Dumitru Chisăliţă (AEI):Energia gratuită la prânz diminuează factura de seară. Experimentul PPC arată cum pot câştiga simultan clienţii, furnizorii şi sistemul energetic

Introducerea energiei active la preţ zero de către PPC pentru 5.000 de clienţi reprezintă, dincolo de o campanie de marketing inteligentă, unul dintre cele mai interesante experimente de flexibilitate a consumului realizate până acum pe piaţa de energie din România, potrivit unui comunicat de presă a lui Dumitru Chisăliţă, preşedintele AEI, remis redacţiei.

Dincolo de entuziasmul comunicatelor de presă, merită să privim cifrele şi să înţelegem cine câştigă, cine plăteşte şi care este logica economică din spatele acestui program.

Datele publicate de PPC arată că, în primele şase intervale orare cu energie activă gratuită, cei 5.000 de participanţi au consumat în total 71 MWh, beneficiind de o reducere cumulată de aproximativ 61.000 de lei. Raportat la numărul total de participanţi, câştigul mediu este modest - aproximativ 12 lei per client înscris (0,096 lei/kWh, 7,3%) sau 14,5 lei pentru fiecare client care şi-a modificat efectiv comportamentul de consum (0,116 lei/kWh, 9,2%). La nivel individual, suma nu este spectaculoasă, însă valoarea experimentului nu trebuie căutată aici.

Elementul esenţial este faptul că participanţii au consumat cu 28,6% mai mult în intervalele gratuite decât în aceleaşi intervale din luna precedentă. Din cei 71 MWh consumaţi, aproximativ 55 MWh reprezintă consumul care s-ar fi produs oricum, iar circa 15,8 MWh constituie consum suplimentar generat de stimulentul oferit de PPC.

Întrebarea fundamentală este dacă această energie gratuită a reprezentat un cost real pentru furnizor sau dacă, dimpotrivă, a produs economii în întregul sistem energetic.

Pentru a răspunde, putem porni de la o ipoteză simplificată, dar relevantă pentru situaţiile întâlnite frecvent în această perioadă. Conform datelor OPCOM pentru luna mai 2026, în lipsa consumului suplimentar la prânz, energia disponibilă în sistem a fost exportată la aproximativ 130 lei/MWh, iar energia necesară seara pentru acoperirea consumului a fost importată la aproximativ 1.200 lei/MWh.

În această situaţie, cei 71 MWh consumaţi în intervalele gratuite ar fi valorat doar 9.230 lei dacă ar fi fost exportaţi. În schimb, dacă aceeaşi cantitate de energie evită achiziţii la preţurile ridicate din orele de vârf de seară, economia potenţială ajunge la aproape 76.000 de lei.

Rezultatul este surprinzător. Deşi PPC a acordat clienţilor un beneficiu de 61.000 de lei, economia realizată prin reducerea expunerii la preţurile ridicate din orele de seară poate depăşi această sumă. În acest scenariu, programul nu mai apare ca o cheltuială, ci ca un mecanism de optimizare economică a portofoliului de clienţi.

În cea mai favorabilă interpretare, clienţii implicaţi câştigă 61.000 de lei, iar diferenţa de aproximativ 15.000 de lei rămâne în sistem (), putând fi împărţită între PPC şi restul clienţilor prin costuri de aprovizionare mai mici. Cu alte cuvinte, nu există perdanţi; surplusul de energie solară este valorificat local în loc să fie exportat ieftin, iar consumul este mutat din orele scumpe către orele cu energie abundentă.

Există însă şi o interpretare mai prudentă. Nu ştim câţi dintre cei 71 MWh reprezintă cu adevărat consum mutat din intervalele de vârf de seară. Dacă doar cei 15,8 MWh suplimentari au contribuit efectiv la reducerea consumului din orele scumpe, atunci economia sistemică se reduce la aproximativ 17.000 de lei. În această variantă, beneficiul acordat clienţilor depăşeşte economiile realizate, iar PPC suportă un cost net de aproximativ 44.000 de lei. Programul devine atunci mai degrabă un exerciţiu de marketing, fidelizare şi învăţare a comportamentului consumatorilor.

Realitatea se află probabil între aceste două extreme. O parte din consum a fost cu siguranţă mutată din alte intervale orare, o parte reprezintă consum nou, iar o altă parte s-ar fi produs oricum la prânz. Tocmai de aceea, adevărata valoare a experimentului nu constă în cei 61.000 de lei acordaţi clienţilor, ci în informaţiile obţinute despre flexibilitatea consumului rezidenţial din România.

Pentru prima dată, un furnizor testează la scară relevantă cât de repede şi cât de mult îşi pot adapta clienţii comportamentul atunci când preţul energiei reflectă realitatea sistemului. Iar răspunsul este încurajator: peste 83% dintre participanţi au reacţionat la semnalele transmise şi şi-au modificat consumul.

Aceasta este, de fapt, miza viitorului. Pe măsură ce producţia fotovoltaică va continua să crească, problema sistemului nu va mai fi lipsa energiei la prânz, ci excesul acesteia şi deficitul din orele de seară. În acest context, programe precum cel lansat de PPC nu reprezintă doar o campanie promoţională, ci un posibil model pentru viitoarea piaţă de energie: mai puţine subvenţii, mai multe semnale de preţ şi consumatori recompensaţi pentru flexibilitate.

Iar dacă un MWh consumat la prânz poate evita un MWh cumpărat seara la un preţ de aproape zece ori mai mare, atunci energia gratuită nu mai pare deloc gratuită. Ea devine un instrument economic prin care câştigă simultan consumatorii, furnizorii şi sistemul energetic în ansamblu.

Dacă modelul PPC (cu o energie la un preţ de cost), ar fi extins la toţi furnizorii după ce s-ar urgenta montarea a cca 1,5 milioane de contoare inteligente conform simulării realizate de AEI s-ar obţine următoarele:

• Orele cu deficit mic sau moderat (pozitive) ar avea reduceri de preţ de 50-700 lei/MWh.

• Orele cu excedent mare (negative) ar coborî frecvent sub 100 lei/MWh.

Vârfurile actuale de peste 1.200-1.350 lei/MWh ar dispărea aproape complet.

• Am avea o comprimare puternică a volatilităţii de aproximativ 40-800 lei/MWh în loc de 50-1.350 lei/MWh.

Programul de flexibilizare ar determina o reducere a preţurilor din orele de vârf şi implicit a costurilor cu energia:

• clienţii care îşi modifică comportamentul şi consumă pe timpul zilei (preţuri mai mici în orele de vârf de producţie) (0,05 - 0,11 lei/kWh, cca. 8%);

• furnizorii (costuri de achiziţie mai mici) (0,01 - 0,03 lei/kWh, cca. 5%);

• clienţii neparticipanţi (preţuri mai mici în ofertă) (0,005 - 0,02 lei/kWh, cca. 2%);

• consumatorii industriali expuşi la PZU prin contractele încheiate (0,05 - 0,15 lei/kWh, cca. 16%);