Argentina, Ucraina, Egipt - ţările cu cele mai mari datorii la FMI - 30.04.2026

• Argentina are o datorie de peste 60 miliarde dolari, mai mult decât oricare altă ţară • Ţările africane reprezintă cea mai mare parte a debitorilor, deşi au împrumuturi mai mici

Zeci de ţări se bazează în prezent pe Fondul Monetar Internaţional (FMI), în condiţiile în care problemele economice pun presiune pe finanţele publice. Deşi împrumuturile sunt larg răspândite, doar câteva ţări reprezintă o pondere mare - în frunte cu Argentina, care se situează cu mult înaintea celorlalte, potrivit visualcapitalist.com.

Sursa citată prezintă clasamentul datoriilor către Fondul Monetar Internaţional, pe ţări, conform datelor instituţiei financiare, disponibile în aprilie 2026.

• Cei mai mari debitori către FMI

Argentina nu este doar cel mai mare debitor către FMI - se află şi într-o ligă separată, având datorii de aproape patru ori mai mari decât următoarea ţară ca mărime. Cu peste 60 de miliarde de dolari în credite restante (8,7% din PIB), suma datorată de Argentina reflectă un ciclu lung de crize inflaţioniste, instabilitate monetară şi programe repetate ale FMI care se întind pe parcursul a decenii.

Următorii mari debitori includ Ucraina (15,481 miliarde de dolari; 6,9% din PIB), Egipt (10,669 miliarde de dolari; 2,5% din PIB), Pakistan (10,5 miliarde de dolari; 2,6% din PIB) şi Ecuador (10 miliarde de dolari; 7,3% din PIB). În acelaşi timp, zeci de ţări au datorii sub un miliard de dolari, în special în Africa.

Surinam iese în evidenţă în termeni relativi, mai degrabă decât absoluţi. Ţara sud-americană are cea mai mare datorie către FMI ca procent din PIB (10,5%), reflectând o criză economică severă de la începutul anilor 2020. După ani de gestionare fiscală defectuoasă, scăderea veniturilor din petrol şi creşterea datoriei externe, Surinam nu a reuşit să-şi îndeplinească obligaţiile suverane în 2020. Acest lucru a dus la un program de restructurare susţinut de FMI, care vizează stabilizarea finanţelor publice şi reducerea inflaţiei, conform sursei citate. Procesul de ajustare a implicat măsuri semnificative de austeritate şi deprecierea monedei.

• De ce apelează ţările la FMI

De obicei, ţările se împrumută de la FMI în perioade cu dificultăţi economice. Aceste situaţii se încadrează adesea în câteva categorii comune: crize ale balanţei de plăţi - când statele nu îşi pot plăti importurile sau nu pot onora datoria externă; instabilitate valutară - devalorizări bruşte sau pierderi ale rezervelor valutare; dezechilibre fiscale - deficite guvernamentale mari şi creştere a datoriei publice.

Spre exemplu, Argentina a solicitat în mod repetat asistenţă din partea FMI în contextul crizelor inflaţioniste şi valutare, în timp ce ţări precum Sri Lanka şi Pakistan s-au adresat FMI în timpul unor presiuni severe asupra datoriei externe.

• Cum funcţionează datoria FMI

Spre deosebire de împrumuturile tradiţionale, finanţarea FMI este denominată în Drepturi Speciale de Tragere (DST), un activ de rezervă internaţional creat de FMI. DST-urile se bazează pe un coş de valute principale: dolar american, euro, yuan chinezesc, yen japonez, liră sterlină.

Ţările primesc alocări sau împrumuturi DST, care pot fi apoi schimbate într-o valută majoră. Pentru clasamentul prezentat de visualcapitalist.com, cifrele au fost convertite în dolari americani (aproximativ 1,44 dolari/DST).

• Credite FMI răspândite în Africa

Africa nu se remarcă prin dimensiunea împrumuturilor FMI, ci prin răspândirea acestora. Continentul are cel mai mare număr de ţări debitoare, ceea ce reflectă provocări structurale persistente care fac din finanţarea externă o necesitate recurentă, potrivit sursei citate. Acest lucru reflectă provocări structurale precum: dependenţa de materii prime; capacitate fiscală limitată; expunerea la şocuri externe.

Multe naţiuni africane împrumută sume relativ mai mici, dar dependenţa lor de sprijinul FMI este larg răspândită.

• Critici şi controverse

În pofida rolului său de a oferi protecţie financiară, FMI s-a confruntat cu critici legate de condiţiile de creditare. Programele de împrumut necesită adesea reforme economice, precum măsuri de austeritate, care pot fi dificile din punct de vedere politic şi social. Criticii susţin că aceste condiţii pot încetini creşterea sau pot agrava inegalitatea, în timp ce susţinătorii spun că sunt necesare pentru stabilitate pe termen lung.

Fondul Monetar Internaţional a înrăutăţit, luna aceasta, previziunile privind creşterea economiei mondiale în 2026, după ce războiul din Iran a dus la majorări ale preţului energiei şi perturbări în lanţul de aprovizionare, transmite Reuters, conform Agerpres. FMI a avertizat că economia mondială ar putea fi în pragul recesiunii în cazul în care conflictul se înrăutăţeşte şi cotaţia barilului de petrol rămâne peste 100 de dolari până în 2027. Cel mai optimist scenariu de referinţă indică un război de scurtă durată în Iran şi previzionează o creştere a economiei mondiale de 3,1% în 2026, un declin de 0,2 puncte procentuale faţă de estimarea din ianuarie. În acest scenariu, cotaţia medie a barilului de petrol se va situa la 82 de dolari în tot acest an, un declin faţă de nivelul recent de aproximativ 100 de dolari al cotaţiei futures a barilului Brent. În absenţa războiului din Orientul Mijlociu, FMI ar fi îmbunătăţit previziunile privind creşterea economiei mondiale în acest an cu 0,1 puncte procentuale, la 3,4%, datorită continuării boom-ului în investiţii tehnologice, a ratelor mai scăzute ale dobânzilor, a taxelor vamale americane mai puţin severe şi a sprijinului fiscal din unele ţări. În scenariul negativ, al unui conflict mai îndelungat, în care cotaţia barilului de petrol rămâne la aproximativ 100 de dolari anul acesta şi 75 de dolari în 2027, FMI estimează că economia mondială va înregistra un avans de 2,5% în 2026. În ianuarie, FMI se aştepta la scăderea cotaţiei petrolului până la aproximativ 62 de dolari în 2026. În cel mai sever scenariu al FMI, în care conflictul se adânceşte şi se extinde, iar preţul ţiţeiului este mult mai ridicat, determinând perturbări majore pe pieţe şi înăsprirea condiţiilor financiare, PIB-ul global va creşte cu doar 2%.