Era în care cumpăram de unde este mai ieftin, indiferent că e vorba de energie din Rusia sau cipuri din China, a apus. Timp de trei decenii am trăit sub această regulă simplă: eficienţa era regele. Timpul eficienţei maxime a trecut. Astăzi, Europa face o manevră istorică: alege să fie suverană, chiar dacă asta înseamnă că totul va deveni mai scump. În loc să mai aştepte reţete de la Washington, Bruxelles-ul şi-a activat propria strategie de supravieţuire pe trei planuri:
• 1. Cine face regulile, conduce jocul
Statele Unite s-au retras din organizaţii vitale, precum tribunalul de apel al OMC, blocând regulile comerţului global. UE a preluat ştafeta prin Mecanismul de Ajustare la Frontieră a Carbonului (CBAM) şi Regulamentul privind Inteligenţa Artificială (EU AI Act). Mesajul este clar: „Dacă vreţi acces la cei 450 de milioane de consumatori europeni, jucaţi după regulile noastre”. Nu mai este o lume a libertăţii totale, ci una a accesului condiţionat, după cum reiese din din Raportul Strategic de Prognoză al Comisiei Europene.
• 2. O armată industrială proprie
Dependenţa de „umbrela de securitate” americană este acum privită ca un risc. Europa investeşte masiv în autonomie prin Fondul European de Apărare (EDF). Proiecte precum avionul de luptă din generaţia a şasea (FCAS) şi tancul european nu mai sunt doar planuri, ci priorităţi de finanţare pentru a elimina dependenţa de licenţele americane care pot fi blocate prin controale de export. Potrivit datelor Agenţiei Europene de Apărare (EDA), această independenţă costă miliarde, dar este preţul supravieţuirii în cazul unei retrageri americane definitive.
• 3. Revenirea „Statului Strateg”
Ideea că piaţa liberă ştie cel mai bine unde să pună banii este istorie. Franţa şi Germania pompează subvenţii masive în „Proiecte Importante de Interes European Comun” (IPCEI) pentru baterii, hidrogen şi semiconductori. Scopul nu este cel mai mic preţ, ci siguranţa că tehnologiile critice sunt fabricate pe sol european. Este o economie de rezilienţă, unde siguranţa aprovizionării bate preţul de pe etichetă, conform Consiliului European privind implementarea strategiei „Made in Europe 2030”.
• „Taxa pe Suveranitate”
Europa se „fortifică”. Vom fi mai siguri în faţa şocurilor externe, dar vom plăti ceea ce numim o Taxă pe Suveranitate. Banii vor fi mai scumpi, investiţiile vor fi direcţionate politic spre sectoare strategice, iar consumatorul european va simţi că preţul libertăţii se reflectă, inevitabil, în costul vieţii.





















































Opinia Cititorului