Cariera Angelei Merkel se apropie rapid de sfîrşit.

Metafora e pîinea cea de toate zilele a poeziei, cozonacul românului şi nici publicisticii nu i-a dăunat, vreodată. S-a umplut presa României de resetări, restartări, Ctrl+Alt+Del şi alte trimiteri la comenzile banale ale bietului calculator!

Cel mai trist moment a fost acela când au înecat câinii.

În criza guvernamentală ce a urmat tragediei de la Clubul Ccolectiv şi mobilizării indignaţilor, Preşedintele Iohannis a făcut un pas spre prezidenţialism. Sigur, un alt tip de prezidenţialism decât al predecesorilor săi, dar tot un prezidenţialism.

Un sentiment de jubilaţie străbate România. Cu excepţia lui Ponta şi a celor atîrnaţi de anteriul funcţiilor sale, aproape toată scena politică a răsuflat cu uşurare şi aşteaptă următoarele mutări pe tabla de şah a puterii, cu speranţă.

Scurta conferinţă de presă prin care Victor Ponta şi-a anunţat "depunerea mandatului" (demisia formală nu şi-o trimisese către preşedinte nici spre sfârşitul după-amiezii) s-a centrat pe ideea asumării răspunderii politice.

Pentru cine este curios, s.r.z. înseamnă "societate cu răspundere zero".

Multă lume.

Ar fi putut mass media să nu transforme o tragedie precum cea de la Clubul Colectiv într-un spectacol media?

Dacă nu ştiaţi, definiţia pariului este foarte simplă: un contract între un fraier şi un hoţ în care, atunci cînd fac prinsoarea, fiecare este convins că el e hoţul! Strălucitoare ilustrări literare pot fi găsite mai peste tot, dar, Gogol, schiţa...

Prima fază a preşedinţiei sale a fost marcată de joaca pe reţelele de comunicare socială, unde, din cînd în cînd, a postat mesaje scrise de alţii. Mai avea puţin şi ţinea şi şedinţele CSAT pe facebook, linkedin şi twitter!

Teroarea a început dis-de-dimineaţă. Am avut noroc că eram acasă. Seara precedentă discutasem până târziu politică, în noapte, cu un coleg de la facultate. Era în jurul orei 7 dimineaţa, când m-a trezit mama mea. Mi-a spus să nu cumva să ies...

Dacă criza refugiaţilor, ca şi fenomenul mai general al migraţiei, sunt efecte perverse ale globalizării care nu pot fi combătute, amploarea crizei actuale are cauze specifice care au contribuit la acutizarea fenomenului. Războiul civil din...

S-a redeschis balul pentru numele mari din dosarul minieriadei!

"Ce împle cupele cu vin, mesenilor la masă..." spune Eminescu, fără să ştie că pune lumina geniului său şi asupra parvenirii în politică, nu doar în viaţa tulbure a simţămintelor.

Tartu este un frumos oraş din sudul Estoniei. Numit pe vremuri Dorpat, cam la fel de mare ca Râmnicu Vâlcea (în termeni de populaţie), are o universitate faimoasă, întemeiată în 1632, de regele Suediei.

Că PSD nu are nicio busolă ideologică nu mai e o noutate. Oricum, nici social-democraţia europeană nu-şi mai găseşte cadenţa. Dar când, profitând de congresul partidului chiar preşedintele de onoare şi liderul fondator, Ion Iliescu, foloseşte...

Cine pe cine alege şi de ce? Iată forma canonică a ecuaţiei care domină spaţiul modernităţii politice de mai bine de două secole, de cînd sistemele democratice au furnizat lumii occidentale un repertoriu complet nou de mijloace şi soluţii pentru...

Schimbare de gardă la palat, Out Ponta In Dragnea!

Era un banc odată. Tocmai murise Brejnev.

Acum, când stânga europeană pare să se afle într-un moment de răscruce, alegerile din PSD - dacă alegere s-ar putea numi o competiţie cu un singur candidat? - apar ca o ocazie ratată.

Ba, bine că nu! Cine poate spune astăzi ceva despre realitatea politică înconjurătoare, fără să se refere la Europa, la potenţialul ei, dar şi la pericolele care o ameninţă, la reacţia ei faţă de criza şi tensiunile create (aparent!) de procese...

Aţi observat? Nici n-a plecat, încă, de la Palatul Victoria şi lumea a început să îl regrete, pe "Ponta".

Recunosc, nu mi se pare chiar estetic, dar o fac. Subliniez pe cărţi. Majoritatea cărţilor din bibliotecă sunt tărcate cu diferite culori. Au semne de exclamare sau de întrebare în marginea paginilor şi diferite alte repere mnemotehnice. Uneori...

Rusia pare să fi ajuns într-o situaţie limită.

La Radio Erevan, un ascultător întreabă: Este adevărat că în viitorul luminos al omenirii nu vor mai fi războaie?

De la şoferul de taxi care, după prima curbă, mă ia automat drept reper conversaţional, la prietenul meu Nicolae, care... om e şi el!.. trebuie să îşi verse năduful pe cineva (şi dacă nu pe mine... atunci pe cine?), ba încă şi florăreasa din colţ...

Una dintre cele mai adânc înrădăcinate credinţe, astăzi, este aceea că guvernarea poate fi exercitată legitim doar de "ai noştri".

Vineri seara, când interesul variabil pentru politică - şi cu atât mai mult pentru cea externă - este redus, a căzut ca din senin ştirea - foarte puţin comentată la noi - că preşedintele Camerei Reprezentanţilor, John Boehner, şi-a anunţat...

Nu se poate să priveşti "spectacolul" trist şi şocant al improvizaţiei politice, de la noi, ca şi de la nivelul marilor state şi instituţii ale Europei, fără să te întrebi dacă politica mai este în stare să facă ceva serios, durabil, cu...

"Ana are mere" este un fapt economic şi o propoziţie simplă. "Comentacii" de specialitate, de care s-a umplut lumea, însă, nu o pot exprima, niciodată, în această formă.

Era un parvenit căruia îi plăceau limuzinele Mercedes şi adulaţia străzii.

Angela Merkel şi Alexis Ţipras, două personaje atât de diferite, aflate pe poziţii ideologice aproape ireconciliabile, se găsesc acum într-un moment de cumpănă al carierei lor politice.

O lespede grea apasă pieptul şubrezit al bătrînei Europe: Frica! Dintr-o dată, toate promisiunile frumoase ale idealurilor şi ale construcţiei europene, jumătate şi mai bine de secol de politici menite să ne elibereze, dacă nu de grija zilei de...

În ţara "lucrului bine făcut", te-ai fi aşteptat ca un nou an de şcoală să înceapă, măcar o dată, diferit.

În mod normal, aş fi trecut fără să îi bag de seamă. De data aceasta, ceva m-a făcut să ciulesc urechile.

Liniile de fractură dintre "fraţii" din Estul şi Vestul Europei s-au lărgit semnificativ în ultimele săptămâni. Pe lângă problema refugiaţilor, unde est-europenilor li se cere să accepte o parte importantă a costurilor asociate unui...

Oricine, individ sau colectivitate, pretinde că ar fi în centrul lumii se află în cea mai gravă eroare: aceasta este principala lecţie a Scrisorilor persane - capodopera literară a unui iluminist, Montesquieu, prea înţelept pentru a nu privi cu...

Ne-am obişnuit cu tot felul de etichete pentru statele lumii: eşuate, teroriste, capcană, de pe Marte sau Venus, post-comuniste, semilegale, ba chiar inexistente, cum este cazul aşa- zisului Stat Islamic.

Oricît ai încerca să ocoleşti subiectul, nu se poate! Nu doar din pricina exploatării mediatice intensive.