03 iulie 2016
 
Uneori și mașinile devin oameni, mașinile de fotbal evident. Acest lucru s-a văzut după cele 120 de minute de joc ale meciului Germania - Italia. Dacă pe parcursul partidei mecanismele create de Conte și Low, cei doi tehnicieni - șahiști, au funcționat aproape perfect, cu două mici scăpări, la final, când trebuia să se aleagă o învingătoare totul a luat-o razna și norocul și-a făcut de cap. Fără să ofere spectacolul așteptat, de vină fiind și cei doi tehnicieni pomeniți mai sus, care au făcut din anihilarea adversarului o adevărată artă, meciul a avut încărcătură și dramatism. Joachim Low a făcut modificări în echipă și în așezarea jucătorilorîn teren, oferint o copie în oglindă a echipei lui Antonio Conte, foarte atentă în defensivă gata oricând să lovească pe contraatac. Când ambele formații interpretează aceeași partitură, normal că apar și momente mai puțin fericite de joc.
 
Faza întâlnirii a oferit-o Florenzi, care a reușit să respingă din fața porții, ireal cu călcâiul din plonjon, un șut al lui Muller. Fără această scenă de balet suprarealist, poate nu am mai fi avut parte de nebunia din final.
 
Întreaga poveste s-a scris însă la loviturile de departajare, când o parte dintre jucători păreau speriați de miză și de marii portari, Neuer și Buffon, pe care îi aveau în față. Muller, Ozil, Schweinsteiger au ratat pentru Germania, Zaza, Pelle, Bonucci, Dramian pentru Italia. S-a tras pe lângă poartă, în bară și în tribună, emoțiile fiind mult prea mari chiar și pentru aceste mașini de fotbal. În final Germania a câștigat la loterie, după 18 lovituri de departajare, mergând mai departe în semifinale, acolo unde așteaptă fie o mare favorită fie o surpriză uriașă, răspunsul îl va afla după ultimul sfert de finală. 
 
  DAN NICOLAIE