Analiză FTM: Inteligenţa Artificială decide cine moare; noua faţă a războiului global

Inteligenţa artificială transformă oamenii în puncte de date, lucru care îi dezumanizează pe cei ce iau deciziile privind atacurile în actualele conflicte de pe glob, se arată într-o analiză publicată ieri de site-ul european de investigaţii Follow the Money, la care a contribuit şi cercetătoarea Lauren Gould, profesor universitar doctor în studierea conflictelor, în cadrul Universităţii din Utrecht.

În centrul noilor conflicte armate globale se află inteligenţa artificială, arată Lauren Gould, care avertizează că analiza datelor de supraveghere este externalizată tot mai mult către algoritmi şi sisteme de machine learning. Ea aminteşte relatările privind utilizarea de către armata israeliană a unui sistem care a marcat aproximativ 37.000 de persoane ca având profiluri de risc ridicat. Operatorii umani aveau doar 20 de secunde pentru a verifica fiecare desemnare.

„A existat o mutare enormă de la calitate către cantitate. AI (Inteligenţa Artificială) transformă oamenii în puncte de date. Dar îi dezumanizează şi pe cei care iau deciziile. Ei devin doar nişte ştampile administrative. Uneori verifică doar dacă ţinta propusă este bărbat sau femeie. Dacă este bărbat, atacul merge mai departe”, afirmă Lauren Gould.

Potrivit acesteia, operatorilor li se spune că sistemul este corect în 90% din cazuri, deşi nu există dovezi verificate pentru această afirmaţie.

„Dar ideea are un efect real asupra modului în care aceşti oameni îşi percep propria responsabilitate. Dau vina pe maşină, deşi pot vedea tot felul de erori în date şi clasificări”, continuă experta olandeză în studierea conflictelor.

În opinia ei, ceea ce se întâmplă acum în Iran reprezintă culminarea unui proces început în Afganistan şi perfecţionat ulterior în Ucraina şi Gaza.

„Ceea ce vedem este un sistem care a fost dezvoltat, testat şi normalizat pas cu pas - din Afganistan, în Ucraina, apoi în Gaza şi acum în Iran. În primele două săptămâni ale campaniei din Iran au fost deja angajate 10.000 de ţinte. Este o scară fără precedent”, arată Lauren Gould pentru sursa citată.

Cercetătoarea avertizează că nu este nevoie de acces direct la câmpul de luptă pentru a anticipa consecinţele: „Utilizarea armelor explozive în centre urbane urmează tipare bine cunoscute. Nouă din zece victime în aceste contexte sunt civili”.

Potrivit sursei citate, în spatele acestei infrastructuri de război se află marile companii tehnologice occidentale - „Amazon, Google, Microsoft” - care furnizează infrastructură cloud şi software pentru procesarea acestui tip de date.

„Când există suficientă presiune publică, se retrag temporar. Microsoft a făcut asta cu Azure după ce s-a aflat că IDF îl folosea în Gaza. Dar apoi fie intervine altă companie, fie activitatea continuă prin alte contracte. Nu se termină niciodată cu adevărat”, susţine Lauren Gould, care mai arată că supravegherea permanentă produce efecte psihologice devastatoare asupra populaţiilor civile: „Oamenii ştiu că apelurile telefonice şi comportamentul lor online sunt monitorizate. În Gaza, de exemplu, algoritmii erau antrenaţi pe comportamente precum schimbarea frecventă a telefonului sau a adresei - lucruri pe care oamenii le fac într-o zonă de război pur şi simplu pentru a supravieţui. Sau simplul fapt că te afli într-un grup WhatsApp cu cineva aflat pe o listă de supraveghere”.

Potrivit expertei olandeze în studierea conflictelor, oamenii nu mai ştiu ce comportament îi poate transforma într-o ţintă: „Conceptualizăm asta ca pe o formă de închisoare psihică. Oamenii îngheaţă: nu mai ştiu ce este sigur să facă. Chiar şi fără sunetul dronelor deasupra capului, aceste tehnologii de supraveghere se infiltrează în comunicarea şi viaţa de zi cu zi. Răul nu se opreşte când se opresc bombardamentele”.

În acest context, sursa citată susţine că persistenţa Occidentului în această strategie nu poate fi explicată doar prin obiective militare, ci prin interese politice, interese economice, ba chiar prin accesul la pieţe şi resurse.

Potrivit lui Lauren Gould, obsesia aparatului militar pentru „kill chain” - lanţul tehnologic care identifică, procesează şi elimină ţinte - a devenit aproape autonomă.

„Perfecţionarea lui - maximizarea datelor de supraveghere, procesarea lor cât mai rapidă şi angajarea cât mai multor ţinte - pare să fi devenit un scop în sine. Nu mai serveşte obiectivelor politice; a devenit el însuşi obiectivul”, precizează experta olandeză, care avertizează că marile companii private joacă un rol esenţial: „Ele vând o idee despre cum se poartă şi cum se câştigă războiul şi o fac extrem de eficient”.

În această situaţie, întreaga retorică occidentală despre „războiul precis” şi „loviturile chirurgicale” ar fi una de faţadă, deoarece, conform celor de la Follow the Money, în spatele ei se ascunde interesul financiar al firmelor de asigurări şi al investitorilor conectaţi la industria de armament, mai ales în prezent, când vorbim despre „sisteme de armament construite pentru a creşte viteza şi amploarea războiului la niveluri fără precedent”, potrivit lui Lauren Gould.

Iar cifrele sunt elocvente. Potrivit guvernului american, de la lansarea campaniei aeriene împotriva Iranului, la finalul lunii februarie, şi până acum au fost lovite peste 13.000 de ţinte. Numai în primele 16 zile ale conflictului au fost utilizate cel puţin 11.000 de rachete, bombe şi drone, conform Royal United Services Institute, think tank britanic specializat în securitate şi apărare. Dimensiunea reală a distrugerii rămâne însă aproape invizibilă pentru publicul occidental, care vede la televiziune doar imagini sterile: rachete de croazieră lansate de pe distrugătoare, explozii luminoase pe orizonturi îndepărtate şi grafice digitale care transformă moartea în statistică.

În realitate, dincolo de ecrane şi de limbajul tehnologic, războiul produce aceeaşi devastare umană pe care a produs-o întotdeauna. Lauren Gould foloseşte conceptul de „compounding harm” pentru a descrie efectele pe termen lung ale bombardamentelor moderne. „Impactul unui atac nu înseamnă doar explozia şi morţile din zilele următoare. Efectele se propagă: pierderea veniturilor, costuri medicale uriaşe, comunităţi fracturate şi deplasări forţate. Încercăm să arătăm că răul continuă şi să arătăm cine sunt aceşti oameni. Îi lăsăm să vorbească despre viaţa lor înainte şi după atac”, susţine experta olandeză în studierea conflictelor.

În concluzie, războiul modern nu mai începe cu soldaţi care traversează frontiere şi nici cu coloane de blindate înaintând prin oraşe devastate. El începe într-un centru de comandă, într-un server cloud, într-un algoritm care procesează milioane de date şi decide, în câteva secunde, cine trăieşte şi cine moare. Deasupra oraşelor nu mai apar avioane vizibile, ci drone, sateliţi şi sisteme automate capabile să identifice, să urmărească şi să lovească ţinte într-un ritm imposibil de imaginat acum două decenii.