Cultura abuzului
Cornel CodiţăZiarul BURSA #Editorial / 13 mai 2015

Autoritatea de a decide asupra altora, a vieţii şi a morţii lor, se află la rădăcina oricărei societăţi. La origini, ea nu este un atribut uman, ci aparţine ordinii divine; divinităţii întrupate, materializate. Există un moment al interacţiunii divin-uman în care această autoritate este transmisă oamenilor, dar nu ca un bun colectiv, nicidecum democratic, ci ca o foarte restrictivă favoare, rezervată unei persoane, "aleasă", menită să organizeze şi să conducă. Funcţiile tipice: "Capul încoronat" şi/sau "Marele Preot"!