English
Lumea în care trăim este cel puţin ciudată. Foarte ciudată, pentru că nu doar unul sau altul dintre lucrurile esenţiale în jurul cărora este organizată stă cu susul în jos, ci mai toate. Azi, vă propun să privim, puţin mai de aproape, relaţia noastră cu ”Viitorul” şi modul în care ea se derulează. Se scurge necontrolat şi inexorabil, aş zice.
De departe, cea mai radicală schimbare introdusă în lume de intrarea civilizaţiei occidentale pe tărîmul modernităţii, acum aproape cinci secole, este crearea unei relaţii individuale şi colective cu ”Viitorul” total diferită de cea dominantă pînă atunci. Radical diferită şi, de aceea, cel puţin la început, aiuritoare, ameţitoare. Creatoare de confuzii, aproape de nepătruns. Pînă la această curiozitate, numită modernitate, (unii nu se sfiesc să îi spună chiar ”malformaţie istorică”), viitorul aproape că nu există. Iar, dacă există, dacă este menţionat ici şi colo, el rămîne, practic, irelevant. Nu de alta, dar nu poate fi, nu are cum să fie altceva decît o copie a prezentului. Un prezent etern, turnat odată pentru totdeauna, imuabil şi indestructibil, în tiparele create de Dumnezeu însuşi pentru a întrupa lumea noastră, a muritorilor. Cea de aici, de jos, de pe Pămînt. Diferită de lumea Lui! (De ce le-o fi făcut atît de radical diferite, oare?). Modernitatea instituie o cu totul altă regulă. Viitorul devine nu doar distinct faţă de prezent, ci structural, calitativ, diferit. Deşi rămîne legat de prezent prin firele nevăzute ale cascadelor de cauze şi efecte înlănţuite, viitorul conţine intrinsec ceva special, nou: promisiunea sigură (un oximoron, desigur, dar aici se potriveşte!) a unei variante radical îmbunătăţită a vieţii personale şi colective. Prima instituţie care a integrat şi a instrumentalizat această perspectivă a fost ”Biserica”. Cea creştină, desigur. ”Lumea de apoi” a devenit, pentru unii şi cu anumite condiţii, ”viitorul”. Şi, nu unul oarecare, ci acela absolut: ”De Aur”!! Pentru ceilalţi, în schimb, viitorul nu suna deloc bine....ţinea de ”parohia” vecină, a Diavolului, şi se chema Iad, Infern etc. Tot atît de diferit de prezent, dar nu în bine, ci în rău. Mult mai rău! Marcată de şi marcînd la rîndul ei spiritul tranzacţional, comercial al epocii moderne, Biserica a fost prima care a creat ”o piaţă” pentru acest viitor. La propriu! L-a vîndut, cui avea bani să cumpere. Cu bucata, la metru, la kilogram sau cu litra! Fiecare după pungă şi ”credinţă”! O face încă şi azi, pe scară largă, chiar dacă foloseşte ”instrumente comerciale” cumva diferite, ceva mai sofisticate, dar nu prea mult, faţă de primitivele indulgenţe ale începutului modernităţii. După Biserică, în hora jocului de-a viitorul a intrat ”Ştiinţa”. Un fel de Pandora a noii lumi. Din cornul abundenţei pe care îl revarsă, dacă nu cu generozitate, atunci sigur cu inconştienţă, peste noua lume şi muritorii ei, încep să ”curgă” roadele şi sursele unei noi bogăţii: cuceririle ştiinţei aplicate şi exploatate în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Cu consecinţe uluitoare. Care schimbă totul nu doar în prezent, cît mai ales ”în viitor”. Febra viitorului croit de ”marşul victorios al ştiinţei” va cuprinde definitiv minţile oamenilor moderni! Şi le va ţine prizoniere ale acestei noi închisori ideologice, pînă în zilele noastre! Viitorul este sigur şi este mai bun decît prezentul. Nu poate fi altfel, de vreme ce ştiinţa progresează zi de zi, cu paşi uriaşi. Viitorul nu mai este incert şi nici la dispoziţia lui Dumnezeu, ci a noului Homo Faber, un alt exemplar din spiţa prometeică. În lumea modernităţii, totul se vinde şi se cupără şi nimic nu este mai atractiv şi mai cu cîştig pentru cei ce se pricep la ”inginerii financiare” decît tranzacţionarea viitorului. Un viitor ”dizolvat” în instrumente financiare tranzacţionabile pe burse. O marfă pe care se speculează mereu, ciclic, febril, pînă la cotele ”nebuniei”, nu doar astăzi, ci încă de pe la 1634-37, de la ”febra lalelelor”. Doar un reper!
De ce a intrat modernitatea în criză, de vreo sută de ani, şi a început ”să secrete” post-modernitatea, ca o ultimă şi nătîngă încercare de a scăpa de consecinţele propriilor erori fundamentale de construcţie şi dezvoltare? Un soi de manevră a sepiei, care aruncă cerneală în ochii prădătorului aflat în urmărirea ei, în speranţa că va putea scăpa implacabilului. Poate, sau tocmai pentru că relaţia cu viitorul, mult promisul viitor mai bun, viitor de aur etc. a ajuns la faliment. Tot mai mulţi supusi din toate colţurile şi cotloanele fostei lumi moderne au început să strige că împăratul este gol. Că cei înscăunaţi la putere în formulele guvernării, mai general ale Puterii, habar nu au de şi nici nu sunt capabili să livreze mult rîvnitul viitor de aur. Nici măcar de argint sau de cupru. Ori măcar de bronz. Cu cît se apropie mai mult, cu cît îl vedem mai bine, desluşim că este doar unul de tinichea! Iar viitorul acesta de tinichea nu doar că este total neatractiv, este mult mai rău, toxic. Destructiv. Letal. Seamănă cu o uriaşa presă de caroserii dintr-un cimitir de maşini vechi. Se prăvăleşte peste noi şi peste prezentul care ne conţine cu o forţă căreia nu ai cum să te împotriveşti, fără milă. Prezentul nu mai are decît o singură destinaţie, un singur viitor: distrugerea! În loc de ”viitorul de aur”, ”sfîrşitul civilizaţiei”! Nu cel cu destinaţia Raiul....celălaltă!
Sub ochii noştri, astăzi, preţul viitorului pe bursele acestei civilizaţii, în plină destructurare, se prăbuşeşte. Doar neruşinarea tîmpă a unuia ca Trump, ce îşi închipuie că poate prosti tot timpul, pe toată lumea, mai poate să anunţe triumfal ”venitorele” unei noi ”epoci de aur”. Creată de el, desigur! Cred că şi Ceauşescu s-ar tăvăli în spasme de rîs auzindu-l, sau ar voma, de silă, dacă ar fi obligat să îl ia în serios! Iar, ca să nu se vadă atît de evident că doar nimicul mai este de vînzare, cînd este vorba despre viitor, că valoarea intrinsecă şi tranzacţională a materiei cu pricina aproape nu mai există, păpuşarii tranziţiei către niciunde şi nicicînd au declanşat operaţiunea ”Potopul”. Devalorizarea accelerată şi masivă a monedei. Peste lumea noastră s-a dezlănţuit un gigantic potop. Nu de apă, ci de bani, monedă, hîrtii fără valoare sau cu valoare tot mai mică, mai incertă (ceea ce este echivalent!). Singurul viitor cert al majorităţii societăţilor şi al statelor post-moderne de azi este doar un uriaş munte de datorii. Potopul pare singurul remediu, iar el este menit nu să repare, să remodeleeze, ci să distrugă, să trimită în neant o lume stricată în chiar miezul ei, ajunsă la limita propriei incapacităţi de remediere. O lume fără căpătîi, fără măsură, fără rost, distrugătoare, ea însăşi toxică, zgomotoasă şi fără noimă. Un potop din care, probabil, va scăpa doar corabia unui alt Utnapiştim, sau Noe dacă preferaţi. Plus cîteva vieţuitoare utile repopulării viitorului. Unui alt viitor, pe care cei de azi nu mai au capacitatea nici măcar să îl conceapă, necum să îl prevadă, să îl constuiască sau să îl precipite controlat.
Evident, simple ipoteze!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 13.03.2026, 00:39)
Lucrurile toate vin din viitor si din trebut intr-un prezent continuu, Nu exista decat prezent. Momente de prezenturi numite trecut sau viitor. Daca Timpul de afla doar in spatiu-timp format din aceste momente inseamna ca este o iluzie, o simulare derulata de mintea noastra. Dorin un viitor bun cream un prezent bun prin justitie sociala si adevar.Timpul e o creatie a mintii.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 13.03.2026, 00:43)
Dincolo de spatiu-timp este camul constiintei, campul fundamental. Constiinta colectiva si agentii ei pot construi in viitor prin imaginatie, prin viziune comuna a unei lumi mai bune si mai frumoase. daca nu facem acest lucru individual si colectiv riscam sa pierim ca civilizatie, Sa avem curajul sa spunem adevarul chiar daca nu e corect politici...cu scopul de a inlatra raul de la radacina,
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 13.03.2026, 00:55)
Sa vedem de ce Iranul a fost atacat. Care este adevaratul motiv pentru lumea capitalista? Cat timp sa ne mai facem ca nu vedem ca bancile creeaza credite din nimic si ne punem sa platim comisioane si dobanzi? De ce sa nu corectam acest lucru? Statele si indivizii sunt scalavii bancherilor mai mult gata sa ne execute silit daca nu returnam ceva ce bancile nu au...Mare escrocherie!
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.03.2026, 00:59)
Cat mai suntem orbiti si mintiti nu vom putea intelege ca se instrumentalizeaza religia, etnia, istoria, natiunea doar pentru control si pentru a avantaja o minoritate avida care are tot ce ii trebuie dar vrea control...manipulare,,,Nu vom avea pace si drepatte sociala daca nu educam prin mass media si institutii de incataamnt dar si prin arte. Resurse se irosesc inuti pe divertisment de 2 bani.