BRICS accelerează ruptura de Occident: sisteme alternative de plăţi, inteligenţă artificială şi control digital global

Vizita Secretarului de Stat Marco Rubio în India, de zilele trecute, a fost prezentată de Administraţia Prezidenţială a SUA şi de mass-media favorabilă preşedintelui Donald Trump drept un real succes deoarece s-a încheiat cu semnarea unui acord privind pământurile rare şi materiile prime critice. Situaţia prezentată de presa americană este cu totul alta, dacă analizăm ceea ce s-a întâmplat la New Delhi, înainte de vizita oficială a lui Marco Rubio.

Niciunul dintre experţii politici de peste ocean nu a vorbit despre faptul că, la mijlocul lunii mai, India, în calitate de preşedinte, a organizat la New Delhi summitul miniştrilor de externe din BRICS, care s-a încheiat cu o declaraţie comună, semnată de toţi membrii organizaţiei, prin care participanţii au transmis unul dintre cele mai dure şi ambiţioase semnale geopolitice din ultimii ani împotriva ordinii mondiale dominate de Occident: marile economii emergente nu mai acceptă statutul de actori secundari într-un sistem perceput drept dezechilibrat, politizat şi controlat de Occident.

Miniştrii de externe ai statelor membre BRICS au discutat deschis despre reformarea radicală a FMI şi a Băncii Mondiale, despre reducerea dependenţei de dolar, despre dezvoltarea unor mecanisme alternative de plăţi transfrontaliere, despre extinderea rolului Noii Bănci de Dezvoltare în Sudul Global, despre construirea unei infrastructuri digitale proprii, despre cooperarea în inteligenţă artificială şi despre consolidarea unui sistem global „multipolar” care să diminueze influenţa Statelor Unite şi a aliaţilor occidentali asupra economiei mondiale şi instituţiilor internaţionale.

Declaraţia finală adoptată la New Delhi şi publicată pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe al Indiei reprezintă, în esenţă, o provocare strategică directă la adresa arhitecturii globale construite după cel de-Al Doilea Război Mondial.

„Miniştrii au reiterat nevoia urgentă de reformare a instituţiilor Bretton Woods pentru a le face mai agile, eficiente, incluzive, imparţiale, responsabile şi reprezentative, în vederea consolidării legitimităţii şi credibilităţii acestora. Ei au cerut reforme ale guvernanţei acestora pentru a reflecta transformarea economiei globale de la înfiinţarea lor, îmbunătăţirea procedurilor de management, inclusiv printr-un proces de selecţie bazat pe merit şi incluziv, precum şi o reprezentare sporită a economiilor emergente şi în curs de dezvoltare în conducerea FMI şi a Băncii Mondiale”, se arată în declaraţia respectivă. Practic, la două decenii de la înfiinţare, BRICS nu mai este doar o alianţă economică alternativă la Occident, ci începe să se contureze ca un pol geopolitic care contestă direct ordinea mondială construită în jurul dolarului, al FMI, al Băncii Mondiale, al Consiliului de Securitate al ONU şi al instituţiilor multilaterale dominate, direct sau indirect, de Statele Unite şi aliaţii lor.

• Noua Bancă de Dezvoltare, încurajată să crediteze tot Sudul Global

Documentul de la New Delhi nu este un simplu exerciţiu diplomatic încărcat de formule birocratice, ci un manifest strategic al Sudului Global împotriva hegemoniei occidentale, împotriva sancţiunilor unilaterale, împotriva protecţionismului selectiv şi împotriva monopolului occidental asupra regulilor globalizării.

Textul Declaraţiei finale de la New Delhi mai spune: „Miniştrii au subliniat importanţa eforturilor de facilitare a unor plăţi transfrontaliere rapide, cu costuri reduse, mai accesibile, eficiente, transparente şi sigure între ţările BRICS şi alte state, care pot sprijini fluxuri comerciale şi investiţionale mai mari. În acest sens, au încurajat continuarea discuţiilor privind iniţiativa BRICS pentru plăţi transfrontaliere şi consolidarea capacităţii de reasigurare a BRICS”. În traducere geopolitică, acesta este limbajul prudent prin care BRICS anunţă că vrea să reducă dependenţa de infrastructura financiară controlată de Occident. Nu este încă ruptura totală de dolar, dar este începutul construcţiei unei infrastructuri paralele: plăţi alternative, finanţare în monede locale, extinderea New Development Bank şi consolidarea mecanismelor proprii de protecţie financiară. Iar acest lucru este precizat în declaraţia respectivă: „Pe măsură ce Noua Bancă de Dezvoltare începe al doilea său deceniu de aur de dezvoltare de înaltă calitate, miniştrii au recunoscut şi susţinut rolul său tot mai important ca agent robust şi strategic al dezvoltării şi modernizării în Sudul Global”, banca fiind încurajată „să-şi extindă constant capacitatea de mobilizare a resurselor, de promovare a inovării, de extindere a finanţării în monede locale, de diversificare a surselor de finanţare şi de susţinere a proiectelor cu impact”. Cu alte cuvinte, BRICS nu mai cere doar reformarea sistemului existent, ci încearcă să construiască pârghiile economice ale unei lumi post-occidentale.

• Miniştrii de externe ai BRICS: AI, esenţială pentru un viitor just, echitabil şi prosper pentru toate statele, în special pentru cele din Sudul Global

Această ofensivă nu se limitează la finanţe. Ea merge direct şi în zona cea mai sensibilă a secolului XXI: tehnologia, inteligenţa artificială, infrastructura digitală şi controlul fluxurilor de date.

„Miniştrii au recunoscut că Inteligenţa Artificială prezintă oportunităţi imense pentru stimularea creşterii economice şi a dezvoltării durabile pentru toţi. Ei au remarcat în continuare că cooperarea internaţională pentru îmbunătăţirea accesibilităţii resurselor de inteligenţă artificială, asigurând în acelaşi timp siguranţa, securitatea, incluziunea şi fiabilitatea acestora, pentru promovarea eficienţei energetice a sistemelor AI, stimularea ştiinţei şi inovării în domeniul AI, dezvoltarea unor tehnologii AI de încredere, valorificarea AI pentru creştere economică şi bine social şi reducerea riscurilor potenţiale, va fi esenţială pentru promovarea unui viitor just, echitabil şi prosper pentru toate statele, în special pentru cele din Sudul Global”, se precizează în textul declaraţiei finale de la New Delhi. Este unul dintre cele mai importante pasaje ale declaraţiei, pentru că arată că BRICS nu mai discută doar despre petrol, infrastructură, comerţ şi acces la pieţe, ci despre viitoarea comandă tehnologică a lumii. Cine controlează inteligenţa artificială, infrastructura digitală, cablurile submarine, standardele ICT, securitatea datelor şi sistemele interoperabile controlează, de fapt, economia globală a următoarelor decenii.

Aici apare şi ambiguitatea majoră a proiectului BRICS. Pe de o parte, grupul se prezintă drept apărător al suveranităţii, al echităţii şi al dreptului statelor emergente de a nu mai depinde de monopolurile occidentale. Pe de altă parte, acelaşi document vorbeşte despre „reguli şi standarde comune interoperabile la nivel global”, despre combaterea dezinformării, a discursului instigator la ură, a manipulării informaţionale şi a deepfake-urilor, despre securitatea lanţurilor digitale de aprovizionare şi despre extinderea infrastructurii publice digitale. „Miniştrii au recunoscut impactul transformator al Tehnologiilor Informaţiei şi Comunicaţiilor (ICT) ca motor-cheie al creşterii socio-economice şi al transformării digitale în ţările BRICS şi şi-au reafirmat angajamentul de a consolida în continuare colaborarea în acest domeniu”, afirmă declaraţia, care adaugă sprijinul pentru „un mediu ICT deschis, sigur, securizat, stabil, accesibil, paşnic şi interoperabil, cu respectarea suveranităţii şi securităţii naţionale a fiecărei ţări”. Formula este seducătoare, dar conţine o tensiune evidentă: cum poate fi un sistem simultan suveran naţional şi interoperabil global, deschis şi controlat, accesibil şi supravegheat, descentralizat politic şi standardizat tehnologic?

Exact aici se întâlnesc cele două feţe ale multipolarităţii BRICS. Prima este faţa atractivă pentru Sudul Global: promisiunea unei lumi mai echitabile, în care Asia, Africa, America Latină şi economiile emergente nu mai sunt simple periferii ale deciziilor luate la Washington, Bruxelles, Londra sau Frankfurt. A doua este faţa mai întunecată, sugerată critic de o analiză publicată ieri în Zerohedge de Iain Davis: înlocuirea unei ordini globale dominate de Occident cu o altă formă de guvernanţă globală, poate mai diversă în aparenţă, dar la fel de centralizatoare în practică. Dacă BRICS critică hegemonia occidentală doar pentru a construi o altă arhitectură globală de control financiar, tehnologic şi informaţional, atunci multipolaritatea riscă să devină nu o eliberare, ci o redistribuire a puterii între elite.

• BRICS îşi construieşte propria infrastructură în domeniul comunicaţiilor

Documentul de la New Delhi conţine, astfel, atât promisiunea, cât şi pericolul noii ordini multipolare. Promisiunea este evidentă: reformarea FMI şi a Băncii Mondiale, creşterea reprezentării statelor emergente, dezvoltarea finanţărilor în monede locale, extinderea New Development Bank, consolidarea cooperării în Sudul Global, crearea unor mecanisme proprii de plăţi, reducerea vulnerabilităţii la sancţiuni şi contestarea unui sistem global perceput ca inechitabil. Pericolul este la fel de clar: în numele echităţii, al securităţii digitale, al rezilienţei, al incluziunii şi al combaterii dezinformării, BRICS propune propriile mecanisme de standardizare, monitorizare şi control. Nu este întâmplător că declaraţia cere „o abordare cuprinzătoare, echilibrată şi obiectivă privind dezvoltarea şi securitatea produselor şi sistemelor ICT, precum şi elaborarea şi implementarea unor reguli şi standarde comune interoperabile la nivel global pentru securitatea lanţurilor de aprovizionare”. Într-o economie digitală, standardele globale nu sunt simple norme tehnice, ci instrumente de putere.

Dimensiunea infrastructurală întăreşte această direcţie. „Miniştrii au salutat progresul discuţiilor privind studiul de fezabilitate tehnică şi economică pentru crearea unei reţele de comunicaţii de mare viteză prin cabluri submarine între ţările BRICS, pentru promovarea conectivităţii infrastructurii digitale, dezvoltarea capacităţilor şi dezvoltarea comună. În acest context, au salutat înfiinţarea Grupului de lucru BRICS pentru cabluri submarine, pentru avansarea discuţiilor”, se spune în declaraţia de la New Delhi, pasaj esenţial, care arată că BRICS nu mai vrea doar acces la infrastructura globală existentă, ci vrea să îşi construiască propria infrastructură. Cablurile submarine, sistemele de plăţi, băncile de dezvoltare, monedele locale, platformele digitale şi cooperarea în inteligenţă artificială sunt părţi ale aceluiaşi proiect: reducerea dependenţei structurale de Occident şi crearea unei autonomii strategice reale.

• Divergenţe privind politica în Orientul Mijlociu

În plan geopolitic, declaraţia încearcă să transforme BRICS în vocea politică a Sudului Global. Criticile la adresa „măsurilor coercitive unilaterale”, a sancţiunilor, a protecţionismului şi a politizării instituţiilor multilaterale sunt un atac direct la instrumentele prin care Occidentul şi-a exercitat influenţa în ultimele decenii. În Asia, Africa şi America Latină, acest mesaj are priză la cetăţeni. Statele îndatorate, economiile vulnerabile la şocurile dolarului, guvernele afectate de sancţiuni, ţările dependente de finanţare externă şi actorii marginalizaţi în instituţiile globale văd în BRICS nu doar o alianţă, ci o posibilă cale de negociere mai avantajoasă cu lumea occidentală. Aici se află forţa narativă a grupului: nu promite doar dezvoltare, ci demnitate geopolitică.

Totuşi, BRICS nu este un bloc omogen. În spatele formulelor despre solidaritate, multipolaritate şi cooperare win-win se află interese naţionale divergente, rivalităţi regionale, competiţii economice şi sensibilităţi diplomatice majore. Chiar declaraţia lasă să se vadă aceste limite atunci când foloseşte formule prudente privind Orientul Mijlociu şi admite existenţa unor „opinii diferite între unii membri”. India, China, Rusia, Brazilia, Africa de Sud şi noii membri ai grupului nu au aceeaşi viziune asupra securităţii globale, a comerţului, a conflictelor regionale sau a relaţiei cu Occidentul. Unele state vor autonomie faţă de Washington, altele vor spaţiu de negociere, altele vor protecţie, altele vor influenţă. BRICS este, deocamdată, mai mult o convergenţă de nemulţumiri decât o alianţă disciplinată.

Poziţionarea faţă de Gaza arată cel mai bine această combinaţie de ambiţie şi prudenţă. Declaraţia exprimă „profundă îngrijorare”, susţine drepturile palestinienilor, invocă rezoluţiile ONU şi cere soluţii politice, dar evită radicalismul care ar putea fisura consensul intern. Această ambivalenţă reduce forţa morală a mesajului, dar păstrează coeziunea minimă a grupului. BRICS vrea să fie suficient de critic faţă de Occident pentru a atrage Sudul Global, dar suficient de prudent pentru a nu-şi transforma diferenţele interne în crize deschise.

Din această perspectivă, declaraţia de la New Delhi marchează un moment important nu pentru că ar proclama oficial sfârşitul dominaţiei occidentale, ci pentru că arată că această dominaţie nu mai este acceptată ca inevitabilă. Occidentul nu mai deţine monopolul asupra globalizării. Termeni precum reformă, echitate, reprezentare, incluziune, dezvoltare durabilă, securitate digitală, inteligenţă artificială şi finanţare internaţională sunt revendicaţi acum de BRICS şi reambalaţi într-un discurs anti-hegemonic. Aceasta este marea schimbare: lupta nu se mai duce doar pentru resurse, pieţe şi instituţii, ci şi pentru vocabularul ordinii mondiale.

Însă întrebarea decisivă rămâne dacă BRICS poate transforma această retorică într-o putere reală. Să construieşti o alternativă la sistemul occidental nu înseamnă doar să critici dolarul, FMI, Banca Mondială sau sancţiunile americane. Înseamnă să creezi lichiditate, încredere, reguli previzibile, mecanisme de compensare, instituţii credibile, infrastructuri sigure şi pieţe suficient de adânci pentru a susţine fluxuri globale. Înseamnă, de asemenea, să depăşeşti contradicţiile interne dintre membrii grupului. Fără aceste elemente, multipolaritatea riscă să rămână mai mult un slogan geopolitic decât o ordine funcţională.

Cu toate acestea, semnalul transmis la New Delhi este imposibil de ignorat. BRICS nu mai joacă rolul unui forum decorativ al economiilor emergente, ci încearcă să devină arhitectul unei noi distribuţii a puterii globale. Vrea o altă ordine financiară, o altă infrastructură digitală, o altă reprezentare instituţională, o altă guvernanţă a inteligenţei artificiale şi o altă logică a comerţului internaţional. Aceasta este miza reală: construirea unei lumi în care Occidentul nu mai stabileşte singur regulile.

Noua ordine mondială multipolară promisă de BRICS poate fi începutul unei corecţii istorice sau începutul unei noi forme de centralizare globală. Cert este că lumea intră într-o fază în care vechile reguli nu mai sunt acceptate fără contestare, iar marile economii emergente nu mai cer doar un loc la masă, ci vor să redeseneze masa însăşi.