CCF cere Ministerului Finanţelor clarificări pentru evitarea penalităţilor

Mobilitatea şi delegarea angajaţilor generează confuzii fiscale în rândul companiilor, care riscă să li se calculeze diferenţe de taxe şi penalităţi, potrivit unui comunicat al Camerei Consultanţilor Fiscali (CCF). Instituţia a solicitat Ministerului Finanţelor clarificări privind modalitatea de determinare a plafonului neimpozabil aferent prestaţiilor suplimentare acordate salariaţilor în baza clauzei de mobilitate, reglementată de Codul Muncii şi Codul Fiscal.

Tot mai mulţi angajaţi îşi desfăşoară activitatea în locaţii multiple sau se deplasează frecvent pentru a presta servicii către diverşi clienţi. În aceste cazuri, angajatorii trebuie să aplice clauza de mobilitate, care presupune acordarea unor prestaţii suplimentare în bani sau în natură. Însă, potrivit CCF, modul de interpretare al plafonului neimpozabil diferă între companii, generând riscul unor interpretări greşite şi al recalculării taxelor.

„Plafonul neimpozabil reglementat de Codul Fiscal în cazul prestaţiei suplimentare primite în baza clauzei de mobilitate este stabilit în funcţie de nivelul indemnizaţiei zilnice de delegare/detaşare. Totuşi, trebuie avut în vedere că delegarea presupune exercitarea temporară a activităţii într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual, în timp ce mobilitatea se caracterizează prin lipsa unui loc fix de muncă, activitatea preponderentă implicând deplasări frecvente”, a explicat Luminiţa Obaciu, membră a Comitetului Fiscal din cadrul CCF.

CCF precizează că, în cazul delegării, se poate stabili o indemnizaţie zilnică acordată doar pentru perioada deplasării, în timp ce salariaţilor mobili li se oferă prestaţii suplimentare lunare, indiferent dacă deplasările sunt zilnice sau doar parţiale.

Ca regim fiscal, atât indemnizaţia de delegare, cât şi cea de mobilitate sunt neimpozabile în anumite limite. În cazul indemnizaţiei de delegare, plafonul neimpozabil este de până la 2,5 ori nivelul legal şi nu mai mult de trei salarii de bază, fără aplicarea unui plafon lunar. Pentru activităţile mobile din transportul rutier, indemnizaţia de mobilitate este neimpozabilă până la acelaşi nivel de 2,5 ori diurna legală şi nu mai mult de trei salarii de bază, fără a fi inclusă în plafonul salarial general lunar de 33%. În cazul altor categorii de angajaţi mobili, prestaţia este neimpozabilă de până la 2,5 ori nivelul legal al diurnei, dacă se încadrează în plafonul general de 33% din salariul de bază brut, împreună cu celelalte beneficii.

CCF atrage atenţia că, în practică, pot apărea situaţii complexe - de exemplu, angajaţi mobili care lucrează parţial la sediul angajatorului sau în regim de telemuncă şi parţial în teren -, iar legea nu clarifică modul de calcul al plafonului neimpozabil pentru aceste cazuri mixte.

De asemenea, Camera subliniază că neimpozitarea indemnizaţiei de mobilitate se raportează la nivelul zilnic al diurnei, nu la un plafon lunar, ceea ce creează dificultăţi în determinarea numărului de zile efective luate în calcul. CCF solicită Ministerului Finanţelor să precizeze clar dacă plafonul zilnic se aplică şi pentru zilele în care salariatul desfăşoară activităţi în localitatea unde se află domiciliul sau sediul angajatorului, dar efectuează deplasări în interiorul acesteia.

Potrivit instituţiei, lipsa unei interpretări unitare poate duce la erori în aplicarea regimului fiscal, cu posibile consecinţe financiare pentru companii în cazul unor inspecţii ulterioare.