Arctica a înregistrat cel mai călduros an din istorie

Arctica s-a confruntat cu cel mai călduros an din istoria măsurătorilor meteorologice, potrivit unui raport publicat de Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică (NOAA) din Statele Unite, care evidenţiază vulnerabilitatea extremă a regiunii în faţa schimbărilor climatice, relatează AFP. Între octombrie 2024 şi septembrie 2025, temperaturile medii din Arctica au fost cu 1,6 grade Celsius mai ridicate decât media perioadei 1991- 2020, conform raportului anual NOAA, realizat pe baza unor date care acoperă intervalul începând cu anul 1900. „Este alarmant să observăm o asemenea încălzire într-o perioadă atât de scurtă. Tendinţa pare fără precedent în epoca recentă şi poate chiar de câteva mii de ani”, a declarat Tom Ballinger, cercetător la Universitatea Alaska şi coautor al studiului. Anul analizat a inclus cea mai caldă toamnă din istoria înregistrărilor, a doua cea mai caldă iarnă şi a treia cea mai caldă vară observate vreodată în Arctica.

• Topirea banchizei

Regiunea arctică este afectată de fenomenul cunoscut drept „amplificare arctică”, care determină o încălzire mai rapidă decât în zonele cu latitudini medii. Procesul este alimentat de reducerea stratului de zăpadă şi a suprafeţei banchizei, care amplifică absorbţia energiei solare, mai notează raportul. În martie 2025, banchiza arctică a atins cel mai scăzut nivel maxim din istoria observaţiilor satelitare. Potrivit National Snow and Ice Data Center (NSIDC), suprafaţa maximă a gheţii marine a fost de 14,33 milioane de kilometri pătraţi pe 22 martie, un minim record în peste patru decenii de monitorizare. „Aceasta reprezintă o problemă imediată pentru urşii polari, foci şi morse, care depind de gheaţă pentru deplasare, vânătoare şi reproducere”, a explicat Walt Meier, coautor al raportului NSIDC. Deşi topirea gheţii marine nu contribuie direct la creşterea nivelului oceanelor, ea are efecte climatice majore, accelerând încălzirea globală prin reducerea capacităţii de reflexie a razelor solare.

• Efecte globale şi schimbări ale ecosistemelor

Încălzirea accelerată a Arcticii reduce diferenţele de temperatură dintre poli şi latitudinile medii, favorizând valuri de frig mai frecvente şi mai intense în alte regiuni ale globului, arată mai multe studii climatice. Raportul NOAA mai indică un nou record de precipitaţii în „anul apei” 2024-2025, care se află în top cinci cei mai ploioşi ani înregistraţi după 1950. Temperaturile mai ridicate şi umiditatea crescută contribuie la înverzirea tundrei, un ecosistem fragil ce acoperă un sol de permafrost care stochează de două ori mai mult dioxid de carbon decât atmosfera şi de trei ori mai mult decât emisiile generate de activitatea umană din 1850 până în prezent. În 2025, nivelul maxim al înverzirii tundrei circumpolare a fost al treilea cel mai ridicat din ultimii 26 de ani de observaţii satelitare.

Dezgheţarea permafrostului eliberează fier şi alte substanţe în cursurile de apă, generând fenomenul cunoscut drept „râuri ruginite”. Potrivit raportului, peste 200 de râuri au fost identificate ca fiind decolorate sau portocalii, semn al degradării calităţii apei şi al pierderii biodiversităţii acvatice. Concluziile raportului confirmă faptul că Arctica se transformă rapid, cu consecinţe climatice şi ecologice globale, iar ritmul schimbărilor ridică semne de întrebare serioase privind capacitatea ecosistemelor şi a societăţilor umane de a se adapta.