CSM îl acuză pe Pîslaru de „dezinformare” în ceea ce priveşte salarizarea din Justiţie

Ministrul interimar al Muncii, domnul Dragoş Pîslaru, a declarat că au fost modificaţi şi corectaţi coeficienţii privind salarizarea funcţiilor de conducere în magistratură în cadrul proiectului de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar Consiliul Superior al Magistraturii ar fi ştiut acest lucru, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

Atragem atenţia că aceste informaţii nu sunt reale şi reprezintă o nouă modalitate instituţională de dezinformare.

Ministerul Muncii nu a publicat nicio variantă oficială care să cuprindă o astfel de corecţie indicată de ministrul interimar, iar Consiliul nu a fost informat de nicio instituţie publică, prin nicio modalitate, că o astfel de modificare ar fi fost inclusă în cadrul proiectului de lege.

Mai mult, aşa cum rezultă din Declaraţia dată publicităţii de Consiliu la data de 19 august 2026, magistratura nu este compusă doar din persoanele cu funcţii de conducere, ci din toţi colegii din instanţe şi parchete.

O ajustare strictă a coeficienţilor numai pentru cele mai înalte funcţii din sistemul judiciar nu rezolvă problema poziţiei puterii judecătoreşti în arhitectura statală.

În raport de ansamblul reglementării propuse, Consiliul a atras atenţia asupra deficienţelor de fond care privesc salarizarea autorităţii judecătoreşti, care situează puterea judecătorească pe o poziţie inferioară celorlalte puteri în stat, ducând în derizoriu locul şi rolul justiţiei în societate.

Consiliul reţine din informaţii publice ca o variantă a proiectului de lege ar fi fost transmisă Comisiei Europene, care, de altfel, ar fi şi respins propunerea.

Această conduită expune edificator modul în care ministrul interimar înţelege procesul de legiferare şi exigenţele unei consultări instituţionale loiale: soluţia legislativă este mai întâi formulată la nivelul ministerului şi apoi transmisă Comisiei Europene, fără ca destinatarii direcţi ai reglementării să fie informaţi în prealabil asupra formei asumate instituţional.

Reiterăm că independenţa statutară a magistraturii presupune o reflectare adecvată a acesteia ca putere în stat, inclusiv în arhitectura de salarizare, astfel încât veniturile aferente funcţiilor din cadrul puterii judecătoreşti, în ansamblul lor, cu toate elementele din care sunt compuse, să fie configurate într-o manieră comparabilă cu cele ale celorlalte puteri, în acord cu rolul constituţional al justiţiei şi cu exigenţele de echilibru instituţional.