Ce va urma după intervenţia eşuată a Trezoreriei SUA pe piaţa obligaţiunilor?

Trezoreria SUA a declanşat recent o intervenţie masivă pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale, prin care încearcă forţarea scăderii dobânzilor pe termen lung şi aplatizarea curbei randamentelor.

Mecanismul intervenţiei se bazează pe o strategie numită "Operaţiunea Twist", care presupune răscumpărarea obligaţiunilor de 10, 30 de ani cu ajutorul fondurilor atrase prin vânzarea titlurilor pe termen scurt.

Prin cumpărarea masivă a obligaţiunilor pe termen lung, Trezoreria reduce oferta disponibilă pe piaţă, care va conduce la creşterea preţului, respectiv scăderea randamentelor pe termen lung, care reprezintă şi etalon pentru dobânzile din economia reală, cum sunt cele ipotecare.

Intervenţia a funcţionat şi ca un instrument psihologic. Secretarul Trezoreriei Scott Bessent a semnalat investitorilor că Trezoreria consideră dobânzile actuale prea mari şi că este dispusă să folosească toate instrumentele din dotare pentru a stabiliza piaţa.

Aceasta este teoria din spatele intervenţiei. Practica pare să prezinte deja diferenţe foarte mari faţă de intenţia oficială, mai ales că rezultatele depind în mod fundamental de ipoteza că Secretarul Trezoreriei ar cunoaşte nivelul "corect" al dobânzilor pe termen lung.

Aşa-numiţii "justiţiari ai obligaţiunilor" au fost gata în faţa provocării lansate de Bessent şi au trimis randamentele la nivelul anterior în scurt timp, iar apoi au acţionat pentru a "redresa" randamentele şi după anunţul Trezoreriei referitor la dublarea sumei alocate răscumpărărilor, până la 4 miliarde de dolari pe operaţiune (vezi graficul 1).

Pe de altă parte, evoluţia din ultimii ani a randamentelor pe termen lung arată de ce succesul intervenţiilor programate în lunile următoare este departe de a fi garantat (vezi graficul 2).

Stanley Druckenmiller, investitor şi fost administrator de fonduri de hedging, a criticat dur intervenţia Trezoreriei într-un editorial din Wall Street Journal, sub titlul "Lăsaţi piaţa obligaţiunilor să vorbească".

În opinia sa, randamentele pe termen lung reflectă inflaţia şi deteriorarea poziţiei fiscale a guvernului, în condiţiile în care datoria publică a depăşit recent pragul de 40 de trilioane de dolari.

Druckenmiller a fost cel care l-a angajat pe Bessent la Quantum Fund (Soros Fund Management) în 1991, iar cei doi au lucrat împreună la celebra tranzacţie din 1992, în care au pariat împotriva lirei sterline.

Acum Scott Bessent se află de cealaltă parte a baricadei şi pare să fie convins că poate învinge pieţele, deşi atacul speculativ împotriva lirei sterline arată o lecţie complet diferită.

"Am petrecut cinci decenii tranzacţionând pe o premisă simplă: informaţiile agregate de pieţe nu sunt deţinute de nicio comisie, iar preţurile sunt modul în care aceste informaţii ajung la factorii de decizie. Randamentul pe termen lung al obligaţiunilor Trezoreriei este cel mai important preţ din lume. Este, de asemenea, singurul factor disciplinar fiscal pe care SUA l-a mai avut", subliniază investitorul american, care se pronunţă pentru reducerea masivă a cheltuielilor guvernamentale, inclusiv la nivelul programelor sociale considerate de neatins.

"Oricine spune că nu trebuie să reducem prestaţiile sociale minte. Fie le reducem acum, fie le vom reduce mai târziu. Dar dacă le reducem mai târziu, va fi mult mai dureros", subliniază Druckenmiller.

"Guvernele care apără preţurile împotriva factorilor fundamentali pierd întotdeauna", mai avertizează fostul şef al lui Scott Bessent, iar "SUA nu ar trebui să se pună de partea greşită a acestei tranzacţii, nu cu cel mai important preţ din lume şi nu atunci când acel preţ încearcă să spună singurul lucru pe care Washingtonul trebuie să-l audă".

Critici puternice au venit şi din partea unui jucător instituţional masiv de pe pieţele internaţionale, Citadel Securities, care subliniază că "răscumpărările de obligaţiuni de către Departamentul Trezoreriei echivalează cu o represiune financiară, care riscă să slăbească dolarul şi să alimenteze inflaţia", conform unei ştiri Bloomberg.

Citadel mai subliniază că intervenţia poate influenţa semnificativ şi piaţa valutară, deoarece randamentele mai mici reduc atractivitatea dolarului şi ar putea conduce la creşterea preţurilor importurilor.

Mai mult, suprimarea randamentelor pe termen lung nu elimină forţele economice care le-au determinat creşterea, iar un dolar mai slab ar relaxa condiţiile financiare şi ar putea contribui la inflaţie prin intermediul unei cereri mai puternice.

Michael Every, director de strategie la Rabobank, motivează mai plastic una dintre cauzele principale ale evoluţiei randamentelor pe termen lung ale obligaţiunilor americane.

"Nu există niciun truc al curbei randamentelor care să poată transforma petrolul în motorină, al cărei preţ creşte accelerat în SUA", scrie Every într-o analiză recentă.

O opinie negativă privind intervenţiile Trezoreriei a fost publicată şi de conducerea editorială a cotidianului Financial Times, care compară intervenţia cu aplicarea unui plasture pe o rană adâncă.

"Măsurile luate până acum de Bessent nu fac decât să pună pansamente pe răni mai adânci, cauzate de deficite structurale ridicate şi de inflaţia persistentă. Singura modalitate durabilă de a reduce presiunea ascendentă asupra titlurilor de stat ar fi prudenţa fiscală", scrie FT.

Profesorul Steve Hanke, de la Universitatea Johns Hopkins, afirmă că "versiunea lui Scott Bessent privind Operaţiunea Twist nu poate avea succes decât dacă creşterea masei monetare susţine acţiunea sa". Într-o analiză din Fortune, publicată sub titlul "Scott Bessent şi piaţa obligaţiunilor: o intervenţie inutilă", profesorul american aminteşte că rata de creştere a masei monetare extinse a ajuns aproape de pragul de 10% în prima jumătate a anului, iar această dinamică "va submina intervenţiile lui Bessent şi le face inutile".

În opinia profesorului Hanke, "pentru ca Bessent să ajungă la ţara promisă a ratelor pe termen lung mai scăzute, Federal Reserve trebuie să înăsprească politica monetară şi să încetinească ritmul de creştere al masei monetare".

După revenirea rapidă a randamentelor pe traiectoria de creştere, un reporter l-a întrebat pe preşedintele Trump dacă a discutat cu Bessent şi alt tip de intervenţie.

"Intervenţia supremă este armata noastră. Şi dacă va trebui să o folosim, o vom face", a fost replica preşedintelui, care a declanşat o avalanşă de reacţii în mediul online.

"Asta înseamnă că deţinătorii de obligaţiuni americane vor fi atacaţi de armata americană dacă vor încerca să le vândă?", a fost una dintre cele mai întâlnite reacţii.

Michael Every s-a declarat amuzat de interpretare, dar apoi a subliniat pe Twitter că "Trump nu greşeşte când insinuează că armata americană susţine efectiv piaţa obligaţiunilor".

Se poate ajunge până la această "intervenţie supremă"? Doar dacă autorităţile de la Washington doresc să transmită întregii lumi semnalul foarte clar că instituţiile americane şi dolarul ca monedă de rezervă nu mai prezintă nicio încredere.

Iar atunci dobânzile de pe piaţa americană vor scăpa cu adevărat de sub control.