Antreprenoriatul nostru - mult zgomot pentru aproape nimic

Presa nu are ştiri despre fabrici care nu se deschid, companii care nu se extind, exporturi care nu cresc,finanţări care nu se încheie şi listări care nu atrag capital. Poate rata unele dintre aceste fapte, dar absenţa lor repetată din actualitate merită luată în serios.

Aici se află problema antreprenoriatului românesc. Firme există, iniţiativă există, programe există, conferinţe există. Prea puţine dintre ele se transformă însă, suficient de des, în companii care să crească atât de mult încât să devină imposibil de ignorat.

În ultimele şapte zile analizate înainte de 3 septembrie 2026, căutarea ştirilor din presa on line despre antreprenorii români a produs mai ales runde punctuale de finanţare, webinare, programe pentru întreprinderi mici şi mijlocii,expoziţii, podcasturi, delegaţii şi iniţiative de internaţionalizare.

Printre puţinele fapte economice propriu-zise apăreau finanţarea de 1,6 milioane euro atrasă de MeetGeek.ai şi o investiţie anunţată de 500.000 eurode dvloper.ai. Documentarea nu dovedeşte prin ea însăşi starea întregului antreprenoriat românesc. Dar arată cât de greu este să găseşti, într-o săptămână obişnuită, succesiunea de investiţii, extinderi, achiziţii,exporturi şi operaţiuni de capital care ar face din antreprenoriat o prezenţă economică imposibil de ocolit.

• România vede mulţi antreprenori în presă

Paradoxul începe chiar cu presa. Global Entrepreneurship Monitor nu numără articolele publicate despre antreprenori. El întreabă populaţiadacă mass-media acordă multă atenţie antreprenoriatului. Diferenţa este importantă: indicatorul măsoară vizibilitatea percepută, nu producţia jurnalistică.

În datele GEM pentru 2024, România avea 79,1%, a doua valoare dintre cele 17 ţări ale Uniunii Europeneincluse în comparaţie, după Slovenia, cu 84,2%. Franţa avea 71,6%, Ungaria 64,9%, Germania 50,3%,Slovacia 48,3%, Spania 45,5%, iar Polonia 38,2%. Media UE era de 62,3%. Datele sunt reproduse de raportulnaţional GEM Ungaria publicat în 2025.

Cu un an înainte, comparaţia GEM pentru 19 societăţi europene dădea aceeaşi imagine generală. Româniaavea 67,1% la atenţia mediatică acordată antreprenoriatului, faţă de media europeană de 63,9%. MareaBritanie avea 78%, Franţa 74,6%, Germania 54,4%, Slovacia 51,4%, Spania 46,3%, iar Polonia numai 38,3%.Sursa este raportul GEM Poland 2024, publicat de Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea Întreprinderilor pebaza datelor GEM 2023.

România nu suferă, prin urmare, de invizibilitatea discursului antreprenorial. Dimpotrivă, antreprenorul este vizibil, „ecosistemul” este vizibil, programele sunt vizibile, finanţările publice se văd. Conferinţele se văd des.

Problema începe când întrebăm ce se află în spatele acestei reprezentări.

Un studiu Pikasa Analytics publicat la 21 mai 2026 aduce un indiciu suplimentar, deşi nu permite individualizarea specifică României.

Compania a monitorizat 5.670.733 de articole şi postări în România, Bulgaria, Serbia, Grecia şi Ungaria în primul trimestru din 2026.

Politica reprezenta 37,3% din articole, afacerile externe 18,8%, iar materialele despre companii reprezentau sub 0,3% din întregul conţinut monitorizat.

Studiul combină mai multe ţări şi include şi social media, deci procentul nu poate fi atribuit României. Dar diferenţa dintrez gomotul politic şi prezenţa modestă a firmei în conversaţia publică regională este greu de ignorat.

• Limbajul succesului apare înaintea succesului

Documentele publice româneşti folosesc un vocabular remarcabil de optimist. Strategia Naţională de Cercetare, Inovare şi Specializare Inteligentă 2022-2027 spune că ştiinţa, inovarea şi„antreprenoriatul de inovare” vor deveni „modele de succes” pentru dezvoltarea României. Statul îşipropune un „ecosistem de inovare atractiv”, care să susţină antreprenorii şi asumarea riscului. Autoritatea Naţională pentru Cercetare prezintă şi obiectivul formării unei „mase critice de start-up-uri inovative” care să creeze un „ecosistem antreprenorial matur şi funcţional”.

Formulele nu sunt false prin definiţie. Ele exprimă obiective.

Problema apare atunci când obiectivul, programul şi instituţia care îl administrează încep să ocupe în discurs locul rezultatului economic.

Chiar documentele oficiale sunt uneori mai puţin optimiste decât limbajul folosit pentru prezentarea lor.Strategia de cercetare recunoaşte explicit că România nu dispune încă de masa critică de firme inovatoare necesară unui ecosistem antreprenorial matur şi funcţional.

OECD merge mai departe şi pune cifre peste această contradicţie.

• Capitalul de risc: 0,01% din PIB

În OECD Economic Surveys: Romania 2026, publicat la 16 martie 2026, organizaţia spune că România a făcutprogrese importante de convergenţă economică, dar are nevoie de mai multă inovare, adoptare a tehnologiei şi dinamism al firmelor.

OECD constată că intermedierea bancară şi piaţa de capital rămân slab dezvoltate, iar instrumentele financiare nebancare sunt limitate.

Aici apar cifrele care schimbă perspectiva.

Capitalul privat investit în companii - private equity - reprezenta în 2023 doar 0,04% din PIB.

Capitalul de risc destinat firmelor tinere cu potenţial de creştere - venture capital - reprezenta 0,01% din PIB.

Tradus din limbaj financiar: capitalul disponibil pentru transformarea unei firme mici într-o companie mare este aproape microscopic raportat la dimensiunea economiei.

OECD spune şi că România atrage o parte neglijabilă din investiţiile regionale de capital de risc, situându-se mult sub Polonia, Ungaria sau Cehia.

Şi mai interesant este traseul banilor publici. Numai aproximativ 2% dintre întreprinderile mici şi mijlocii româneşti folosesc fonduri europene sau împrumuturi subvenţionate, faţă de 7% dintre companiile mari.

OECD constată că instrumentele există, dar ajung într-o proporţie foarte mică la firmele pentru care au fost create.

Aşadar, existenţa unui program nu trebuie confundată cu existenţa efectului său.

• O treime dintre firme sunt insuficient capitalizate

Comisia Europeană ajunge, pe alt traseu, la aceeaşi problemă. În Country Report - Romania 2026, publicat la 3 iunie 2026, Comisia arată că 10,2% dintre firmeleromâneşti declarau în 2025 că sunt constrânse financiar, faţă de 6,1% media Uniunii Europene. Aproximativ o treime dintre companiile româneşti aveau capitaluri proprii sub pragul prevăzut de reglementări, ceea ce le reduce capacitatea de a obţine credit.

Firmele româneşti îşi finanţau 71% din investiţii din fonduri interne, faţă de 66% media UE. Iar 18% spuneau că au investit prea puţin în ultimii trei ani, faţă de 12% în Uniune.

Acesta este antreprenoriatul privit fără panglică inaugurală. Antreprenorul există, dar firma lui rămâne deseori mică. Firma există, dar capitalul ei este insuficient. Proiectul există, dar finanţarea pentru creştere lipseşte.

Finanţarea publică există, dar firmele capabile sau dispuse să o folosească sunt puţine. Din această combinaţie nu rezultă absenţa antreprenoriatului.

Rezultă dificultatea lui de a se transforma în putere economică autonomă.

• Bursa oferă o probă aproape experimentală

Piaţa de capital permite verificarea acestei probleme într-un loc unde discursul poate fi comparat direct cu rezultatul.

În 2024, valoarea acţiunilor listate în România reprezenta aproximativ 10% din PIB, faţă de 43% în Uniunea Europeană. Obligaţiunile corporative reprezentau 0,3% din PIB în România, faţă de 11% în UE, potrivit OECD.

România are şi piaţa AeRO, destinată firmelor mici, companiilor tinere şi întreprinderilor aflate în creştere.

Infrastructura există. Companiile sunt însă puţine, lichiditatea este redusă, multe acţiuni sunt inactive, iar participareainvestitorilor instituţionali este slabă, constată OECD în raportul publicat la 16 martie 2026.

Statul a încercat să rezolve problema cu bani. La 6 iunie 2024, Bursa de Valori Bucureşti anunţa un program al Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene în valoare de 38,2 milioane euro, destinat firmelor private care doreau să se listeze. O companie putea primi până la 300.000 euro pentru piaţa principală şi până la 70.000 euro pentru AeRO.

Rezultatul a fost aproape ... didactic. Într-un interviu publicat de BURSA la 29 septembrie 2025, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene,Dragoş Pîslaru, explica faptul că primul apel, de 35 milioane euro, produsese trei proiecte contractate,niciunul nefinalizând încă listarea. Al doilea apel, de 38 milioane euro, primise şase proiecte.

Ţinta iniţială fusese de 280 de firme. Estimarea ministrului era că programul va ajunge la şapte-opt companii. Absorbţia probabilă: circa 600.000-700.000 euro. Pîslaru a caracterizat programul drept un eşec.

280 de firme propuse.

Şapte sau opt obţinute.

Aici nu mai avem o impresie despre antreprenoriat.

Avem o măsurătoare.

Programul poate să fi fost prost conceput.

Birocraţia poate să fi speriat firmele.

Intermediarii pot să nu-şi fi făcut treaba.

Piaţa poate să fi oferit stimulente insuficiente.

Toate explicaţiile merită investigate.

Dar niciuna nu schimbă rezultatul: statul a pus la dispoziţie zeci de milioane de euro pentru a împingecompaniile private spre piaţa de capital şi a descoperit că aproape nu are pe cine împinge.

• Antreprenorul statistic şi antreprenorul economic

De aici trebuie corectată şi lectura rapoartelor internaţionale.

Ele spun că România are iniţiativă antreprenorială.

Este adevărat.

Spun că există multe întreprinderi mici şi mijlocii.

Este adevărat.

Spun că există programe, fonduri, strategii, incubatoare, acceleratoare şi instituţii.

Şi aceasta este adevărat.

Dar o economie nu se transformă prin numărul de entităţi juridice înregistrate şi nici prin numărul programelor care conţin cuvântul „antreprenoriat”.

Se transformă atunci când o firmă cu zece angajaţi ajunge la o sută.

Când una cu o sută ajunge la o mie.

Când începe să exporte.

Când cumpără un concurent.

Când atrage capital pentru o fabrică.

Când deschide o filială în străinătate.

Când se listează şi foloseşte banii investitorilor pentru dezvoltare.

Când obligă presa să scrie despre ea pentru că a schimbat ceva în economie.

Aceasta este diferenţa dintre antreprenoriatul statistic şi antreprenoriatul ca forţă economică.

România are mult din primul.

Are încă prea puţin din al doilea.

• Triumfalismul umple spaţiul rămas liber

Poate tocmai de aceea discursul despre antreprenoriat este atât de abundent.

În locul fabricii apare conferinţa despre fabrici.

În locul capitalizării apare programul pentru capitalizare.

În locul internaţionalizării apare delegaţia pentru internaţionalizare.

În locul firmei care a crescut apare „ecosistemul care sprijină creşterea”.

În locul rezultatului apare intenţia instituţională de a-l produce.

Aceasta nu înseamnă că toate conferinţele sunt inutile sau că toate programele sunt forme fără fond.

Înseamnă că ele trebuie judecate prin ceea ce produc.

OECD spune la 16 martie 2026 că piaţa de capital şi intermedierea financiară românească rămân subdezvoltate.

Comisia Europeană spune la 3 iunie 2026 că firmele româneşti întâmpină constrângeri de finanţare sensibil mai mari decât media UE.

Ministrul Investiţiilor spunea la 29 septembrie 2025 că un program destinat iniţial pentru 280 de firme va ajunge probabil la şapte-opt.

Acestea sunt faptele din spatele vocabularului.

Ele nu descriu o ţară lipsită de antreprenori.

Descriu o ţară care produce antreprenori mai uşor decât produce companii puternice.

Iar aceasta este o diferenţă enormă.

Până când investiţiile, extinderile, achiziţiile, exporturile şi listările nu se vor înmulţi, antreprenoriatul românesc va continua să producă mai multă reprezentare decât putere economică.

Când reprezentarea devine mai vizibilă decât ceea ce reprezintă, decorul începe să ia locul realităţii.