Decizia surprinzătoare a Emiratelor Arabe Unite de a părăsi OPEC scoate în evidenţă fisuri în cadrul puternicului cartel petrolier, în condiţiile în care cotele de producţie impuse membrilor riscă să determine şi alte state să îi urmeze exemplul, scrie CNBC.
Decizia ţării vine după săptămâni de atacuri cu rachete şi drone lansate de un alt membru al OPEC, Iran, asupra unor state din Golf, în timp ce blocada Strâmtorii Hormuz îi perturbă exporturile, punând presiune pe pilonul principal al economiei sale.
Andy Lipow, preşedintele Lipow Oil Associates, a spus: ”Ieşirea Emiratelor Arabe Unite reprezintă un nou capitol în schimbarea componenţei grupului. Dacă ţările care respectă cotele de producţie ajung să fie nemulţumite de cele care nu le respectă, este posibil să asistăm la noi plecări, ceea ce poate face OPEC irelevant ca organizaţie de tip cartel, în cele din urmă”.
Ţări precum Qatar, Ecuador şi Angola au părăsit grupul în anii anteriori, invocând nemulţumiri legate de cotele de producţie sau schimbarea priorităţilor naţionale. Angola a părăsit organizaţia în 2024, în timp ce Qatar s-a retras în 2019, mai scrie CNBC.
Cartelul se confruntă de mult timp cu respectarea neuniformă a cotelor, unele state depăşindu-şi în mod repetat nivelurile de producţie stabilite, inclusiv Irak şi Kazahstan.
”Emiratele Arabe Unite nu sunt primele care părăsesc OPEC şi s-ar putea să nu fie nici ultimele”, a spus Lipow.
În centrul deciziei Emiratelor Arabe Unite se află o tensiune bine cunoscută: statele care au investit masiv în extinderea capacităţii de producţie sunt tot mai puţin dispuse să fie limitate de cote menite să susţină preţurile. Ţara a produs circa 2,37 milioane de barili pe zi în martie, comparativ cu o capacitate sustenabilă de circa 4,3 milioane, potrivit celor mai recente date ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), scrie CNBC.
• Candidaţi la retragere
Matt Smith, analist-şef pentru piaţa petrolului la Kpler, a indicat Kazahstan drept un potenţial candidat la retragere, remarcând depăşirea constantă a cotelor de producţie de către ţara asiatică, potrivit CNBC.
”Kazahstan a depăşit semnificativ cotele de producţie anul trecut, astfel că ar putea considera această situaţie drept o oportunitate de a părăsi, la rândul său, grupul”, a spus Smith, adăugând că şi Nigeria este o ţară care trebuie urmărită.
Nigeria, cel mai mare producător de ţiţei din Africa, a acordat tot mai multă prioritate rafinării interne, în special prin intermediul rafinăriei Dangote, reducându-şi dependenţa de exporturi
şi diminuându-şi astfel motivaţia de a rămâne constrânsă de cote.
Smith a explicat că majorarea capacităţii rafinăriei înseamnă că Nigeria poate procesa mai mult petrol pe plan intern şi poate obţine marje mai ridicate din vânzarea produselor rafinate. Or, acest lucru îi reduce dependenţa de strategia OPEC de susţinere a preţurilor ţiţeiului prin limitarea ofertei şi, în schimb, îi accentuează orientarea către maximizarea volumelor şi a randamentelor din segmentul de rafinare şi comercializare.
”Nigeria se află într-o situaţie similară, în sensul că nu doreşte să fie constrânsă; este un potenţial candidat la retragere, deoarece îşi acoperă tot mai mult necesarul din producţia internă şi din capacităţile proprii de rafinare. Prin redirecţionarea producţiei interne de ţiţei către rafinăria Dangote, Nigeria devine mai puţin dependentă de dinamica pieţelor globale”, a spus Matt Smith.
Venezuela este un alt posibil candidat, conform analiştilor consultaţi de CNBC,
având în vedere că producţia de petrol a ţării îşi revine mai rapid decât se anticipa şi că se conturează un mediu politic mai favorabil Statelor Unite, astfel încât este posibil ca autorităţile de la Caracas să solicite o flexibilitate mai mare.
”Venezuela poate fi următoarea pe listă, în urma schimbării conducerii către o poziţie mai favorabilă Statelor Unite”, a declarat Saul Kavonic, analist energetic la MST Marquee.
În plus, exporturile de petrol ale ţării au accelerat într-un ritm mai rapid decât se anticipa, depăşind un milion de barili pe zi în martie, pentru prima dată din septembrie, a mai punctat Kavonic.
OPEC+ aplică cote de producţie de bază care, potrivit relatărilor, reduc producţia agregată cu circa două milioane de barili pe zi până la sfârşitul anului 2026, scrie CNBC.
Opt producători-cheie din cadrul OPEC+, inclusiv Arabia Saudită şi Rusia, au convenit la 5 aprilie să diminueze reducerile voluntare de producţie, majorând oferta cu circa 206.000 de barili pe zi în luna mai, dintr-o reducere de 1,65 milioane de barili pe zi introdusă iniţial în 2023, potrivit unui comunicat oficial al OPEC.
• Fragmentarea OPEC
Plecarea Emiratelor Arabe Unite are loc în contextul în care OPEC se află într-un proces de
fragmentare, mai mulţi membri, inclusiv Iran, Libia şi Venezuela, fiind exceptaţi de la cote din cauza sancţiunilor sau a conflictelor, ceea ce complică eforturile de menţinere a coeziunii, scrie CNBC.
Lipow subliniază că frustrarea legată de respectarea inegală a cotelor poate alimenta şi mai mult plecările din grup. ”Ţările care s-au săturat să vadă cum alţi membri ai OPEC şi OPEC+ încalcă constant cotele sunt candidate să părăsească aceste grupuri”, a spus preşedintele Lipow Oil Associates.
Reducerea coeziunii poate duce la o volatilitate mai mare a pieţelor petroliere. Bob McNally, preşedintele Rapidan Energy Group, a declarat că orice erodare a disciplinei în cadrul OPEC+ ar amplifica probabil fluctuaţiile de preţ. ”Principalul impact va fi creşterea volatilităţii preţurilor petrolului”, a afirmat acesta, citat de CNBC.
Totuşi, alţii susţin că funcţia de bază a OPEC, de stabilizare a pieţelor, rămâne intactă chiar şi cu mai puţini membri.
Claudio Galimberti, vicepreşedinte senior la Rystad Energy, a declarat că istoricul grupului, în special în timpul unor crize precum pandemia Covid sugerează rezilienţă. ”Grupul a reuşit, în ultimii zece ani, să echilibreze piaţa într-un mod incredibil. Dacă OPEC+ nu ar fi fost prezent în timpul pandemiei de Covid, am fi avut o volatilitate enormă pe piaţă”, a spus Galimberti.
• Scăderea preţurilor pe termen lung
Ieşirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC va slăbi influenţa cartelului şi a liderului său, Arabia Saudită, asupra pieţei petrolului, dinamică care poate duce la scăderea preţurilor pe termen lung, conform CNBC.
David Goldwyn, fost emisar special pentru afaceri energetice internaţionale şi coordonator în cadrul Departamentul de Stat al SUA în perioada 2009-2011, susţine că este puţin probabil ca ieşirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC să afecteze piaţa în următorul an, în condiţiile în care Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă. Însă retragerea poate duce ulterior la scăderea preţurilor, spune John Kilduff, fondatorul Again Capital, în condiţiile în care coeziunea necesară între producători pentru a împiedica o scădere prea accentuată a preţurilor în perioadele de surplus de ofertă este slăbită.
”Când conflictul dintre Statele Unite ale Americii şi Iran se va încheia şi Strâmtoarea Hormuz se va redeschide, mă aştept ca Emiratele Arabe Unite să producă cât mai mult petrol posibil, utilizând orice capacitate excedentară pe care au păstrat-o în rezervă”, a spus Andy Lipow de la Lipow Oil Associates, citat de CNBC.
David Goldwyn argumentează că este posibil ca piaţa să resimtă lipsa capacităţii Arabiei Saudite de a susţine un prag minim al preţurilor, în perioade cu cerere slabă de petrol şi surplus semnificativ. ”Există un risc semnificativ de creştere a volatilităţii preţurilor petrolului ca urmare a acestei decizii. Dar, în cele din urmă, când condiţiile pieţei vor necesita cooperare, ieşirea Emiratele Arabe Unite din Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol nu le împiedică să coopereze cu OPEC”, a punctat acesta.
• Trump lansează noi ameninţări la adresa Iranului
Preţurile petrolului erau în creştere ieri, pe fondul evaluării de către traderi a retragerii surprinzătoare a Emiratelor Arabe Unite din OPEC şi a indiciilor că războiul cu Iranul nu se va încheia prea curând.
Petrolul Brent se tranzacţiona la 113,65 de dolari, la ora 15:00, cu 2,83% peste referinţa din ziua anterioară, îndreptându-se către a şaptea zi de creştere la rând, în vreme ce sortimentul West Texas Intermediate, de referinţă pentru piaţa americană, era în urcare cu 3,42%, până la 105,8 dolari pe baril. De la declanşarea războiului din Iran, pe 28 februarie, WTI avea o creştere de circa 57%, conform datelor Investing.com.
Cea mai recentă creştere vine pe fondul informaţiilor potrivit cărora SUA intenţionează să extindă blocada porturilor iraniene, amplificând temerile privind perturbări de durată în Strâmtoarea Hormuz, o rută strategică esenţială pentru comerţul global. Preşedintele Donald Trump va încerca să intensifice presiunea asupra economiei Iranului şi asupra exporturilor sale de petrol, prin blocarea transportului maritim către şi dinspre porturile iraniene, a relatat marţi The Wall Street Journal, citând oficiali americani.
Trump a ameninţat ieri Iranul, într-o postare pe Truth Social, afirmând că ţara ”ar face bine să se pună rapid pe picioare!”, acuzând totodată conducerea de la Teheran că nu este în stare ”să-şi facă ordine în propriile probleme”.
Încercările de reluare a negocierilor pentru încheierea războiului par să fi intrat în impas în ultimele zile, scrie CNBC.























































Opinia Cititorului