Moştenirea lăsată de Uniunea Tineretului Comunist este în continuare disputată, la 30 de ani de la "decesul" acestei organizaţii. Consiliul Tineretului din România şi peste 400 de structuri neguvernamentale de şi pentru tineret din ţara noastră au lansat săptămâna trecută o scrisoare deschisă prin care se opun naţionalizării patrimoniului şi subordonării decizionale a fundaţiilor judeţene pentru tineret faţă de stat. Semnatarii cer Preşedintelui, Parlamentului şi Guvernului României adoptarea unui ansamblu de măsuri care să faciliteze dezvoltarea, prin parteneriat între aceste fundaţii şi autorităţile publice, a unui ansamblu de centre pentru tineret unic în Europa.
Organizaţiile semnatare realizează activităţi pentru tineri în domenii de activitate diverse, plecând de la activităţi culturale, sportive, de mediu, educaţie non-formală, antreprenoriat, sociale şi altele, şi până la reprezentarea acestora, cum este cazul asociaţiilor studenţeşti sau a federaţiilor naţionale şi judeţene. Majoritatea fundaţiilor judeţene pentru tineret au semnat, de asemenea, scrisoarea deschisă iniţiată de Consiliul Tineretului din România. Fundaţiile judeţene pentru tineret au fost înfiinţate în 1990 pentru a prelua în proprietate şi administrare casele şi cluburile tineretului care au aparţinut până în 1989 Uniunii Tineretului Comunist, având ca for principal de decizie Adunări Generale formate din delegaţi ai organizaţiilor neguvernamentale de tineret de pe raza judeţului lor. Conform scrisorii deschise: "Autorităţile publice nu au oferit nicio soluţie pentru ca fundaţiile să poată obţine resurse pentru investiţii în clădiri şi dotări şi pentru funcţionare, astfel încât să nu mai depindă de veniturile din chirii sau activităţi economice. Mai mult, în timp ce arătau cu degetul, de cele mai multe ori [autorităţile publice] lăsau să se degradeze, înstrăinau sau schimbau destinaţia propriului patrimoniu pentru tineret. Evident, conflictul etern şi incertitudinea referitoare la viitorul fundaţiilor judeţene pentru tineret a dăunat dezvoltării acestora şi a îndepărtat multe organizaţii de profil, tinerii fiind, în definitiv, cei care au avut de pierdut. Cu toate acestea, cea mai mare parte a fundaţiilor desfăşoară activităţi pentru tineret, sprijină organizaţiile afiliate şi nu numai, şi fac eforturi pentru a folosi o parte cat mai mare din spaţii pentru astfel de activităţi."
Semnatarii cer ca Adunările Generale să fie forul principal de decizie al fundaţiilor, accesul organizaţiilor de şi pentru tineret interesate în aceste foruri să fie garantat, iar Consiliile de Conducere ale acestora să fie formate majoritar şi, pe termen lung, în totalitate din tineri. De asemenea, aceştia susţin că este necesară crearea unei forme de parteneriat public-privat care să faciliteze crearea de centre pentru tineret de către fundaţii împreună cu autorităţile locale - fundaţiile să participe prin punerea la dispoziţie a spaţiilor necesare, autorităţile să acopere cheltuielile de întreţinere a imobilelor şi bugete pentru activităţi pentru tineret, iar deciziile referitoarea la administrarea acestor centre să fie luate împreună de cele două părţi. În acest fel, fundaţiile îşi păstrează caracterul neguvernamental şi independenţa, iar autorităţile care sprijină financiar dezvoltarea de centre pentru tineret au pârghiile necesare pentru a participa la decizii referitoare la aceste centre, iar niciuna din părţi nu poate folosi resursele celeilalte cu alt scop decât dezvoltarea de activităţi în beneficiul tinerilor. Se mai propune ca Guvernul să solicite o misiune de consultanţă în politici publice din partea Departamentului de Tineret al Consiliului Europei - organismul interguvernamental cu cea mai avansată expertiză pe acest subiect.