Barometrul AmCham: Marile companii îşi amână investiţiile şi solicită un guvern stabil şi predictibilitate fiscală

Mediul de afaceri din România a intrat într-o etapă de prudenţă severă, în care investiţiile sunt amânate, planurile de extindere se restrâng, iar companiile aşteaptă stabilitate politică, predictibilitate fiscală şi reforme reale pentru a-şi relua ofensiva de dezvoltare, se arată în Business Barometer 2026, sondaj realizat de AmCham (American Chamber) România în perioada aprilie-mai 2026, pe baza răspunsurilor a 159 de reprezentanţi C-level ai companiilor membre. Documentul citat şi prezentat ieri de reprezentanţii AmCham România arată o deteriorare vizibilă a încrederii investitorilor şi confirmă că economia românească riscă să piardă teren în faţa competitorilor regionali.

„Dinamica rezultatelor de business: dacă ne uităm la investiţii în România, la numărul de angajaţi şi la venituri, vedem că 2025 a fost un an în care companiile au continuat să crească, dar într-un ritm mult mai lent decât în anii anteriori”, a declarat Vlad Boeriu, preşedintele AmCham România. Potrivit acestuia, „52% dintre respondenţi au avut în 2024 creşteri de investiţii, faţă de 41% în 2025”, iar acest semnal de încetinire este „unul important”, pentru că arată că tot mai multe companii au ales să îşi menţină poziţia de investiţii într-un status de „wait and see”.

Tabloul este cu atât mai îngrijorător cu cât prudenţa se accentuează în estimările pentru 2026. Doar 33% dintre respondenţi mai aşteaptă o creştere a investiţiilor în România, iar 49% mai susţin că vor avea o creştere a veniturilor. Vlad Boeriu a avertizat că „rezultatele arată nivelul ridicat de incertitudine din economie, îngrijorările legate de dezechilibrele macroeconomice şi absenţa sau ritmul lent al reformelor necesare pentru consolidarea competitivităţii României ca ţară”. El a adăugat că „vedem tot mai clar un comportament de tip wait and see care pare că se conturează de mai mulţi ani”, companiile neabandonând planurile de dezvoltare, dar amânând deciziile majore până la apariţia unui cadru mai predictibil.

Evaluarea generală a climatului de afaceri este severă. Vlad Boeriu a spus că „situaţia nu îşi revine” şi că percepţia s-a degradat semnificativ faţă de perioada de dinainte de 2024. În 2026, companiile nu mai vorbesc despre accelerare, ci despre adaptare la volatilitate. Majoritatea respondenţilor se aşteaptă la stagnare economică, iar ponderea celor care estimează scădere a crescut la 22%. „Miza este reducerea decalajului dintre potenţialul economic al României şi capacitatea de a-l valorifica”, a afirmat preşedintele AmCham România.

• 40% dintre membrii AmCham nu au planuri de investiţii în următorul an

Planurile de investiţii pe termen scurt confirmă blocajul. Nicoleta Forfotă, vicepreşedinte AmCham România, a spus că „4 din 10 respondenţi nu au planuri de investiţii pentru următoarele 12 luni”, în timp ce „5 din 10 companii” se află în zona investiţiilor de mijloc, iar doar „1 din 10 respondenţi” au proiectele mari şi foarte mari de investiţii. Reprezentanta AmCham România a atras atenţia că exact investiţiile mari, aflate acum în aşteptare, sunt cele care pot transforma economia: „Este demn de menţionat faptul că acele investiţii aflate în aşteptare sunt cele de masă critică, ce pot avea un impact transformator asupra economiei: investiţii care atrag transfer de tehnologie, creare de locuri de muncă şi care oferă o ancoră pentru o creştere economică solidă pe termen mediu şi lung”.

Potrivit acesteia, datele AmCham sunt corelate cu rapoartele BNR, care indică o contracţie de 30% a investiţiilor străine directe în primul trimestru din 2026. „Putem menţiona cazul Bulgariei - nu neapărat ca etalon, dar care în primul trimestru a realizat o performanţă superioară României”, a subliniat Nicoleta Forfotă.

Pe termen mediu, semnalul este şi mai dur: intenţiile de extindere au coborât de la 74% în 2021 la 55% în 2026, în timp ce ponderea companiilor care nu au planuri de investiţii pentru următoarele 12 luni a urcat de la 27% în 2023 la 40% în 2026. „Nu ne îngrijorează neapărat procentele de 55% sau 40% care arată o inversare a curbei dinspre extindere înspre mentenanţă, ci ne îngrijorează curba per ansamblu descendentă”, a explicat Nicoleta Forfotă, adăugând că „momentul 2026 este unul de inflexiune în care avem şansa să inversăm acest trend”.

• Piaţa muncii rămâne tensionată şi prin prisma lipsei unei reforme reale în educaţie

Piaţa muncii rămâne tensionată, dar presiunea s-a schimbat ca natură. Cerasela Baiculescu, vicepreşedinte AmCham România, a arătat că „75% dintre membrii AmCham resimt încă presiune asupra forţei de muncă”, însă aceasta „nu mai derivă neapărat din deficitul de personal, ci din fragmentările economice şi decalajele sociale şi de pregătire sectorială”. Ea a avertizat că România riscă să piardă unul dintre ultimele sale avantaje competitive dacă nu investeşte masiv în educaţie şi reconversie profesională: „Deşi este o detensionare cu aproximativ 20 de puncte procentuale faţă de anul anterior, România rămâne una dintre ţările cu cea mai scăzută rată de investiţie în educaţie şi reconversie profesională; pe termen lung, riscăm să pierdem avantajul competitiv al forţei de muncă”.

Doamna Baiculescu a precizat că ţara noastră are aproximativ 200.000 de tineri talentaţi în IT, a doua cifră din Europa după Polonia, dar întrebarea este dacă aceşti oameni vor fi folosiţi în proiecte cu valoare adăugată sau vor rămâne captivi în outsourcing. Ea a avertizat că studenţii de azi sunt la jumătate faţă de cei de acum 20 de ani, iar lipsa investiţiilor în educaţie poate împinge România în „capcana venitului mediu”, blocând saltul către o economie bazată pe tehnologie, productivitate şi inovare. Mai mult, din barometru reiese că rata de adopţie a inteligenţei artificiale în România a fost estimată la doar 2%, deşi securitatea cibernetică este una dintre zonele în care ţara poate genera inovare şi profitabilitate, potrivit vicepreşedintei AmCham România, Cerasela Baiculescu.

• Criza politică trimestrială, o constantă în ultimii ani

Cele mai slabe condiţii de investiţii rămân predictibilitatea politicilor guvernamentale, stabilitatea macroeconomică, debirocratizarea, cadrul fiscal şi politica economică. Ionuţ Sas, membru al Consiliului Director AmCham, a fost tranşant: „Ceea ce este nou anul acesta este faptul că lipsa de predictibilitate a politicilor guvernamentale şi a transparenţei acestora este la un nivel de top, aspect accentuat de instabilitatea politică pe care am simţit-o din decembrie 2024 până în prezent. Simţim că în fiecare trimestru există o nouă criză politică”. El a adăugat că stabilitatea macroeconomică a fost „extrem de şubredă” în vara anului 2025, iar mediul privat are o temere ridicată privind sustenabilitatea finanţelor publice, deficitul bugetar şi eventualele creşteri de taxe.

Potrivit sondajului citat, instabilitatea politică a devenit principalul risc pentru economie, depăşind inflaţia, războiul din Ucraina şi conflictul din Orientul Mijlociu. Instabilitatea politică loveşte inclusiv în deciziile de securitate şi în planificarea investiţiilor. Întrebat despre efectele lipsei unui guvern stabil, Ionuţ Sas a răspuns: „Personal nu înţeleg ce e acum. Această instabilitate ne pune pe gânduri cu privire la planurile de creştere”. El a invocat scenariile privind direcţia pro-occidentală a viitorului guvern, incidentul de la Galaţi cu drona, lipsa unei prognoze clare privind politica fiscală şi absenţa unei conlucrări active între Guvern şi BNR, care poate genera diferenţe de curs valutar cu impact asupra rezultatelor financiare. „Pieţele reacţionează la elementele volatile, iar acest lucru are un impact asupra modului în care investiţiile vor fi alocate către România”, a spus Sas. În opinia sa, mediul de afaceri are nevoie de „o clasă politică matură, responsabilă şi echilibrată”, iar România trebuie să avanseze către adoptarea monedei euro, nu ca simplă schimbare monetară, ci ca expresie a unor fundamente economice solide: „Convergenţa nu înseamnă doar schimbarea monedei, ci fundamente economice solide şi un stat sustenabil”.

Mai mult, el a arătat că, în competiţia regională pentru capital, România nu mai câştigă automat prin poziţionare sau prin costuri. Vicepreşedintele Ionuţ Sas a explicat direct mecanismul deciziei investiţionale: „Când cineva decide unde să investească 100 de milioane de dolari sau euro şi să angajeze 12.000 de angajaţi, se uită, până la urmă, cât randament o să producă acea investiţie în unu, doi sau trei ani. Şi dacă văd că în România randamentul o să fie 6% şi în Ungaria 8%, să ştiţi că n-o să gândească foarte mult şi o să meargă în Ungaria”. Stabilitatea, predictibilitatea şi politica fiscală intră direct în acest calcul, iar „impozitul pe cifra de afaceri” a fost indicat drept exemplu de măsură care nu a ajutat mediul investiţional.

În acest context, parteneriatele public-private sunt privite ca o oportunitate ratată, dar necesară. Mediul privat a avut mereu interes pentru PPP-uri, însă România a rămas la exemple mici, precum parcările, în timp ce marile proiecte au eşuat. „Cred că aceste PPP-uri trebuie să fie unul dintre motoare, mai ales după ce fondurile PNRR se termină şi intrăm într-un ciclu normal de finanţare”, a spus un Ionuţ Sas avertizând că eşecurile de tip Comarnic-Braşov trebuie administrate complet diferit şi transformate în succes.

• 90% dintre oamenii de afaceri participanţi la sondajul AmCham, afectaţi indirect de corupţie

România are încă avantaje majore, dar nu mai poate trăi doar din apartenenţa la UE şi NATO. Alex Milcev, membru al Consiliului Director AmCham, a punctat că apartenenţa la Uniunea Europeană şi la NATO rămâne cel mai mare avantaj apreciat de companii, oferind stabilitate şi securitate. „Totuşi, aceste avantaje trebuie corelate cu o competitivitate reală, predictibilitate legislativă şi fiscală şi un cadru administrativ competent”, a spus el. În acelaşi timp, fiscalitatea competitivă rămâne o prioritate pentru 53% dintre respondenţi, reforma educaţională preocupă 43%, iar reforma sănătăţii a coborât la 32%.

Cu toate acestea, ţara noastră dispune de atuuri strategice semnificative. Nicoleta Forfotă a invocat poziţionarea geostrategică, ieşirea la Marea Neagră, resursele, relativa independenţă energetică şi graniţa directă cu Ucraina, care poate deveni un avantaj major în procesul de reconstrucţie. „Trebuie să integrăm aceste avantaje în politici coerente, pentru că ele se vor transpune în rezultate pe termen mediu şi lung doar în măsura în care vin la pachet cu o ofertă de ţară de grad ridicat”, a spus ea. Ionuţ Sas a completat că România rămâne atractivă prin calitatea capitalului uman: „Calitatea umană şi abilităţile tehnice, emoţionale şi cognitive ale forţei de muncă fac în continuare România o ţară atractivă”.

Barometrul realizat de AmCham România arată că fenomenul corupţie revine puternic în percepţia mediului de afaceri. Ponderea celor care se consideră neafectaţi direct de corupţie a scăzut de la 48% la 32%, iar aproape 9 din 10 companii spun că resimt influenţa indirectă a corupţiei. Alex Milcev a avertizat că „corupţia înseamnă costuri suplimentare şi slăbeşte competitivitatea”, iar ulterior a explicat pentru ziarul BURSA că percepţia poate fi alimentată şi de scandalurile publice: „Vine şi din informaţii disponibile public în media, scandaluri în presă, scandaluri de corupţie, neînţelegeri în guvern care, din păcate sau din fericire, facilitează această ieşire”. Totuşi, el a adăugat că expunerea publică poate avea şi un efect sănătos într-o democraţie: „Cel mai bun antiseptic este ultravioletul de la soare. Unde e lumină, chestiile nocive dispar sau se ascund ori sunt distruse ca microbii”.

Concluzia Business Barometer 2026 este una dură: România pare să fi epuizat avantajele primei etape de convergenţă economică - costuri reduse, forţă de muncă relativ ieftină şi integrarea în lanţurile industriale europene - fără să fi pregătit suficient trecerea către un model bazat pe productivitate, tehnologie şi inovare. Pentru mediul de afaceri, soluţia nu mai poate fi amânată, fiind nevoie de accelerarea reformelor, corectarea dezechilibrelor macroeconomice, digitalizarea administraţiei, investiţiile în infrastructură, educaţie şi sănătate, finalizarea aderării la OCDE şi avansarea către zona euro. Fără aceste repere, ţara noastră riscă să rămână o economie cu potenţial mare, dar cu o capacitate tot mai redusă de a-l transforma în dezvoltare reală.