Vor începe băncile centrale un nou ciclu de creştere a dobânzilor anul viitor?

Ultima reducere a dobânzii de politică monetară din SUA a avut loc pe fondul unor tensiuni semnificative în cadrul Federal Open Market Committee (FOMC), care include membri ai Consiliului Guvernatorilor şi, prin rotaţie, preşedinţi ai celor 12 divizii federale din cadrul Federal Reserve.

Comunicatul de presă arată că au fost două voturi pentru menţinerea neschimbată a dobânzii, Austan Goolsbee (preşedintele Federal Reserve Bank of Chicago) şi Jeffrey Schmid (preşedintele Federal Reserve Bank of Kansas City) şi un vot, al recent numitului Stephen Miran, pentru o reducere cu 50 de puncte de bază.

Împotriva reducerii cu 25 de puncte de bază s-au pronunţat şi mai mulţi preşedinţi ai diviziilor regionale fără drept de vot în FOMC.

Presa financiară internaţională a subliniat "fractura" existentă la nivelul conducerii Federal Reserve, în condiţiile în care nu peste mult timp preşedintele Trump va anunţa succesorul lui Jerome Powell la conducerea celei mai importante bănci centrale din lume.

O altă decizie majoră a fost şi lansarea un program de cumpărare a titlurilor de trezorerie pe termen scurt cu o valoare lunară de 40 de miliarde de dolari, despre care oficialii Fed-ului declară că nu reprezintă relaxare cantitativă ci "achiziţii pentru gestionarea rezervelor" (RPM).

Scopul acestor operaţiuni îl reprezintă asigurarea lichidităţii şi stabilizarea pieţelor pentru titlurile pe termen scurt, după cum scrie Bloomberg, astfel încât să fie prevenită apariţia unui noi crizei pe piaţa repo, aşa cum s-a întâmplat în a doua jumătate a anului 2019.

În ciuda limbajului neutru comunicatele oficiale şi din presa financiară internaţională, investitorul Michael Burry avertizează pe contul său de Twitter că operaţiune de gestionare a rezervelor reprezintă un semnal clar al fragilităţii pieţelor.

După anunţarea reducerii dobânzii de politică monetară (Federal Funds Rate, FFR) cu 25 de puncte de bază, analiştii prezenţi la principalele posturi de televiziunea din SUA au declarat, aproape în unanimitate, că decizia se va transmite şi la nivelul consumatorilor, prin intermediul dobânzilor pentru cardurile de credit şi a celor ipotecare.

Din păcate, rata de referinţă pentru creditele acordate gospodăriilor nu este dobânda efectivă de politică monetară (EFFR), care a scăzut până la 3,64%, de la 3,89%, ci randamentul obligaţiunilor guvernamentale de 10 ani, care şi-a continuat creşterea şi a depăşit pragul de 4,2% (vezi graficul).

În aceste condiţii, spread-ul dintre randamentul de 10 ani şi EFFR a crescut până la cel mai ridicat nivel din ultimii 3 ani, conform cotaţiilor de la Bloomberg.

Nu doar în Statele Unite dobânzile pe termen lung reacţionează contrar semnalelor transmise de banca centrală. De fapt, chiar şi dobânzile pe termen scurt încep să se încadreze pe traiectorii de creştere, în condiţiile în care necesarul de refinanţare pe termen scurt al guvernelor este tot mai mare.

Acestea s-au deplasat de ceva timp către partea stângă a curbei randamentelor în căutarea unor costuri de finanţare cât mai reduse, însă astfel au determinat creşterea riscului de refinanţare, iar investitorii nu îl pot ignora.

"Pe măsură ce investitorii evaluează randamentele la care sunt dispuşi să cumpere obligaţiuni, aceştia sunt îngrijoraţi că politicienilor le lipseşte ambiţia sau chiar capacitatea de a controla finanţele ţărilor lor", subliniază Bloomberg, care apoi mai arată că "bancherii centrali ar putea fi neputincioşi în a reacţiona", mai ales dacă avansul dobânzilor are loc pe fondul creşterii presiunilor inflaţioniste.

Două mari necunoscute care amplifică incertitudinea sunt reprezentate de pieţele private de credit şi de capital. O ştire recentă de la Bloomberg arată că legăturile dintre fondurile de credit privat şi sistemul bancar reprezintă o nouă sursă de risc sistemic, conform unui studiu de la Moody's Analytics şi Securities and Exchange Commission (SEC).

Creşterea dobânzilor impune presiuni majore asupra valorii activelor financiare, iar implicaţiile sunt foarte puţin cunoscute, atât din cauza gradului ridicat de leverage dar, mai ales, a opacităţii acestui segment de piaţă a creditului, a cărui valoare nominală a depăşit două trilioane de dolari.

"Opacitatea şi rolul lor în creşterea interconectării reţelei financiare înseamnă că ar putea amplifica în mod disproporţionat o viitoare criză”, a fost avertismentul studiului publicat de Moody's Analytics.

Jamie Rush, Tom Orlik şi Stephanie Flanders, analişti la Bloomberg Economics şi autorii cărţii "The Price of Money", au precizat că forţele politice şi cele structurale au potenţialul să transforme pragul de 4,5% pentru obligaţiunile de 10 ani ale SUA în "noua normalitate".

Mai mult, materializarea unor riscuri geopolitice, climatice sau tehnologice ar putea amplifica şi mai mult presiunile asupra dobânzilor de referinţă şi ar putea determina băncile centrale să înceapă anul viitor un nou ciclu de creştere a ratelor de referinţă.

Consecinţa directă va fi forţarea creşterii costurilor de finanţare atât în economiile occidentale cât şi în cele în curs de dezvoltare, care vor nevoite să adopte măsuri dure pentru corectarea dezechilibrelor acumulate în ultimele decenii.