Daniel David confirmă demisia din funcţia de ministru al Educaţiei

Daniel David a confirmat în această seară, prin publicarea unui text amplu, pe blogul său, demisia din funcţia de ministru al Educaţiei. În textul publicat Daniel David arată:

„Dragi oameni ai educaţiei-cercetării şi ai României,

Non nobis solum (Nu pentru noi înşine) - Cicero

Astăzi, 22 decembrie 2025, la exact un an de la invitaţia de a deveni ministru al Educaţiei şi Cercetării (22 decembrie 2024), i-am solicitat premierului eliberarea mea din funcţia de ministru al Educaţiei şi Cercetării, prin depunerea demisiei la cabinetul acestuia. Recent am primit confirmarea. Deşi demisia este un act unilateral, am vrut să fie o plecare amiabilă, aşa cum a fost şi colaborarea noastră.

A fost o onoare să servesc ţara noastră din această poziţie ca specialist/tehnocrat susţinut de PNL, dar neafiliat politic, în două mandate - 23 decembrie 2024 - 23 iunie 2025 şi 23 iunie 2025 - (probabil) 23 decembrie 2025 - şi le mulţumesc preşedintelui ţării Nicuşor Dan şi premierului Ilie Bolojan pentru suportul constant. Pentru mine amândoi sunt oameni cinstiţi şi dedicaţi binelui ţării, astfel că mă bucur că am avut ocazia să lucrăm împreună.

Fără să fiu un om politic, am acceptat mandatul de ministru al Educaţiei şi Cercetării cu convingerea că, într-un moment dificil pentru ţara noastră, datoria faţă de binele public trebuie să prevaleze asupra oricărei comodităţi personale sau profesionale. Am încercat, pe durata acestui mandat, să îmi exercit funcţia cu rigoare, onestitate şi respect faţă de oameni şi de instituţiile statului, făcând ce mi-a stat în putere potrivit raţiunii şi binelui comun. Astăzi, consider că această datorie a fost împlinită. Nu mi-am ales aceste timpuri, nici problemele acestor timpuri, doar felul în care să le înfrunt. Reformele iniţiate, deciziile asumate şi cadrele instituţionale puse în mişcare pornind de la Raportul QX - Întrebări (Q) relevante pentru a găsi soluţii eficiente prin care să înfruntăm Necunoscutul (X) prezentului şi viitorului - pot continua fără prezenţa mea în această funcţie. Mandatele sunt, prin natura lor, limitate, iar instituţiile trebuie să rămână funcţionale dincolo de oamenii care le servesc temporar. Da, acest an a fost greu, pentru că am ales să rămân când ar fi fost mai simplu să plec! Am ţinut traiectoria corectă când presiunea era mare şi am ales responsabilitatea în locul abandonului, iar peste ani cred că asta va conta pentru educaţia şi ştiinţa ţării.

Motivaţia retragerii mele prin demisie este simplă şi nu trebuie construite motivaţii ascunse în jurul acesteia: niciodată nu am vizat o carieră politică, ci am acceptat temporar funcţia de demnitate publică de ministru (în 23 decembrie 2024 şi în 23 iunie 2025), pentru a ajuta ţara şi sistemul nostru de educaţie-cercetare în situaţiile de criză pe care le-au traversat. Iar de data aceasta, decizia mea de retragere este definitivă!

*Criza politică s-a încheiat şi eram pregătit în iunie 2025 să revin la Cluj-Napoca. Dar angajamentul Coaliţiei pentru Raportul QX şi nevoia de a ajuta în perioada de criză fiscal-bugetară - când ţara era la risc de incapacitate de plată, cu impact negativ şi asupra sistemului nostru de educaţie-cercetare - m-au determinat să mă angajez temporar, aşa cum i-am spus de atunci premierului, pentru un al doilea mandat.

*Acum, aşa cum arată evaluările internaţionale - S&P-iulie, Fitch-august, Moody's-septembrie şi Comisia Europeană în 25 noiembrie 2025 -, ţara s-a stabilizat, iar pentru sistemul de educaţie-cercetare marile reforme derivate din Raportul QX sunt (1) adoptate, (2) în curs de adoptare şi/sau (3) problematizate public (fără a mai putea fi ignorate).

*După ce şcoala a început, nu mai eram la risc cu salariile/bursele pe anul 2025, iar în 25 noiembrie 2025 Comisia Europeană a dat undă verde ţării cu referire la deficitul bugetar şi fondurile europene, i-am transmis premierului ca mi-am onorat promisiunea şi că trebuie să pregătim tranziţia la un alt ministru, intenţionând să mai rămân (1) până când adoptăm şi programele din reforma curriculumului liceal - ca să nu las viitorului ministru un „cartof fierbinte” şi, după o discuţie cu premierul, (2) până în luna decembrie, când se va definitiva evaluarea ţării din partea Comisiei Europene. Aşa cum am mai declarat, plecarea ministrului care conduce sistemul de educaţie-cercetare, unul dintre cele mai mari sisteme bugetare ale ţării, ar fi putut pune la risc evaluările internaţionale ale ţării, unde stabilitatea guvernamentală contează. Premierul a fost de acord să reluăm discuţia în decembrie, dar, odată ce am văzut că în 12 decembrie 2025 Comisia Europeană a reconfirmat că România a intrat pe o traiectorie bună, iar fondurile europene nu vor fi blocate, decizia mea de a mă retrage a rămas de data aceasta finală.

*Oricum, ca urmare a respectului pentru dezbaterile publice şi pentru cei implicaţi, am amânat decizia faţă de programa la limba şi literatura română, astfel că noului ministru îi va rămâne de adoptat programa, dar am creat contextul închiderii polarizării dezbaterii prin solicitarea către comisia de specialitate de a lua în seamă următoarele (eu aş aproba-o, dacă aş vedea incluse aceste solicitări):

*Includerea sugestiilor relevante, chiar dacă vin din şcoli de gândire diferite;

*Flexibilizarea structurii programei, prin focalizarea pe competenţe şi o listă de referinţă de autori reprezentativi, care apoi pot să fie personalizate sub forma metodei/logicii de predare şi a referinţelor literare suplimentare de către profesor, în funcţie de clasa pe care o are - întoarcem aşadar decizia la profesori şi elevi, în cadrul unor repere fundamentale (aşa cum am făcut şi cu planurile cadru alternative).

Nu în ultimul rând, am sentimentul că, dacă voi mai rămâne, voi trece o linie dincolo de care reconectarea cu profesia mea (eu mă consider în primul rând un psiholog!) ar avea de suferit, iar cinstit este ca bugetul pe anul 2026 să fie făcut de ministrul care îl va administra - aşa cum am convenit cu premierul de când am acceptat al doilea mandat. Am ajuns să înţeleg mai bine şi să apreciez rolul factorului politic, dar alegerea mea este acum cea profesională! Aceasta este vocaţia mea în care pot oferi, pe termen lung, valoare adăugată ţării mele. Rămân aşadar angajat pentru o Românie modernă prin educaţie şi ştiinţă, iar dacă vor mai fi situaţii de criză pentru ţară, factorul politic ştie unde sunt şi nu voi ezita să ajut, dacă voi avea aceste competenţe.

Pe parcursul mandatului, mi s-a cerut de mai multe ori demisia, mai ales din partea unor partide de opoziţie şi a unor organizaţii de tip sindical, atât ca urmare a opţiunilor euroatlantice (chiar în primele zile de la numire), cât şi ca urmare a faptului că reformele iniţiate sunt unele paradigmatice, care schimbă sistemul. Dar, aşa cum am spus, retragerea mea din funcţia de ministru poate surveni (1) prin acţiunea Parlamentului, (2) la solicitarea Premierului - mai ales prin raportare la cât de bine se implementează Programul de Guvernare - sau (3) prin decizie proprie - când voi crede că acest lucru nu pune la risc educaţia-cercetarea şi/sau ţara. Cred că riscul este redus în acest moment: (1) ţara este pe o traiectorie stabilă, (2) sistemul de educaţie-cercetare a trecut de furtuna fiscal-bugetară, fără ca oamenii să-şi piardă posturile sau salariile, acum fiind pregătit pentru continuarea reformelor şi pentru dezvoltare şi, aşa cum am mai spus, (3) marile reforme derivate din Raportul QX sunt (a) adoptate, (b) în curs de adoptare şi/sau (c) problematizate public (fără a mai putea fi ignorate).

Nu am avut şansa unui ministeriat pentru vremuri măcar relativ normale. Dar este adevărat că, dacă ar fi fost vremuri normale, nu sunt sigur că aş fi acceptat poziţia de ministru. Am condus „corabia” educaţiei şi cercetării prin furtuna politică (primul mandat) şi fiscal-bugetară (al doilea mandat), fiind permanent expuşi riscului de a ne scufunda politic sau financiar, am întărit-o în această încercare (prin reformele iniţiale) şi am arătat cum ar mai trebui consolidată şi pe ce căi să navigheze (prin Raportul QX). Acum, ieşiţi din furtună, funcţionăm deja cu unele paradigme mai moderne şi suntem pregătiţi pentru modernizare pe scară largă, inclusiv pentru resurse financiare care pot veni acum în sistem prin mecanisme sănătoase.

Da, aşa cum am mai afirmat în diverse contexte, anul 2025 este probabil cel mai dificil şi periculos an pentru ţară după Revoluţia din 1989 (de aceea l-am numit „anul Hidrei”). Dacă în prima jumătate a anului 2025, ne-am confruntat cu o criză politică majoră (legată de alegerile prezidenţiale - deci la nivelul celei mai înalte poziţii din stat), în condiţii de austeritate economică, din a doua jumătate a anului 2025, am intrat direct într-o criză fiscal-bugetară, cu risc de blocaj al ţării. Au mai fost ani dificili pentru ţară - atât economic, cât şi politic -, dar în 2025 crizele interne politice şi economice vin puternic combinate, pe fondul unui război la graniţa ţării, al atacurilor hibride asupra ţării şi al unor crize internaţionale legate de reaşezarea arhitecturii ordinii mondiale. Am trecut într-un singur an împreună cu guvernul prin şapte moţiuni de cenzură şi una simplă (pe educaţie), ceea ce susţine indubitabil caracterul special şi periculos al acestui an. Într-un astfel de mediu, rolul Ministerului Educaţiei şi Cercetării este crucial pentru a avea o societate rezilientă bazată pe cunoaştere! Într-adevăr, după cum am mai afirmat, eu cred că Ministerul Educaţiei şi Cercetării este cel mai important minister al unei ţări, deoarece aici se generează cunoaşterea prin cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) şi se diseminează apoi prin educaţie, astfel încât poate să fie utilizată de toţi ceilalţi, pentru a avea o societate bazată pe cunoaştere, cu impact pozitiv asupra bunăstării şi calităţii vieţii noastre. În plus, este antidotul vremurilor noastre la atacul pseudocunoaşterii asupra civilizaţiei şi democraţiei. Aşadar, integrarea celor două domenii este fundamentală, pentru a ne dezvolta ca o societate bazată pe cunoaştere, cu impact pozitiv asupra bunăstării personale: (1) fără cercetare, devenim o colonie ştiinţifică/tehnologică!; (2) fără educaţie, devenim o civilizaţie eşuată sub obscurantism! Iar virusul potenţial mortal al societăţii bazate pe cunoaştere este analfabetismul funcţional, pe care ca ministru l-am identificat ca inamic principal şi l-am confruntat direct (măsuri pentru reducerea lui) şi indirect (măsuri pentru creşterea actului educaţional), inclusiv prin includerea lui ca risc de securitate naţională în Strategia Naţională de Apărare a Ţării!

M-aş fi bucurat să las „Pactul pentru Deceniul Educaţiei-Cercetării (2026-2036)” asumat prin semnătură, dar precipitarea ultimelor săptămâni nu a creat contextul adecvat. Reamintesc însă liderilor partidelor pro-occidentale că, la întâlnirea Coaliţiei, l-au asumat cu toţii în principiu, urmând să fie operate doar unele ajustări de formulare, şi mizez pe cuvântul angajat acolo, dincolo de semnătura formală!

*În fiecare an, începând cu 2026, bugetul destinat educaţiei şi cercetării va fi mai mare decât cel din anul precedent (în termeni nominali şi ca procent din PIB), pentru a ne intersecta cât mai repede posibil cu valorile stabilite în legile existente.

*Cele două domenii dedicate cunoaşterii - cercetarea (ştiinţa) şi educaţia (cel puţin învăţământul superior) - rămân în cadrul aceleiaşi autorităţi naţionale, pentru a contribui coordonat la dezvoltarea ţării ca o societate bazată pe cunoaştere.

*Măsurile majore în aceste domenii trebuie să corespundă unor practici UE/OECD - cu precădere cele care ţin de statutul elevului/studentului şi cadrelor didactice/de cercetare, precum şi cele legate de curriculum, evaluare şi arhitectura sistemelor de educaţie-cercetare -, ţintind mereu spre cele mai bune practici UE/OECD. Devierile de la aceste practici vor fi prezentate şi argumentate public.

Vă mulţumesc tuturor pentru suport şi implicare! Le mulţumesc mai ales echipei din cabinet şi colegilor din minister cu care am lucrat direct, care au dus greul alături de mine, şi echipei de la UBB, care mi-a ţinut locul un an, când mintea mea era dedicată sistemului naţional de educaţie-cercetare şi ţării. Am dus împreună greul şi criticile, deci şi reuşitele sunt ale tuturor. Dar le mulţumesc şi oamenilor din UBB, minister şi din sistemul de educaţie-cercetare cu care nu am interacţionat direct, dar care şi-au făcut onest şi adesea tăcut datoria, astfel încât lucrurile să funcţioneze. Fără acest suport, specific şi general, care să contracareze criticile inevitabile când deranjezi paradigme fondatoare (dar vetuste) şi care să asigure funcţionarea de bază a lucrurilor, era mai greu, dacă nu imposibil. Criticilor de bună credinţă le spun că un ministru responsabil nu face mereu ce doreşte, ci face ceea ce trebuie să facă pentru binele comun, iar dacă mai greşeşte învaţă şi corectează. Celorlalţi critici, de care mă despart nu doar valori şi viziuni, ci şi atitudini, le spun că un ministru responsabil face ceea ce trebuie să facă prin raportare la lucrurile asumate - în acest caz, Programul de Guvernare! Dar în primul rând trebuie să mulţumesc familiei mele, care mi-a acceptat lipsa, tocmai când ar fi avut poate nevoie mai mare de mine, şi care a suferit alături de mine din cauza criticilor drepte şi nedrepte, dar inevitabile pentru un ministru.

O vreme voi evita să mă pronunţ asupra educaţiei-cercetării, pentru a nu-i încurca pe cei care vor veni după mine şi pentru a nu-i pune în situaţii incomode şi, uneori, poate nedrepte, în care m-am aflat adesea şi eu. În lunile următoare voi transpune în texte unele gânduri despre cum am simţit eu, la nivel personal, că au fost cele două mandate, multe alte lucruri urmând a fi discutate în viitor.

Quod in potestate fuit, factum est!

(Ce a fost în puterea mea s-a făcut) - filosofia lui Epictet

Cu preţuire,

Prof. univ. dr. psih. Daniel David

Ministrul Educaţiei şi Cercetării

Membru al Academiei Române (m.c.) şi al Academiei Europene”