Ambasada Rusiei la Bucureşti: "Ion Iliescu a adus o contribuţie semnificativă la menţinerea relaţiilor constructive dintre Rusia şi România”

Ambasada Rusiei la Bucureşti a transmis un mesaj de condoleanţe după decesul fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, pe care îl descrie drept „un om de stat român remarcabil” şi evidenţiază contribuţia acestuia la menţinerea relaţiilor constructive dintre România şi Rusia. Iliescu a urmat studiile universitare la Institutul Energetic al Universităţii din Moscova şi, în calitate de preşedinte, a semnat în 1991 ultimul tratat oficial dintre România şi fosta URSS.

Redăm integral mesajul transmis de Ambasada Rusiei:

„Cu ocazia trecerii în nefiinţă a unui om de stat român de seamă, primul preşedinte al României, Ion Iliescu, care a adus o contribuţie semnificativă la menţinerea relaţiilor constructive dintre Rusia şi România, exprimăm sincere condoleanţe poporului român, rudelor şi prietenilor politicii.

În legătură cu încetarea din viaţă a omului de stat român remarcabil, primul Preşedinte al României, Ion Iliescu, care a adus o contribuţie semnificativă la menţinerea relaţiilor constructive dintre Rusia şi România, transmitem cele mai sincere condoleanţe poporului român, familiei şi celor apropiaţi.”

În primăvara anului 1991, Ion Iliescu, în calitate de preşedinte al României, şi Mihail Gorbaciov, preşedintele URSS, au semnat la Moscova un tratat de colaborare, bună vecinătate şi prietenie, menit să înlocuiască documentul similar semnat în 1970.

Potrivit TVR Info, cei doi lideri - Iliescu, un politician perceput drept ambiguu, şi Gorbaciov, aflat la final de carieră, izolat şi slăbit - păreau, în acel moment, decuplaţi de realitatea geopolitică în schimbare. Imaginile surprinse atunci îi arătau zâmbind şi strângându-şi mâinile, într-un cadru ce părea desprins dintr-un film al unei epoci apuse.

România devenea astfel singura ţară postcomunistă care semna un tratat oficial de prietenie cu URSS în anul în care statul sovietic avea să se destrame. Documentul evita referirea explicită la Pactul Ribbentrop-Molotov, păstrând tăcerea asupra subiectului Basarabiei, dar reafirma o relaţie de „bună vecinătate şi colaborare” şi exprima loialitatea ideologică.

Tratatul prevedea o valabilitate de 10 ani, cu posibilitate de prelungire automată, dacă niciuna dintre părţi nu-l denunţa cu cel puţin şase luni înainte de expirare. Relaţia personală dintre Iliescu şi Gorbaciov avea o componentă ideologică: liderul sovietic era considerat de către preşedintele român un model reformist, invocat frecvent după 1989.

În timp ce alte state din Europa Centrală şi de Est - precum Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria - se desprindeau rapid de influenţa sovietică, România părea să manifeste o atitudine ezitantă, reflectată şi în retorica diplomaţiei externe, care oscila între deschiderea către Europa şi o poziţie ambiguă în relaţia cu Occidentul.

La scurt timp după semnarea tratatului, URSS s-a prăbuşit, Gorbaciov a fost înlăturat de la putere, iar noua Rusie condusă de Boris Elţîn a redefinit direcţia politicii externe. Tratatul din 1991 nu a fost ratificat niciodată, rămânând un document fără aplicabilitate juridică, un simbol al unei perioade de tranziţie în care România căuta un nou drum, în contextul unei influenţe încă persistente a Moscovei.

Abia după alegerile din 1996, politica externă a României a virat clar către Occident. Odată cu alegerea lui Emil Constantinescu ca preşedinte, orientarea euro-atlantică a devenit o strategie coerentă, concretizată în parcursul către integrarea în NATO şi Uniunea Europeană.

Semnătura de pe tratatul din vara lui 1991 rămâne o mărturie a unei alegeri geopolitice marcate de echivoc, reflectând o perioadă de tranziţie şi de incertitudine, în care vechile relaţii şi influenţe s-au perpetuat chiar şi după prăbuşirea imperiului care le generase.