Follow the Money: 100.000 de muncitori „calificaţi” în industria bateriilor, obţinuţi cu teste picate şi certificate goale

Un program finanţat cu milioane de euro din bani europeni, prezentat drept o soluţie strategică pentru viitorul industriei bateriilor din Europa, riscă să rămână în istorie ca un caz-şcoală de eşec certificat oficial. Compania olandeză de tehnologie verde InnoEnergy susţine că a „format” peste 100.000 de persoane pentru sectorul bateriilor, însă o investigaţie realizată de Follow the Money şi publicată astăzi arată că această cifră este profund viciată, umflată artificial şi lipsită de relevanţă reală pentru piaţa muncii, în timp ce Bruxelles-ul a girat-o fără o verificare independentă.

În decembrie 2024, la un eveniment organizat la Bruxelles, InnoEnergy a celebrat cu fast atingerea pragului simbolic de 100.000 de cursanţi ai Academiei Alianţei Europene pentru Baterii, program finanţat cu 10 milioane de euro din fonduri UE.

„Ne-am adunat aici astăzi pentru a sărbători cei 100.000 de cursanţi care au participat, care au fost atinşi şi care au absorbit cunoştinţele din cadrul Academiei Alianţei Europene pentru Baterii”, a declarat atunci, într-un discurs transmis live, Oana Penu, directoarea InnoEnergy Skills Institute, care a adăugat: „Suntem aici pentru a celebra pregătirea lor de a participa activ pe piaţa muncii şi de a-şi ocupa locul în această industrie provocatoare”.

Numai că realitatea din spatele acestor afirmaţii este, potrivit investigaţiei, una tulburătoare. Autorul investigaţiei citate relatează că este posesorul a patru „certificate de absolvire” emise de InnoEnergy, obţinute în câteva minute prin simpla parcurgere mecanică a materialelor, fără a citi conţinutul sau a urmări vreun material video, iar la unul dintre testele finale cu răspunsuri multiple a obţinut un scor de 0%, fără ca acest lucru să-l împiedice să primească certificatul. La final, nu a dobândit nicio cunoştinţă reală despre baterii, iar certificatele sunt, în propriile cuvinte, lipsite de orice valoare.

Investigaţia FTM, bazată pe această experienţă directă, pe analiza datelor interne ale companiei şi pe interviuri cu foşti angajaţi InnoEnergy, ridică semne grave de întrebare privind modul în care firma raportează numărul de persoane „formate”. Jurnaliştii au identificat discrepanţe majore între rapoartele periodice, diferenţe inexplicabile între declaraţiile publice şi datele comunicate în privat şi o metodologie care echivalează cursuri introductive de 4,5 ore cu programe avansate de 40 de ore.

• Număr de cursanţi, umflat artificial

Problema fundamentală este însă faptul că InnoEnergy îşi calculează numărul de cursanţi pe baza certificatelor emise, nu a participanţilor unici. O persoană care obţine mai multe certificate este numărată de mai multe ori, ceea ce umflă artificial cifra totală. Astfel, cele 112.000 de „persoane formate” raportate în februarie 2025 reprezintă, în realitate, totalul certificatelor emise pentru aproximativ 30 de cursuri diferite.

„Am raportat numărul total de cursanţi conform prevederilor contractului nostru de grant”, a declarat sec Oana Penu, pentru sursa citată.

Această abordare aruncă o umbră nu doar asupra metodologiei companiei, ci şi asupra modului în care Uniunea Europeană monitorizează cheltuirea fondurilor publice, o problemă recurentă semnalată şi de Curtea Europeană de Conturi, care a atras atenţia în repetate rânduri asupra monitorizării slabe a proiectelor finanţate din bani europeni.

InnoEnergy, dependentă în mare măsură de subvenţiile de la Bruxelles, a primit grantul de 10 milioane de euro în 2022, iar instituţiile europene au preluat şi amplificat public cifra de 100.000 de cursanţi, fără ca datele să fi fost verificate independent.

Deşi programul pentru baterii s-a încheiat în iulie 2025, finanţarea nu s-a oprit: Comisia Europeană a acordat ulterior încă 9 milioane de euro pentru un program similar destinat recalificării lucrătorilor din sectorul energiei solare. Întrebată de sursa citată, compania a susţinut că a depăşit ţintele de cursanţi şi a livrat „toţi indicatorii-cheie de performanţă” prevăzuţi în acordul cu Institutul European de Inovare şi Tehnologie, însă a evitat să răspundă clar la întrebările punctuale şi a refuzat ulterior să mai ofere explicaţii, limitându-se la a spune că „răspunsurile furnizate reflectă acordul contractual şi obligaţiile de raportare ale Academiei EBA” şi că „nu vom oferi comentarii suplimentare în acest moment”. Contextul în care a fost creat acest program este la fel de relevant. Iniţiativa a fost lansată în martie 2021, când Maro¹ ©efèoviè, pe atunci vicepreşedinte al Comisiei Europene, avertiza că sectorul bateriilor se confruntă cu un deficit estimat de 800.000 de lucrători calificaţi până în 2025 şi a însărcinat InnoEnergy să contribuie la rezolvarea problemei. La scurt timp, compania anunţa că Academia EBA va recalifica 800.000 de lucrători, însă contractul de finanţare prevedea ca obiectiv-cheie atingerea a doar 100.000 de cursanţi direcţi, cu presupunerea că fiecare ar genera încă şapte beneficiari indirecţi.

„Acesta a fost cel mai stupid indicator-cheie de performanţă”, a declarat un fost angajat InnoEnergy, pentru Follow The Money, sub protecţia anonimatului, adăugând: „Nu ştiu cum au ajuns la asta.” Acelaşi fost angajat a spus că rapoartele de progres „erau mereu în mâinile ei” şi că mentalitatea Oanei Penu era: „Hai să testăm limitele, poate să mergem dincolo de limite şi să vedem cât de departe putem ajunge”.

Un alt fost angajat a descris-o pe şefa InnoEnergy drept „creativă” cu cifrele, deşi un al treilea a susţinut că nu şi-o poate imagina inventând date şi că era cea care le amintea celorlalţi să respecte regulile.

Oana Penu a afirmat, conform Follow The Money, că estimarea celor 700.000 de beneficiari indirecţi a fost agreată cu EIT şi că presupunerea de şapte beneficiari per cursant activ se baza pe „contextul muncii noastre şi pe literatura privind partajarea cunoştinţelor şi învăţarea între egali”, citând trei articole academice. Totuşi, unul dintre acestea a fost publicat la aproape trei ani după semnarea contractului, iar celelalte nu susţin existenţa unui efect de multiplicare semnificativ.

În lipsa unor explicaţii suplimentare, discrepanţele din date rămân flagrante: un curs precum Battery Management, Connection and Control a avut 394 de cursanţi raportaţi în februarie 2024, 2.203 şase luni mai târziu şi doar 642 în februarie 2025. Un comunicat de presă din decembrie 2024 vorbea despre 27.000 de absolvenţi ai cursului Battery Technician, în timp ce un raport intern indica doar 2.300. De asemenea, deşi compania afirmă că 8% dintre cursanţi au finalizat întreaga bibliotecă de cursuri, adică aproximativ 8.960 de persoane, doar două cursuri au emis atâtea certificate, ceea ce face matematic imposibilă această afirmaţie.

Oana Penu a invocat faptul că certificatele nu sunt acordate automat şi că unii cursanţi ar putea alege să nu le solicite. Întrebată dacă InnoEnergy şi-a atins obiectivul de a forma circa 800.000 de lucrători pentru sectorul bateriilor până în 2025, ea a răspuns simplu: „Da”. În acelaşi timp, a susţinut că firma „nu are voie să urmărească” câţi cursanţi sunt din UE, afirmaţie contrazisă de EIT, şi că nu monitorizează parcursul profesional al participanţilor, invocând GDPR şi acordul de finanţare.

• Banii europeni, folosiţi de partenerii americani ai InnoEnergy

Profilul cursanţilor ridică alte semne de întrebare. Un raport din august 2023 indica o vârstă medie de 34 de ani, probabil influenţată de includerea unui joc educaţional Minecraft destinat copiilor între 9 şi 15 ani, care ar reprezenta aproximativ 10% dintre „cursanţi”, susţin cei de la Follow The Money.

Deşi EIT a apărat includerea jocului ca o modalitate de a inspira noua generaţie, foştii angajaţi InnoEnergy vorbesc despre un „decalaj conceptual” şi susţin că e-learning-ul „este bun pentru conştientizare, dar insuficient pentru recalificarea unei forţe de muncă pentru piaţa muncii”.

Economistul Niclas Poitiers, cercetător la think tank-ul Bruegel din Bruxelles, referindu-se la nevoia de recalificare a sutelor de mii de mecanici auto din sectorul motoarelor cu ardere internă a declarat pentru sursa citată: „Nu vei rezolva problema prin certificate online”. Deşi a catalogat impactul Academiei EBA drept „limitat în cel mai bun caz”, Poitiers a recunoscut că programul este relativ „eficient din punct de vedere al costurilor”.

Chiar şi aşa, pentru InnoEnergy, subvenţiile sunt vitale: peste jumătate din veniturile sale din 2024 au provenit din granturi publice, în ciuda unei pierderi înainte de impozitare de aproape 66 de milioane de euro.

Pentru a genera venituri suplimentare, compania a licenţiat cursurile către firme din UE şi din SUA, inclusiv către Soteria Battery Innovation Group din Carolina de Sud, care a vândut cursuri identice ca titlu cu cele finanţate de UE, la preţuri între 385 şi 2.475 de dolari.

Oana Penu a negat, conform sursei citate, că acestea ar fi cursuri ale Academiei EBA, susţinând că sunt „cursuri ale Skills Institute, localizate pentru piaţa nord-americană”, şi a confirmat că InnoEnergy primeşte o taxă de licenţă, fără a oferi detalii.

În timp ce EIT analizează raportul final şi ia în calcul o eventuală reducere a grantului dacă obiectivele nu au fost atinse, instituţiile europene continuă să citeze pragul de 100.000 de cursanţi ca pe un fapt. Comisia Europeană a recunoscut că nu urmăreşte câţi lucrători din sectorul bateriilor au fost efectiv recalificaţi şi consideră toţi cursanţii Academiei EBA drept „lucrători formaţi”, o încredere care a ajutat InnoEnergy să obţină un nou grant pentru Academia Solară Europeană. Ironia finală este că, cu o zi înainte de publicarea investigaţiei, autorul acesteia s-a înscris la un curs din domeniul solar, l-a finalizat în trei minute, a picat testul şi totuşi a primit certificatul, însoţit de un mesaj entuziast: „Suntem încântaţi să te felicităm pentru parcursul tău de învăţare. Angajamentul tău faţă de învăţare este cu adevărat inspiraţional”.