Dumitru Chisăliţă (AEI): România are nevoie de răcire urbană, nu doar de aer condiţionat

România discută mult despre energie electrică, baterii şi panouri fotovoltaice, dar prea puţin despre o problemă care va deveni critică pentru oraşe încălzirea clădirilor în perioada rece şi mai ales răcirea clădirilor în perioadele de caniculă, potrivit unei analize a lui Dumitru Chisăliţă, preşedinte AEI, remisă redacţiei.

Canicula nu creşte doar disconfortul. Ea mută vârful de consum electric vara, mai ales prin aparatele de aer condiţionat. Într-o lună cu 7 zile de caniculă, un apartament de 70 m² poate consuma suplimentar 50-130 kWh electric, iar la nivel de oraş acest lucru înseamnă sute de MWh cerere suplimentară exact când reţeaua este deja tensionată.

În acelaşi timp, România trebuie să îşi modernizeze termoficarea. Ţara are încă o infrastructură importantă, peste 4.380 km de reţele de termoficare şi aproximativ 1,05 milioane de clienţi, dar sistemul este afectat de pierderi, investiţii insuficiente şi dependenţă de subvenţii, dar mai ales de un concept depăşit, care este continuat să fie reabilitat cu maximă încăpăţânare.

Date comparative pentru un apartament de 70 m² mediu izolat situat în partea de sud a României

Ipoteze:

• încălzire anuală: 6.000 kWh termici

• răcire anuală: 1.200 kWh frigorifici

• lună cu 7 zile de caniculă: 200-350 kWh pentru frig

• preţ gaz casnic: 0,31 lei/kWh, plafon extins până în 2027

• preţ mediu electricitate: 1,3 lei/kWh

Costurile pentru instalarea unui sistem de încălzire / răcire se pot aproxima astfel:

Sistemul de termoficare de generaţia a IV-a (4GDH - Fourth Generation District Heating) sunt reţele moderne de încălzire urbană care distribuie agent termic la temperaturi mai reduse (50-70°C, faţă de 90-120°C în sistemele clasice), ceea ce conduce la pierderi mai mici în reţea şi la o eficienţă energetică superioară.

Sistemul de încălzire şi răcire de generaţia a V-a (5GDHC - Fifth Generation District Heating and Cooling) reprezintă cea mai modernă generaţie de reţele energetice urbane şi funcţionează la temperaturi foarte scăzute (10-30°C). Reţeaua distribuie un agent termic aproape la temperatura mediului, iar fiecare clădire utilizează o pompă de căldură pentru a produce local încălzire, apă caldă menajeră şi răcire.

Sistemul de trigenerare produce simultan energie electrică, energie termică şi energie frigorifică din acelaşi combustibil, de regulă gaz natural, biogaz sau alte gaze regenerabile. Energia electrică este generată de un motor sau o turbină, căldura reziduală este recuperată pentru încălzire şi prepararea apei calde, iar pe timpul verii aceasta alimentează un chiller cu absorbţie care produce apă răcită pentru climatizare.

Aerul condiţionat individual pare ieftin la apartament, dar devine scump la nivel de oraş, pentru că multiplică vârfurile de consum, suprasolicită reţeaua şi obligă sistemul energetic să importe energie sau să pornească producţie scumpă.

De ce nu este bună soluţia „fiecare cu AC-ul lui”? Deoarece AC-ul individual, creşte puternic vârful de consum vara, evacuează căldură în oraş şi amplifică insula de căldură urbană, este ineficient urbanistic, nu permite stocare termică, nu permite recuperare de căldură şi pune presiune pe reţelele de distribuţie electrică la vârf de consum.

România estimează o creştere semnificativă a consumului electric până în 2030, de la 50 TWh în prezent la aproximativ 64 TWh în 2030, adică aproximativ +38%, potrivit analizelor pe baza PNIESC. Dacă acest consum nou vine haotic, prin milioane de aparate individuale, oraşele vor avea o problemă de reţea. Dacă vine planificat, prin sisteme centralizate moderne, poate deveni gestionabil.

Ce ar trebui să facă oraşele din România

Bucureştiul nu trebuie să abandoneze termoficarea, ci să o transforme prin adaptarea magistralelor, dar mai ales înlocuirea lor cu capacităţi adaptate sistemelor 5G, reducerea temperaturilor din reţea, iniţial dezvoltarea de zone-pilot de răcire centralizată şi ulterior realizarea sistemului de răcire în tot Bucureştiul, pompe de căldură mari pe apă uzată, lacuri, Dâmboviţa, dar mai ales stocare termică în rezervoare de apă caldă şi apă rece care să fie folosite la vârf de consum.

Pentru Bucureşti, soluţia realistă este 4G acum, 5G gradual.

Cluj-Napoca are dezvoltări imobiliare noi şi densitate bună, aspect care ar trebui să determine o modificare radicală de concept. Cartierele noi să se facă fără centrale individuale pe gaz, dezvoltarea reţelelor 5G, cu pompe de căldură apă-apă la fiecare clădire şi asigurarea răcirii centralizate pentru toate clădirile inclusiv birouri, spitale, campusuri.

Clujul poate deveni oraş-pilot pentru răcire urbană modernă.

Timişoara are veri foarte calde şi profil bun pentru trigenerare şi district cooling. Astfel, aici recomandarea este să se dezvolte sisteme de trigenerare pentru spitale, campusuri, industrie uşoară, cartiere de blocuri existente, reţele de joasă temperatură în cartiere noi cu stocare de frig pentru orele de vârf.

Iaşi are densitate urbană şi consum mare în clădiri publice. Recomandarea este să se asigure modernizarea termoficării existente, apelarea la pompe de căldură de mare capacitate, răcire centralizată pentru spitale, universităţi şi clădiri administrative, concomitent cu interzicerea graduală a soluţiilor individuale ineficiente în dezvoltările mari.

Oradea are avantaj geotermal. De aceea extinderea utilizării geotermale este calea, concomitent cu dezvoltarea reţelelor de joasă temperatură, a pompelor de căldură pentru ridicarea temperaturii în clădiri şi abordarea răcirii centralizate în zonele noi.

Oradea este probabil cel mai bun candidat pentru un model românesc de oraş termic inteligent.

Constanţa are cerere mare de răcire şi acces la sursă de apă. Aici folosirea pompelor de căldură cu sursă apă cu răcire centralizată în zone hoteliere şi comerciale. De asemenea stocarea frigului concomitent cu integrarea fotovoltaicului local este un element important.

România ar trebui să adopte o strategie în 5 paşi:

1.Nu mai autorizăm cartiere mari doar cu centrale individuale şi AC-uri split.

2.Introducem obligaţia de analiză pentru reţele joasă temperatură la proiecte mari.

3.Finanţăm 10 proiecte-pilot de district heating & cooling în oraşe mari.

4.Trecem la termoficarea de joasă temperatură care să asigure şi răcirea, nu doar de încălzirea.

5.Combinăm răcirea urbană cu stocare: apă rece, apă caldă, stocare energie electrică.

România nu trebuie să repete la răcire greşeala făcută la încălzire, fiecare clădire pe cont propriu, fiecare apartament cu echipamentul lui, fiecare consumator împins spre soluţii individuale.

Pentru oraşe, soluţia corectă este: termoficare de joasă temperatură + răcire centralizată + pompe de căldură + trigenerare unde are sens + stocare termică şi / sau electrică.

Aerul condiţionat rezolvă confortul apartamentului. Răcirea urbană rezolvă problema oraşului.