Diplomaţie în epoca Trump: peşcheşul nu se mai dă la Stambul, ci la Washington

SUA s-a transformat, de la începutul celui de-al doilea mandat prezidenţial al lui Donald Trump şi până acum, din apărătoarea democraţilor, valorilor şi principiilor statului de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului, într-un stat în care deciziile sunt impuse de la Washington, fără niciun fel de dialog cu societatea civilă şi nici cu partenerii internaţionali. Ba mai mult, dacă aceştia din urmă doresc să aibă relaţii politice, comerciale, economice şi diplomatice bune cu SUA - a se citi cu Administraţia Trump - trebuie musai să îi capteze bunăvoinţa noului jupân de la Casa Albă.

Cum? Prin plata unui peşcheş, adică oferirea unui cadou consistent, a unui fel de mită sau şperţ, autointitulatului făcător de pace, cunoscător a toate şi omului de afaceri Donald Trump. Dacă în istorie, statele vasale Imperiului Otoman îşi trimiteau domnii să plătească acest peşcheş la Stambul, în faţa sultanului, căruia trebuia să îi sărute şi vârful papucului, în prezent liderii politici internaţionali, şefii de state sau de guverne sunt nevoiţi să apeleze la un tertip pentru a nu fi linşaţi în Biroul Oval, aşa cum s-a întâmplat în 24 februarie 2025 cu Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei: să îi ofere în prealabil ceva lui Donald Trump. Iar acest ceva trebuie să fie ceva în valoare de cel puţin câteva miliarde de dolari.

Primii care au învăţat această lecţie dură, a diplomaţiei celui puternic, au fost cei din Taiwan, care pentru a-şi asigura în continuare sprijinul militar al SUA împotriva ameninţării chineze, au decis ca gigantul Taiwan Semiconductor Manufacturing Co (TSMC) să construiască o unitate de producţie a cipurilor şi semiconductorilor în SUA. Investiţia pe tărâm american va depăşi 100 miliarde dolari.

După acest anunţ de la începutul lunii martie, s-au prezentat la Washington şi reprezentanţii Japoniei. Ameninţaţi cu impunerea unor tarife vamale uriaşe, reprezentanţii guvernului de la Tokyo s-au grăbit să negocieze un acord comercial cu SUA, recte Donald Trump. Acordul a fost parafat, potrivit Administraţiei Trump, în 23 iulie 2025 şi prevede că Japonia va investi 550 miliarde dolari pentru a reconstrui şi extinde industriile americane de bază, în special în energie, în producţia de semiconductori, în extracţia, prelucrarea şi rafinarea materialelor critice, în producţia farmaceutică şi medicală şi în construcţii navale comerciale şi de apărare. Acordul prevede că SUA va păstra 90% din profiturile obţinute din această investiţie, asigurându-se astfel că lucrătorii, contribuabilii şi comunităţile americane vor culege partea covârşitoare a beneficiilor. Mai mult, Japonia se angajează că va achiziţiona bunuri americane în valoare de 8 miliarde de dolari, inclusiv porumb, soia, îngrăşăminte, bioetanol şi combustibil sustenabil pentru aviaţie. Ce primesc niponii în schimb? Tarife vamale de 15% la produsele exportate în SUA.

Următorii pe listă au fost europenii. Pentru a beneficia de pragul de 15% privind tarifele vamale pe care producătorii din blocul comunitar european trebuie să le achite pentru mărfurile exportate în SUA, reprezentanţii Uniunii Europene i-au plătit un "peşcheş” consistent lui Donald Trump. Au promis că vor achiziţiona, de 750 miliarde dolari gaz natural lichefiat (LNG) şi energie din SUA şi vor face pe tărâm american investiţii în valoare de 600 miliarde dolari.

După închinarea UE către Administraţia Trump de către Ursula von der Leyen, Alberto Costa şi ceilalţi lideri marcanţi europeni, pe listă s-a înscris şi Volodimir Zelenski. Ca tot omul care, după ce s-a fript cu ciorbă, suflă şi în iaurt, liderul ucrainean a ales, după săpuneala zdravănă primită de la JD Vance şi Donald Trump la sfârşitul lunii februarie, să se prezinte umil în faţa liderului american oferindu-i un acord prin care Ucraina va cumpără echipamente militare şi armament în valoare de 100 miliarde dolari cu sprijinul Uniunii Europene. Asta după ce, în prealabil, în 30 aprilie, reprezentanţii guvernului de la Kiev şi cei ai Administraţiei Trump au încheiat un acord privind exploatarea în comun a resurselor minerale şi pământurilor rare de pe teritoriul Ucrainei.

Menţionăm că, după acordul cu Ucraina de la finalul lunii aprilie, pentru a beneficia de tarife vamale reduse, reprezentanţii Arabiei Saudite au încheiat, la jumătatea lunii mai, un acord cu SUA prin care se angajează să cumpere echipamente militare şi armament de 142 miliarde dolari. Mai mult, în prima jumătate a acestui an, prinţul Mohammed bin Salman i-a promis lui Donald Trump că Arabia Saudită va aloca, în următorii patru ani, 600 miliarde dolari pentru extinderea investiţiilor şi comerţului cu SUA.

Pe lista plătitorilor de peşcheş către Donald Trump s-a înscris, în urmă cu câteva zile, şi Coreea de Sud. Speriaţi de declaraţiile lui Trump privind tarifele vamale şi privind o eventuală întâlnire a preşedintelui american cu Kim Jong-Un, preşedintele Republicii Populare Democrate Coreene (Coreea de Nord), liderii de la Seul au efectuat o vizită la Casa Albă unde i-au pus pe masă şefului SUA un acord prin care se obligă să achiziţioneze LNG şi energie din alte surse în valoare de 100 miliarde dolari produse pe teritoriul american.

Mai menţionăm că la fel s-a comportat, anterior, şi liderul israelian, Benjamin Netanyahu, care, potrivit Departamentului de Stat, a încheiat cu SUA acorduri pentru achiziţionarea de echipamente militare, arme şi muniţie americane în valoare de peste 15 miliarde dolari, de la începutul celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump şi până în prezent. În aceste condiţii, premierul Israelului a beneficiat de toată clemenţa preşedintelui american privind operaţiunile pe care IDF le desfăşoară în Fâşia Gaza şi, în prezent, în oraşul Gaza.

Atitudinea lui Donald Trump este specifică unui lider autoritar care are tendinţe dictatoriale, dacă ţinem cont de faptul că a dispus, recent, trimiterea forţelor din Garda Naţională pe străzile din Los Angeles pentru a înăbuşi violent protestele împotrivă deportărilor ilegale, abuzive, ale migranţilor din SUA, iar acum vrea să disloce aceleaşi forţe în mai multe oraşe de pe Coasta de est, printre care se numără Chicago, Washington, New York şi Philadelphia, pentru a-i aduna pe oamenii străzii, iar pe cei care sunt cetăţeni străini să îi expulzeze din SUA. Curios este că decizia lui Trump de a trimite forţele respective pe străzile oraşelor americane priveşte doar localităţile conduse de primari care aparţin Partidului Democrat, adică fac parte din opoziţia politică a actualului preşedinte american, potrivit presei americane.

În acest context, în care acţiunile sale sunt evidente şi arată clar un comportament în care doar forţa fizică, brută, contează şi nu argumentele logice, Donald Trump şi-a permis să declare, în urmă cu două zile, că multor americani le-ar plăcea un preşedinte dictator, dar că el nu este un dictator, ci un om cu bun simţ şi o persoană inteligentă.

Declaraţia respectivă a fost reiterată ieri, când, potrivit CNN, Donald Trump a afirmat: „Nu sunt un dictator. Ştiu doar cum să opresc criminalitatea”.

Faţă de declaraţiile lui Trump, guvernatorul statului Illinois - J.B. Pritzker - a spus pentru CNN: „Dacă acest lucru s-ar întâmpla în orice altă ţară, nu am avea nicio problemă să-l numim ceea ce este: o acaparare periculoasă a puterii. Trump nu este un dictator, ci un aspirant la acest titlu”.

În concluzie, imaginea Statelor Unite sub cel de-al doilea mandat al lui Donald Trump nu mai este cea a unui „far al democraţiei”, ci a unui imperiu modern în care peşcheşul, forţa economică şi presiunea militară dictează relaţiile internaţionale. Liderii mondiali, de la Bruxelles la Riad, de la Taipei la Seul, se văd nevoiţi să cumpere bunăvoinţa preşedintelui american, iar politica externă a Washingtonului a devenit un târg global unde doar cel care plăteşte supravieţuieşte.