CRIZA CORONAVIRUS"Creditele cu dobândă subvenţionată şi măsurile pentru asigurarea lichidităţii, vitale pentru producători"

Emilia Olescu, George Marinescu
Ziarul BURSA #Companii / 23 aprilie 2020

"Creditele cu dobândă subvenţionată şi măsurile pentru asigurarea lichidităţii, vitale pentru producători"

Interviu cu dr. ing. Costică T. Mustaţă, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti

"HoReCa - industria cu cea mai dificilă revenire, după pandemia de Covid 19"

"Măsurile luate de Executiv au dat o gură de oxigen mediului privat, însă nu sunt de ajuns"

Reporter: Câte companii şi-au sus­pendat activitatea sau au închis-o în urma măsurilor luate de autorităţi în starea de urgenţă, la nivelul municipiului Bucureşti?

Costică T. Mustaţă: Potrivit celor mai recente date publicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la 31 martie 2020, la sfârşitul lunii februarie Capitala consemna 249.557 de profesionişti activi, cu 3,88% peste nivelul perioadei similare din 2019, din care 223.039 persoane juridice şi 26.518 persoane fizice autorizate, respectiv 18,2% din totalul profesioniştilor activi înregistraţi la nivel naţional, respectiv 22,4% din totalul persoanelor juridice din România şi 7% din totalul persoanele fizice autorizate.

În ceea ce priveşte numărul companiilor care şi-au închis sau suspendat activitatea în cursul lunii martie, în acest moment nu dispunem de date oficiale, care sunt aşteptate abia la sfârşitul lunii aprilie. Merită a fi menţionat faptul că în condiţiile în care la nivelul întregii ţări numărul de firme nou înregistrate în primele două luni din 2020 s-a redus cu 27,1%, în cazul Municipiului Bucureşti s-a constatat o majorare a firmelor nou înregistrate cu 14,9%.

Până la acest moment, nu avem date care să indice o creştere accelerată a dizolvărilor şi radierilor la nivelul Capitalei, situaţia financiară a companiilor bucureştene la debutul crizei coronavirusului fiind mai robustă decât media consemnată la nivel naţional. Totuşi, multe firme şi-au redus semnificativ activitatea. Un semnal în acest sens este şi numărul mare de solicitări de certificate de forţă majoră, comparativ cu perioada corespunzătoare a anului trecut. În ceea ce priveşte numărul firmelor care au luat decizia să-şi suspende activitatea în luna martie, apreciez că la nivelul Bucureştiului acesta va creşte cu cel puţin 20%-25% faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, cele mai afectate fiind firmele care activează în HoReCa, comerţul cu amănuntul, dar şi în anumite segmente din sectorul serviciilor.

Reporter: Cu cât s-a redus activitatea economică din Capitală după închiderea acestor firme şi câţi oameni sunt afectaţi de acest fapt?

Costică T. Mustaţă: Apreciez că 75%-80% din economia Capitalei continuă să funcţioneze. În ceea ce priveşte nivelul de afectare, cele mai multe hoteluri şi restaurante şi-au suspendat activitatea. Doar aici lucrează circa 36.000 de oameni, cea mai mare parte aflată astăzi în şomaj tehnic, iar unii chiar în şomaj. La aceştia putem adăuga personalul ce deservea sălile de sport şi întreţinere, spa-urile, saloanele de înfrumuseţare, cluburile, barurile, cafenelele, teatrele şi cinematografele, afaceri a căror activitate a fost suspendată pe durata stării de urgenţă. Cu excepţia celor din urmă (teatre şi cinematografe), vorbim îndeosebi despre firme mici, în care la debutul crizei lucrau circa 25.000 de oameni, mulţi dintre ei aflaţi astăzi în şomaj. În plus, magazinele din mall-uri, cu excepţia hipermarket-urilor, nu funcţionează. Să nu uităm că Bucureştiul concentrează circa 30% din suprafaţa de vânzare a ţării şi că circa 228.000 de oameni lucrează în acest domeniu. Pentru a avea o imagine completă, este necesar să precizăm că şi anumite firme din industrie au apelat la şomajul tehnic, pe fondul reducerii comenzilor şi a necesităţii implementării măsurilor de distanţare socială. Per ansamblu, apreciez că cel puţin 150.000 de oameni sunt afectaţi la nivelul capitalei, într-o formă sau alta: şomaj, şomaj tehnic, concediu fără plată, concediu de odihnă impus, reducere a săptămânii de muncă, suspendare a plăţii anumitor sporuri etc.

Reporter: Cel mai afectat sector în această perioadă este HoReCa. Ce înseamnă pentru Capitală şi pentru companiile afiliate CCIB închiderea restaurantelor, hotelurilor, cafenelelor şi cluburilor? La cât estimaţi pierderea totală înregistrată, pierdere care se va reflecta şi în bugetul administraţiei publice locale, prin lipsa veniturilor pe capitolul de impozite şi taxe locale?

Costică T. Mustaţă: La acest moment pierderile totale nu pot fi cuantificate, însă vor fi semnificative şi pe termen lung. În opinia mea, va fi industria cu cea mai dificilă revenire. Anul trecut, Capitala, care dispune de circa 21.000 locuri de cazare, a avut peste 2 milioane de turişti, mare parte străini, care au mers în restaurante, cluburi, cafenele, muzee. Acum mai rezistă restaurantele care livrează la domiciliu şi hotelurile care oferă spaţii pentru carantină instituţionalizată şi cazare pentru personalul medical şi de suport. Anul acesta, în cel mai optimist scenariu, vom reintra într-o normalitate relativă începând cu luna septembrie, însă gradul de afectare al domeniului va fi mare, pe fondul reticenţei oamenilor de a călători, al reducerii veniturilor şi al modificării semnificative a comportamentului de consum din cauza crizei coronavirusului.

Pentru a relansa acest domeniu este nevoie, mai întâi de toate, să se redea încrederea consumatorului, şi mă refer la necesitatea unei schimbări de paradigmă la nivelul întregii industrii în ceea ce priveşte măsurile pentru igiena angajaţilor la locul de muncă, controlul lanţului de aprovizionare şi siguranţa spaţiilor. Este nevoie de un nou model economic la nivelul industriei ospitalităţii, în acord cu aşteptările sociale şi de mediu ale lumii în care trăim acum şi în care, să nu ne facem iluzii, vom trăi de acum încolo. Prin specialiştii în turism pe care-i avem la nivelul secţiunii de profil suntem gata "să punem umărul" la construirea acestui model.

Reporter: Există cereri de reprofilare a firmelor în domeniile care sunt acum necesare autorităţilor? Aveţi companii care şi-au exprimat intenţia de a-şi schimba obiectul de activitate şi de a trece la producţia de echipamente şi materiale medicale?

Costică T. Mustaţă: Da, există. O să vă dau doar două exemple de companii membre ale Camerei bucureştene, acestea nefiind singulare. Firma Tanex, unul dintre cei mai importanţi producători de textile din România, a trecut deja la producţia de măşti şi combinezoane medicale, iar firma East Electric, specializată în proiectarea de linii automate pentru procese industriale, a propus dezvoltarea pe plan local a capacităţii de producţie de linii de măşti de protecţie pentru uz general, oferind proiectul realizării unei linii automate capabile să producă până la 5000 măşti (cu 3 sau 4 straturi)/oră.

Reporter: Care este situaţia micilor comercianţi din Capitală, în special a celor de la parterul blocurilor?

Costică T. Mustaţă: Nu avem semnale privind închiderea unor astfel de magazine. Din contră, pe fondul restricţionării drastice a circulaţiei persoanelor în perioada stării de urgenţă şi a limitării la doar două ore pe zi a circulaţiei persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani, mulţi au ales să-şi facă aprovizionarea de la magazinele de proximitate. Foarte multe magazine mici - afaceri de familie în majoritatea cazurilor - s-au adaptat din mers noilor cerinţe, atât în ceea ce priveşte diversificarea ofertei, cât şi implementarea măsurilor de igienă şi distanţare socială.

Reporter: Câte dintre companiile bucureştene v-au solicitat eliberarea certificatului de forţă majoră menit să le permită amânarea plăţii chiriilor şi facturilor la utilităţi sau către furnizori?

Costică T. Mustaţă: Până în acest moment, ne-au fost solicitate astfel de servicii de peste 75 de firme, însă menţionez că certificatele de avizare a existenţei unui caz de forţă majoră eliberate sunt menite nu numai să permită amânarea plăţii chiriilor şi facturilor la utilităţi sau către furnizori, ci şi amânarea ratelor aferente unor contracte de credite, amânarea prestării unor servicii (de proiectare, de exemplu) etc.

Menţionez că echipa noastră eliberează acest tip de certificat în regim de urgenţă, în maximum trei zile de la data depunerii ultimului act necesar la dosar. Aş dori să clarific un aspect, legat de confuzia creată în rândul agenţilor economici de eliberarea de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri a certificatului de situaţie de urgenţă. Acesta nu ţine loc de certificat de forţă majoră. Avizarea existenţei situaţiei de forţă majoră, în conformitate cu Legea 335/2007, se face numai de către Camerele de Comerţ şi Industrie.

Reporter: Care sunt aşteptările oamenilor de afaceri în această perioadă?

Costică T. Mustaţă: Spuneam că 75%-80% din economia capitalei continuă să funcţioneze. Potrivit majorităţii specialiştilor, astăzi, 70% din economia României rezistă. Măsurile luate de Executiv au dat o gură de oxigen mediului privat, însă nu sunt de ajuns. Pe termen scurt, permit comunităţii de business să-şi păstreze personalul şi oferă timp pentru repliere, însă e nevoie de mult mai mult.

Aş vrea să mă refer la sectorul productiv, unul dintre sectoarele rămase "în picioare". Întreprinderile industriale cu capital autohton, inclusiv IMM-urile, se confuntă cu mari probleme în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materii prime, materiale şi componente. Pe de o parte, au crescut vertiginos preţurile din cauza reducerii sau uneori chiar a închiderii activităţii furnizorilor, iar pe de altă parte, termenele de livrare sunt din ce în ce mai lungi, pe fondul dificultăţilor cu care se confruntă sectorul transporturilor.

Orice întârziere în aprovizionare conduce la dereglarea procesului de fabricaţie, care va avea nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a reintra în normal. Dacă firma nu produce, nu-şi va putea onora comenzile, ceea ce va genera probleme de cash-flow, care nu pot fi rezolvate decât prin diminuarea cheltuielilor, inclusiv cu resursa umană (şomaj, concedii fără plată).

Ce ar trebui făcut? Este vital ca toţi producătorii români să fie susţinuţi necondiţionat prin acordarea de credite de producţie. În opinia noastră, o primă categorie de măsuri aşteptată de comunitatea de afaceri ar trebui să vizeze atingerea acestui deziderat. Astfel, în actualul context economic şi social, cele două bănci cu capital de stat, EximBank şi CEC Bank, ar trebui stimulate să ofere agenţilor economici produse dedicate, în condiţii avantajoase (de exemplu, cu dobândă parţial sau total subvenţionată şi cu o perioadă de graţie de 3-5 luni). Salut lansarea programului IMM Invest România, care va ajuta cu siguranţă mulţi agenţi economici, dar insist asupra necesităţii gândirii unor programe de sprijin similare şi pentru producătorii români care nu intră în categoria IMM.

De asemenea, oamenii de afaceri aşteaptă măsuri consecvente şi susţinute pentru sprijinirea transportului internaţional, astfel încât activităţile de import, respectiv export să continue să se desfăşoare, chiar şi în condiţiile extrem de limitative impuse de statele europene în încercarea de a opri răspândirea COVID-19.

După cum vedeţi, este destul de dificil să producem, dar se dovedeşte dificil să şi vindem, pentru că investiţiile în desfăşurare se derulează cu dificultate sau chiar au fost sistate (sunt date care arată că circa 25% din şantiere au fost închise), iar altele noi sunt puţin probabile, cel puţin pe termen scurt. În plus, şi pe plan extern cererea este în scădere. De exemplu, datele furnizate Asociaţiei Naţionale a Importatorilor şi Exportatorilor din România de Direcţia Generală a Vămilor indică o scădere cu 33,3% a exporturilor româneşti în spaţiile extra-UE şi cu 32,5% a importurilor din aceste spaţii, în prima decadă a lunii aprilie 2020, comparativ cu perioada similară a anului trecut. Lucrurile nu stau deloc bine nici în ceea ce priveşte statele Uniunii Europene, către care, potrivit celor mai recente date ale Institutului Naţional pentru Statistică, în luna ianuarie a.c., s-a îndreaptat circa 78,1% din exportul românesc. Să nu uităm că marii parteneri comerciali ai României - Germania, Italia, Franţa -, a căror cotă însumată în exportul românesc este de 41%, sunt puternic afectaţi de criza coronavirusului.

În acest context, o altă categorie de măsuri ar trebui să vizeze încurajarea redeschiderii proiectelor de investiţii sistate şi deschiderea altor şantiere, stimularea companiilor pentru a-şi reorienta producţia spre domenii de importanţă vitală în acest moment (echipamente şi consumabile medicale, produse sanitare), precum şi stimularea domeniilor care pot genera creştere, chiar în aceste condiţii dificile.

Reporter: Consideraţi că măsurile luate de autorităţi corespund cerinţelor formulate de mediul de afaceri?

Costică T. Mustaţă: Sunt paşi făcuţi în direcţia bună de către Guvernul României, însă nu sunt suficienţi. Pe de o parte, dacă privim la măsurile luate de state precum Franţa, Marea Britanie, Italia, Germania etc., sumele alocate pentru sprijinul economiilor, calculate în raport cu PIB-ul ţărilor amintite, sunt de 5-6 ori mai mari decât suma anunţată de Executivul de la Bucureşti. Pe de altă parte, după cum am arătat, comunitatea de afaceri are nevoie de măsuri extinse de sprijin. În opinia mea, aceşti bani reprezintă o investiţie a statului român în mediul privat. Orice firmă salvată înseamnă bani viraţi la buget, înseamnă mai puţină presiune pe sistemul de asigurări sociale şi înseamnă o rotiţă funcţională în plus la angrenajul complex care este economia României. Aş dori să subliniez faptul că organismele guvernamentale trebuie să se aplece în primul rând asupra sprijinirii societăţilor implicate direct în activităţi de export. Aceasta este una dintre sursele importante de echilibrare a economiei româneşti post coronavirus.

În acest sens, Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri a fost printre primele ministere care au acordat o atenţie deosebită agenţilor economici, şi în special IMM-urilor, încă de la apariţia situaţiei de urgenţă.

Reporter: Aţi întâmpinat probleme în aplicarea măsurilor stabilite de Guvern? Sunt companii care au primit somaţii de la ANAF sau ITM?

Costică T. Mustaţă: Nu. Noi ne continuăm activitatea, atât la sediu, cât şi în regim remote, asigurând toată gama de servicii solicitate de comunitatea de afaceri în această perioadă: consultanţă, asistenţă, eliberare de certificate de origine, de forţă majoră, dar şi de acte constatatoare. Nu e o perioadă uşoară, dar ne bucurăm să venim în sprijinul comunităţii de afaceri, prin toate mijloacele de care dispunem, inclusiv prin promovarea la nivelul Executivului a unor propuneri de măsuri cerute de antreprenorii bucureşteni. Şi mai mult ne bucură faptul că o parte au fost preluate şi s-au regăsit în ordonanţele care au reglementat măsurile de sprijin pentru mediul de afaceri.

Nu, nu ne-au fost semnalate cazuri de companii care au primit somaţii de la ANAF sau ITM.

Reporter: Pentru perioada post-criză, CCIB are pregătite programe prin care să sprijine mediul de afaceri din capitală? În ce constau acestea?

Costică T. Mustaţă: În calitate de reprezentant autorizat al comunităţii de afaceri a Capitalei vom promova, în continuare, la nivelul Executivului, o serie de măsuri menite să asigure lichidităţi şi finanţări necesare pentru buna funcţionare a companiilor, dar şi măsuri vizând stimularea domeniilor-cheie ale economiei româneşti în actualul context.

În ceea ce priveşte finanţarea companiilor, am punctat anterior importanţa creditelor de producţie. Este un exemplu, dar nu singurul. În ceea ce priveşte creşterea gradului de lichiditate al companiilor, susţinem că se impune simplificarea procedurii de compensare reciprocă a creanţelor, precum şi returnarea TVA-ului de rambursat catre agentii economici într-un orizont de timp mult mai scurt decât cel de astăzi.

În ceea ce priveşte stimularea domeniilor cheie, considerăm că adoptarea unor măsuri de stimulare a reprofilării unor unităţi de producţie din industria uşoară pentru a produce măşti medicale, combinezoane şi alte echipamente de protecţie, poate ajuta deopotrivă agentul economic, dar şi societatea, în ansamblul său.

De asemenea, acordarea de stimulente companiilor care produc cosmetice, în vederea deschiderii urgente a unor linii de producţie pentru biocide, constituie o măsură bună, pentru că acoperă cererea internă uriaşă pentru astfel de produse, contribuie la reducerea dependenţei de import şi deschide posibilitatea exportului de astfel de produse, pentru care există o cerere certă.

O altă măsură ar trebui să vizeze stimularea firmelor care pot produce echipamente medicale, materiale şi consumabile pentru secţiile de terapie intensivă, dar şi a producătorilor de medicamente, pentru a deschide linii de producţie pentru a acoperi cererea de antivirale, antitermice şi alte medicamente aflate în schemele de tratament pentru Covid-19. În opinia mea, foarte importantă este tratarea Institutului Cantacuzino ca unitate de importanţă strategică.

Totodată, pe termen scurt şi mediu, sunt necesare măsuri de stimulare în domeniul agriculturii (producţie agricolă, construcţie de facilităţi moderne pentru depozitarea recoltei de legume şi fructe, unităţi de prelucrare a produselor agro-alimentare, îmbunătăţirea sistemului de achiziţionare-desfacere a producţiei etc.), astfel încât să transformăm această criză într-o oportunitate de a avea pe piaţă cât mai multe legume, fructe şi alte produse agricole indigene, contribuind la echilibrarea balanţei comerciale, cronic deficitară în ultimii ani. Susţinem cu tărie, alături de alte organizaţii neguvernamentale şi patronale, un program naţional de tipul "Fabricat în România".

Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere situaţia nesatisfăcătoare a infrastructurii. Din păcate, sunt situaţii în care transportul produselor destinate exportului către statele UE durează mai mult de la producător la graniţa, decât de la graniţă până în ţara de destinaţie. Cred că este momentul în care putem şi trebuie să schimbăm această situaţie. Cei mai mulţi specialişti sunt de acord că actuala criză provocată de pandemia Covid-19 va fi urmată de o recesiune economică pe plan mondial. Este ştiut faptul că majoritatea ţărilor dezvoltate au folosit perioadele de criză economică pentru dezvoltarea infrastructurii. Germania beneficiază şi astăzi de o largă reţea de autostrăzi ale cărei baze s-au pus în timpul crizei economice dintre cele două războaie mondiale. E un exemplu bun pe care cred că este momentul să-l urmăm.

O altă linie urmată de specialiştii CCIB, pe termen mediu, este aceea de a elabora propuneri de strategii de dezvoltare, pe ramuri economice, care să stea la baza unor documente viitoare ale Executivului Romaniei.

Fără îndoială, trăim momente dificile, dar stă în puterea noastră, a fiecăruia dintre noi, să respectăm regulile, să ne respectăm pe noi şi pe cei din jur, să ne reaşezăm priorităţile, să fim creativi şi să găsim noi modalităţi de a lucra împreună, dar la distanţă unii de ceilalţi, pentru a reuşi să depăşim împreună această perioadă tumultoasă.

Reporter: Vă mulţumesc!

Opinia Cititorului ( 3 )

  1. Treabă asta cu "sa lucrăm împreună dar la distanta" e lozinca secolului

    Nu am inteles si nu o sa inteleg niciodata de ce un mort are nevoie de un pahar cu apa sau o companie muribunda nevoie de vreun credit pentru capital de lucru, garantat de stat. Problema companiilor e lipsa clientilor, iar asta nu se rezolva apelanda la banci ci prin declararea insolventei sau falimentului.

    Altfel ramai dator la banci si tot acolo ajungi.  

    Speculă financiară, credite ipotecare și dreptul la locuire

    Ca parte a acțiunilor comune ale Coaliției Europene de Acțiune pentru Dreptul la Locuire și la Oraș, Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire** a pornit pe 5 octombrie o campanie de informare și conștientizare despre efectele financializării.*  

    În cele ce urmează, vom încerca să definim acest termen și vom urmări în ce fel acționează asupra locuirii și cum se reflectă în viețile noastre de zi cu zi.  

    Ce este financializarea  

    Este reorganizarea economiei, instituțiilor, statelor și inclusiv a locuirii conform pieței financiare.  

    Această reorganizare se bazează pe o schimbare în modalitatea de creare a profitului, care nu mai este extras din comerț și din producție (tipice economiilor industriale), ci din tranzacții cu instrumente financiare. Mai simplu spus, o economie care nu se bazează pe ceea ce produc oamenii, ci pe scheme financiare, pe credite de consum și pe specula nevoilor oamenilor.  

    Financializarea este un proces în continuă creștere la nivel global din anii ’70 (deși vizibilă încă din secolul 19) și:  

    include slăbirea regulilor, limitelor și controalelor impuse instituțiilor financiare este promovată agresiv de instituții financiare transnaționale (bănci și fonduri de investiții) instituțiile financiare au ajuns să monopolizeze toate domeniile de tranzacții și producție: profiturile (și, în general, veniturile) din tot ce se produce sunt tranzacționate la bursă, reinvestite prin fonduri de investiții, depozitate în bănci, transferate prin bănci.  

    În acest context, financializarea locuirii înseamnă că locuințele sunt tratate și tranzacționate ca mărfuri, ca obiecte pentru speculă imobiliară și financiară și ca mod de a obține profit. Aceasta în detrimentul și prin ignorarea locuirii ca nevoie socială și ca drept de bază al oamenilor.  

    Acest proces este sprijinit de instituțiile statului, prin diverse politici publice (economice, sociale, de locuire).  

    Instituțiile financiare fac presiune pe guverne și influențează strategiile și programele publice; tot ele, “eliberate” de reglementări, au devenit tot mai puternice, iar impactul lor în politicile publice (care să le avantajeze) e tot mai mare.  

    Guvernele, deși au bani, nu investesc în programe sociale din cauza cerințelor impuse de structurile financiare transnaționale și din cauza avantajelor pe care clasele politice le acumulează răspunzând acestor cerințe.  

    Financializarea locuirii  

    Financializarea locuirii îmbracă mai multe forme. Una dintre acestea este sistemul de credite ipotecare pentru accesarea proprietății private. Cu cât creditele ipotecare se dau mai ușor, cu atât prețul locuințelor va crește și familiile se vor îndatora din ce în ce mai mult. Totodată, persoanele cele mai sărace și vulnerabile sunt excluse complet din acest proces, rămânând să se descurce pe piața speculativă a chiriilor.  

    O altă formă de financializare este prin investițiile speculative ale fondurilor de investiții, corporațiilor și industriei imobiliare. Aceste investiții speculative determină creșterea prețului locuințelor și a chiriilor și îngreunează accesarea unei locuințe.  

    Aceste procese de creditare și speculare imobiliare sunt încurajate și sprijinite de către stat prin:  

    garantarea creditelor ipotecare și încurajarea accesului populației la credite, în detrimentul altor modalități de acces la locuință privatizarea fondului public de locuințe, facilitând acumularea de proprietăți și, prin urmare, speculația imobiliară parteneriate public-private, prin care resurse publice sunt direcționate către sectorul privat de dezvoltare imobiliară în schimbul alocării, pe o perioadă limitată, a unui procent din apartamente ca locuințe sociale.  

    Actorii pricipali ai financializării lucrează simultan pe trei niveluri diferite: actorii transnaționali (Uniunea Europeană și instituțiile sale, instituțiile financiare precum Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Centrală Europeană, bursele internaționale) statele naționale și instituțiile guvernamentale  

    consiliile municipale și/sau locale.  

    De ce ne interesează toate aceste lucruri?  

    În estul și sudul Europei, creditele sunt considerate mai riscante, deci impun rate mai mari, ceea ce înseamnă profituri mai mari față de creditele din vest.  

    În același timp, riscurile sunt transferate celor care iau credite; în cazul în care nu mai pot plăti ratele, oamenii își pierd bunurile cu care au garantat (inclusiv casele), care reintră în circuitul de profit al băncilor.  

    Dat fiind că nu oricine poate obține credit ipotecar și că valoarea chiriei este de cele mai multe ori cât un salariu minim, trebuie să ne întrebăm ce face statul pentru a răspunde nevoii de locuire a unei populații din care 40% se află sub pragul de sărăcie. În timp ce mii de dosare de locuințe sociale rămân nesoluționate prin primării, statul sprijină sectorul bancar.  

    Astfel, în România, din 2001, locuințele ANL (Agenția Națională pentru Locuințe) sunt construite pentru a fi cumpărate doar prin credite, împreună cu bănci precum BRD. Guvernul a alocat milioane de euro pentru construirea și vânzarea de locuințe prin bănci. Acest program este destinat persoanelor sub 35 de ani, dar nu este orientat în funcție de venit, astfel că cei cu veniturile cele mai mici și cea mai mare nevoie de locuințe accesibile sunt excluși. Programele care favorizează băncile („Prima Casă” și Banca pentru Locuințe în parteneriat cu BCR și Raiffeisen) și condiționează accesarea unei locuințe prin accesarea de credite au primit peste 21 miliarde lei, adică peste 96% din totalul cheltuit pentru subvenționarea locuințelor  

    din bugetul de stat.  

    Pe când programele de locuințe sociale, locuințe pentru chiriași evacuați, pentru combaterea marginalizării au avut alocate mai puțin de 800 milioane lei, adică doar 3.7% din totalul cheltuit pentru subvenționarea locuințelor din bugetul de stat.  

    Criza și restructurările economice au dus la pierderea sursei de venit pentru multe familii, iar îndatorarea masivă la bănci și chiriile exorbitante au avut drept consecințe executări silite și evacuări.  

    Cum ne afectează pe noi ?  

    Suntem și vom deveni tot mai dependenți de credite și bănci pentru a putea accesa o locuință în timp ce prețurile la locuințe cresc artificial și nu ne mai permitem să închiriem sau să cumpărăm o casă.  

    Autoritățile nu dau bani către programe de locuințe publice pentru lucrătorii cu venituri mici, dar direcționează banii către programe realizate împreună cu băncile ceea ce face ca puterea băncilor de a-și impune propriile condiții să crească (de exemplu, rate mult mai mari decât în vest, rate flexibile, chiar contestarea legii dării în plată, etc.)  

    Persoanele fără acces la o locuință (personală sau socială) devin tot mai vulnerabile (impactul este uriaș, în Londra, de exemplu, speranța de viață la persoanele care locuiesc în condiții dificile este cu peste 25 de ani mai mică decât a celor care locuiesc în condiții bune).  

    Din ce în ce mai mult crește inegalitatea economică dintre persoanele care au o locuință și cele care nu au locuință și nici acces la chirii pe piața imobiliară (lucrătorii cu veniturile cele mai mici). Chiar și cei care au un credit ipotecar sunt vulnerabili în fața crizelor economice sau la scăderea venitului.  

    Amintiri din perioada economica trecuta...

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

BTPay

Curs valutar BNR

20 Ian. 2021
Euro (EUR)Euro4.8741
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0207
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5221
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.5103
Gram de aur (XAU)Gram de aur239.7608

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

The Diplomat-Bucharest Awards Gala 2021
Video

ENGLISH SECTION

more articles

Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro