Arta prostiei oficiale
Cornel CodiţăZiarul BURSA #Editorial / 17 iunie 2015

Spre deosebire de cea privată, prostia oficială are un cusur suplimentar: banii, timpul şi nervii pe care se exersează sunt ai noştri! Este o caracteristică a instituţiiilor oficiale şi a persoanelor care se manifestă în numele acestora, al funcţiilor sau demnităţilor publice pe care le deţin. Prostia, în accepţiunea folosită aici, nu ţine de numărul de neuroni şi sinapse, nici nu are ceva a face cu diplomele şi celelalte distincţii de studii, ci cu modul în care sunt folosite toate acestea - grav, profund, masiv inadecvat - în încercarea de a răspunde cerinţelor unei situaţii sau alta, din viaţa noastră cea de toate zilele.