Exporturile de petrol din Orientul Mijlociu, în revenire

Capacitatea Iranului de a restricţiona fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz şi de a folosi această presiune în negocierile cu Statele Unite începe să se erodeze, ceea ce sporeşte însă riscul ca Teheranul să recurgă la o escaladare militară pentru a-şi consolida poziţia, relatează Wall Street Journal.

Slăbirea avantajului iranian vine în contextul în care Marina SUA şi producătorii de petrol din Golf au devenit mai eficienţi în contracararea sau evitarea atacurilor Iranului, permiţând unui număr tot mai mare de petroliere să traverseze strâmtoarea.

Exporturile de ţiţei din Orientul Mijlociu au revenit în această lună aproape de cel mai ridicat nivel înregistrat de la declanşarea războiului, în februarie, potrivit companiilor care monitorizează transporturile maritime. Săptămâna trecută, livrările realizate prin Hormuz şi pe rutele alternative ajunseseră la puţin sub 80% din nivelurile regionale de dinaintea conflictului, conform Kpler.

În septembrie, exporturile de ţiţei ale principalilor producători din Orientul Mijlociu, între care Arabia Saudită, Irak şi Emiratele Arabe Unite, transportate atât prin Hormuz, cât şi pe rute ocolitoare, au urcat la aproape 13 milioane de barili pe zi. Este cel mai ridicat nivel de după februarie, când regiunea exporta aproape 19 milioane de barili zilnic, potrivit datelor Huax.

Arabia Saudită a început, de asemenea, să transporte din nou petrol prin conducta East-West, avariată anterior, pentru a-l încărca în petroliere în Marea Roşie. Volumele rămân însă reduse, potrivit unor oficiali familiarizaţi cu operaţiunile. O parte din producţia actuală este destinată rafinăriilor saudite.

Situaţia Iranului este radical diferită. Teheranul nu a mai reuşit să transporte ţiţei prin Hormuz de când Statele Unite au reintrodus, în iulie, blocada maritimă. Kpler estimează că rezervele de petrol pe care Iranul le acumulase dincolo de zona blocadei ar putea fi epuizate până la jumătatea lunii octombrie. O asemenea evoluţie ar afecta una dintre principalele surse de venit ale ţării, într-un moment în care economia iraniană este deja supusă presiunilor sancţiunilor şi costurilor războiului.

Noua situaţie reduce capacitatea Teheranului de a obţine concesii prin ameninţarea aprovizionării globale cu energie şi slăbeşte astfel una dintre cele mai importante pârghii de negociere ale Iranului în eventualele discuţii pentru încheierea conflictului.

În acelaşi timp, această pierdere de influenţă poate crea un stimulent pentru escaladare. În condiţiile în care veniturile Iranului din petrol scad, iar statele vecine găsesc soluţii pentru a-şi menţine exporturile, conducerea de la Teheran ar putea considera reluarea atacurilor drept unul dintre puţinele instrumente de presiune rămase, chiar cu riscul unei riposte americane.

„Arată randamentul tot mai scăzut al strategiei Iranului în Hormuz”, a declarat Sanam Vakil, director al programului pentru Orientul Mijlociu al think tank-ului Chatham House din Londra. „Acest lucru ar putea duce la o dinamică mai explozivă, în care vor trebui să provoace sau să declanşeze ei înşişi un conflict de mai mare amploare pentru a ieşi din acest impas.”

Producătorii de petrol din Golf se tem că infrastructura lor energetică ar putea deveni din nou ţinta atacurilor. Oficialii regionali avertizează că Gardienii Revoluţiei, care protejează regimul iranian şi sunt activi în Strâmtoarea Hormuz, şi-au modificat rapid tacticile şi ar putea intensifica atacurile asupra porturilor, rafinăriilor şi conductelor.

Gardienii Revoluţiei coordonează, de asemenea, o reţea de grupări armate din regiune. Iranul a răspuns deja presiunilor economice tot mai mari prin extinderea conflictului spre Marea Roşie, prin intermediul aliaţilor houthi din Yemen, care au atacat nave şi instalaţii saudite.

O eventuală escaladare ar avea consecinţe care depăşesc cu mult Orientul Mijlociu. Economia mondială rămâne vulnerabilă la noi perturbări ale fluxurilor energetice din regiune. Revenirea exporturilor a redus o parte din presiunea asupra cotaţiilor petrolului, însă atacurile reuşite asupra infrastructurii sau transporturilor ar putea determina rapid o nouă creştere a preţurilor.

„În absenţa unui final decisiv al conflictului, balanţa riscurilor pentru preţurile petrolului va rămâne înclinată în sens ascendent”, a declarat Hamad Hussain, economist senior la Capital Economics.

După ce Statele Unite şi Israelul au lansat războiul în februarie, atacurile Iranului în Strâmtoarea Hormuz au perturbat puternic transporturile maritime şi au obligat producătorii din Golf să caute rute alternative. Arabia Saudită a redirecţionat petrol prin deşert către Marea Roşie, în timp ce Emiratele Arabe Unite au utilizat conducta către portul Fujairah, situat la Golful Oman. Aceste soluţii nu au fost însă suficiente pentru a compensa integral pierderile. Preţurile petrolului au crescut, ceea ce a majorat inclusiv costurile benzinei şi motorinei pentru consumatorii americani.

Iranul a folosit această pârghie pentru a încheia în iunie un acord cu preşedintele Donald Trump, care prevedea acordarea unui sprijin financiar imediat în schimbul redeschiderii căii navigabile. Înţelegerea s-a destrămat după ce Iranul a început să atace nave comerciale în strâmtoare.

Statele Unite au reintrodus în iulie blocada asupra porturilor iraniene şi, în paralel, şi-au intensificat eforturile pentru a facilita trecerea navelor altor state prin Hormuz. Exportatorii din Golf folosesc frecvent un sistem complex: petrolul este încărcat în terminalele aflate în interiorul strâmtorii, transportat prin Hormuz şi apoi transferat către alte nave în largul coastelor Omanului, de unde este distribuit către pieţele internaţionale.

Vineri, Trump a respins o nouă propunere iraniană de încetare a focului, care prevedea redeschiderea Strâmtorii Hormuz şi suspendarea timp de şapte zile a blocadei americane asupra porturilor iraniene, pentru a crea spaţiu pentru negocieri.

Liderul suprem iranian, ayatollahul Mojtaba Khamenei, care nu a mai apărut public de când i-a succedat tatălui său ucis, s-a referit luni, într-un comunicat emis în numele său, la „apărătorii Strâmtorii Hormuz”. Retorica sugerează că Teheranul continuă să considere controlul asupra acestei căi maritime drept un instrument esenţial pentru exercitarea presiunii asupra Statelor Unite şi aliaţilor acestora.

Rutele alternative s-au dovedit însă, la rândul lor, vulnerabile. Atacurile cu drone lansate din Irak la începutul acestei luni au determinat oprirea conductei saudite East-West, în timp ce ameninţările houthi au făcut transportul prin Marea Roşie mai riscant. În aceste condiţii, Aramco a fost nevoită să redirecţioneze volume mai mari de petrol către Hormuz.

Soluţiile alternative sunt, în plus, costisitoare şi dificil de operat. Oficialii din Golf susţin că acestea reprezintă doar măsuri temporare şi nu pot fi menţinute pe termen lung.

Iranul nu dispune însă de o rută comparabilă pentru ocolirea strâmtorii. Ţiţeiul încărcat recent rămâne blocat în spatele dispozitivului american de la intrarea în Golf. Analiştii estimează că transportul rutier ar putea asigura cel mult 40.000 de barili pe zi, o cantitate infimă comparativ cu exporturile iraniene de aproape două milioane de barili zilnic înainte de război.

În acelaşi timp, cantitatea de petrol iranian aflată deja la bordul navelor dincolo de zona blocadei, care continuă să genereze venituri pentru Teheran, a scăzut de la 29 de milioane de barili la începutul lunii septembrie la aproximativ 15 milioane de barili. Kpler estimează că aceste stocuri, destinate în mare parte Chinei, ar putea fi epuizate până la începutul sau jumătatea lunii octombrie, dacă ritmul actual al livrărilor se menţine.

„Probabil că în următoarele două săptămâni... vor face ultimele livrări de petrol către China, iar apoi nu vor mai avea nimic”, a declarat duminică secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, pentru Fox News.

Pentru moment, atacurile iraniene asupra navelor care traversează Hormuz par să se fi redus. UK Maritime Trade Operations (UKMTO), organizaţie afiliată Marinei Regale britanice, a anunţat duminică faptul că în precedentele 72 de ore nu fuseseră confirmate atacuri sau perturbări în strâmtoare, deşi nivelul ameninţării rămânea ridicat.

Cel mai recent atac din Hormuz consemnat de UKMTO a avut loc la 23 septembrie, în pofida relatărilor recente din presa iraniană privind continuarea operaţiunilor. Analiştii consideră că această pauză ar fi putut reprezenta o încercare a Teheranului de a testa disponibilitatea lui Trump pentru un acord în timpul Adunării Generale a ONU de săptămâna trecută, însă perioada de calm ar putea fi doar temporară.

„Dacă liderii Iranului consideră că îşi pierd controlul asupra Hormuzului, acest lucru creşte riscul ca ei să caute alte modalităţi de escaladare a conflictului”, a declarat Richard Bronze, cofondator şi director pentru geopolitică la Energy Aspects.

• Petrolul continuă să se scumpească, în pofida revenirii exporturilor din Orientul Mijlociu

În pofida recuperării parţiale a exporturilor din regiune, cotaţiile petrolului au crescut marţi pentru a doua şedinţă consecutivă, investitorii rămânând preocupaţi de riscul unor noi perturbări ale aprovizionării din Orientul Mijlociu provocate de războiul dintre SUA, Israel şi Iran.

Contractele futures pentru petrolul Brent cu livrare în noiembrie au avansat cu 1,71 dolari, respectiv 1,6%, până la 106,99 dolari pe baril, la ora 06:26 GMT. Contractul Brent pentru decembrie, tranzacţionat mai intens, a crescut cu 1,68 dolari, la 99,51 dolari pe baril. Petrolul american West Texas Intermediate (WTI) era cotat la 94 de dolari pe baril, în creştere cu 1,4 dolari sau 1,5%.

Ambele cotaţii de referinţă încheiaseră şi şedinţa precedentă cu un avans de aproape un dolar pe baril.

„Începe să se contureze o imagine mai clară a creşterii volumelor de petrol exportate din Golf, însă o mare parte din această creştere se bazează în continuare pe soluţii alternative, precum transferurile de la navă la navă. Aceste metode sunt mai puţin eficiente şi mai costisitoare decât operaţiunile normale, motiv pentru care preţurile petrolului rămân ridicate”, a declarat Tim Waterer, analist-şef la KCM Trade.

Exporturile de ţiţei ale principalilor producători din Orientul Mijlociu au crescut în septembrie la 12,8 milioane de barili pe zi, cel mai ridicat nivel din februarie, potrivit datelor preliminare publicate luni de Kpler. Revenirea a fost susţinută în special de creşterea livrărilor Arabiei Saudite şi Emiratelor Arabe Unite.

Oficiali americani şi iranieni au discutat separat cu mediatorii într-un nou efort de a pune capăt celor şapte luni de război, potrivit reprezentanţilor celor două ţări. Viitoarele negocieri sunt aşteptate să se concentreze asupra unei versiuni modificate a propunerii pentru o încetare a focului timp de şapte zile, prezentată săptămâna trecută de Iran în marja Adunării Generale a ONU.

„Riscul dominant rămâne confruntarea dintre SUA şi Iran şi implicaţiile acesteia asupra preţurilor energiei şi a anticipaţiilor privind inflaţia”, au afirmat analiştii UOB într-o notă adresată clienţilor.

„Oficialii iranieni şi-ar fi exprimat pesimismul cu privire la posibilitatea ajungerii la un acord înainte ca situaţia din Strâmtoarea Hormuz să escaladeze şi mai mult, menţinând ridicat nivelul de incertitudine privind aprovizionarea cu petrol.”

Războiul, declanşat la sfârşitul lunii februarie prin atacurile Statelor Unite şi Israelului asupra Iranului, a readus în centrul atenţiei Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul mondial de petrol şi gaze. Perturbarea traficului prin această zonă a produs deja efecte majore asupra pieţelor energetice.

În paralel, administraţia americană analizează măsuri de relaxare a reglementărilor pentru a permite vânzarea pe scară mai largă a motorinei marcate cu colorant roşu, într-o încercare de a reduce preţurile. Potrivit unor persoane familiarizate cu discuţiile, măsura ar putea permite anumitor cumpărători să evite taxa federală pe carburanţi. Propunerea a apărut, după mai multe zile de deliberări, drept una dintre principalele alternative la introducerea unei interdicţii asupra exporturilor de motorină.