Fondul european de apărare, mecanismul care poate salva securitatea continentală

Crearea unui fond comun european de apărare, independent de Uniunea Europeană. mecanism ce ar fi deschis tuturor ţărilor europene care doresc să adere - inclusiv Marii Britanii, Norvegiei şi Elveţiei - şi ar putea transforma radical capacităţile de apărare ale continentului, reprezintă singura soluţie viabilă în contextul actual în care Donald Trump a anunţat că doreşte să reducă efectivele militare americane din Europa, se afirmă într-un articol publicat ieri de cotidianul britanic The Guardian.

Conceput de economiştii Guntram Wolff, Armin Steinbach şi Jeromin Zettelmeyer, din cadrul think-tank-ului Bruegel, fondul respectiv nu ar fi unul din mecanismele Uniunii Europene, ci ar fi constituit pentru a beneficia cât mai multe ţări de pe bătrânul continent, fapt care îi va oferi o flexibilitate strategică importantă. Astfel, ar putea include actori majori în domeniul apărării care nu sunt membri UE, evitând în acelaşi timp blocajele cauzate de ţări care se opun integrării în apărare comună din motive ideologice sau constituţionale - cum este cazul Ungariei sau al statelor neutre prin lege.

Sursa citată precizează că respectivul mecanism financiar ar putea să emită obligaţiuni pe pieţele internaţionale pentru a finanţa achiziţii de arme în numele statelor membre. Astfel datoriile nu ar apărea în bilanţurile naţionale până când armamentul nu este efectiv livrat, reducând astfel presiunea fiscală imediată. În plus, echipamentele comune - cum ar fi sisteme de sateliţi sau o apărare aeriană unificată - ar putea fi finanţate prin contribuţii anuale, proporţionale, în locul unor plăţi directe masive.

De asemenea, fondul ar combate fragmentarea pieţei europene de apărare, fragmentare concretizată în prea multe produse diferite, comenzi mici, lipsă de competitivitate. Potrivit sursei citate, un exemplu clar al fragmentării este dat de Germania care în anul 2022 a comandat 123 de tancuri Leopard 2, ce vor fi livrate până în 2030, ceea ce ridică la 12 tipuri principale de tancuri care sunt operate de ţările europene, comparativ cu un singur tip principal de tanc operat de SUA. timp ce ţările europene operează 12 tipuri de tancuri principale, faţă de unul singur în SUA.

Sursa citată afirmă că un fond comun ar permite comenzi mari, consolidate, crescând eficienţa şi reducând costurile. În plus, nu ar fi afectat de excepţiile legale din tratatele UE (precum articolul 346), care împiedică licitaţiile comune reale în domeniul apărării. Astfel, un cumpărător european unic şi cu resurse considerabile ar oferi industriei de apărare de pe bătrânul continent stimulente pentru dezvoltarea unor tehnologii avansate - de la avioane de luptă de generaţia a cincea şi sisteme de apărare aeriană, până la artilerie reactivă de tip Himars şi elicoptere de transport greu. Astfel, Europa şi-ar putea reduce dependenţa de tehnologiile militare americane.

Cu toate acestea, implementarea respectivului fond va impune decizii dificile, precizează cei de la The Guardian, care arată că Marea Britanie ar trebui să se apropie din nou de Europa, la doar câţiva ani de la Brexit, în timp ce Germania şi Ţările de Jos ar trebui să accepte ideea de împrumuturi comune, ceea ce până acum era un tabu politic. Sursa citată mai afirmă că statele europene mai mici ar putea fi îngrijorate de impactul asupra propriilor industrii de apărare.

Însă, într-o lume multipolară aflată într-o tranziţie rapidă, Europa trebuie să decidă dacă vrea să rămână un actor geopolitic major sau un spectator dependent de voinţa altora. Timpul pentru ezitare a trecut. Europa are o cale de urmat. Întrebarea este: va avea curajul să o urmeze?