Gazele României din Marea Neagră, în afara scutului NATO: riscul real al Neptun Deep

Perimetrul Neptun Deep nu poate fi apărat automat de NATO în cazul unei agresiuni, pentru un motiv esenţial şi adesea ignorat în discursul public: el nu se află pe teritoriul naţional al României, aşa cum este acesta definit de Constituţie şi de Legea nr. 350/2001, ci în Zona Economică Exclusivă (ZEE) a României la Marea Neagră, un spaţiu cu regim juridic special, unde statul român are drepturi suverane economice, dar nu suveranitate deplină.

Această distincţie juridică, aparent tehnică, are consecinţe strategice uriaşe: articolul 5 din Tratatul NATO nu se aplică automat în ZEE, iar orice atac, sabotaj sau provocare asupra infrastructurii energetice offshore nu declanşează, prin definiţie, mecanismul de apărare colectivă.

Acest adevăr incomod a fost spus fără echivoc de şeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad, care a avertizat public, la Digi 24, că „Zona Economică Exclusivă nu este acoperită de Articolul 5 din NATO” şi că există „riscul să apară interferenţe în zona noastră”, inclusiv din partea Federaţiei Ruse. Mai mult, generalul Vlad a subliniat că România este obligată să îşi dezvolte propriile capacităţi pentru apărarea infrastructurii critice, precizând explicit că nu este vorba doar despre Neptun Deep, ci şi despre cabluri submarine, reţele energetice şi de comunicaţii, toate expuse într-un spaţiu în care libertăţile de navigaţie şi survol ale altor state coexistă cu drepturile economice ale României.

În acelaşi registru de realism strategic dur, comandorul în rezervă Sandu Valentin Mateiu, unul dintre cei mai respectaţi specialişti români în securitate navală, a declarat pentru aceeaşi sursă citată că Rusia desfăşoară un „joc de intimidare cu europenii”, bazat pe provocări calculate, acţiuni hibride, sabotaj şi presiune psihologică. Potrivit lui Mateiu, Moscova urmăreşte să transmită mesajul că infrastructura critică a statelor de pe flancul estic al NATO, inclusiv cea energetică, poate fi oricând vulnerabilizată, tocmai pentru a slăbi determinarea politică şi coeziunea occidentală. Neptun Deep, prin importanţa sa economică şi simbolică, devine astfel o ţintă strategică implicită, chiar şi în absenţa unui conflict militar deschis.

Aceste avertismente militare se leagă direct de realitatea juridică a zonei economice exclusive. Conform Convenţiei ONU asupra Dreptului Mării, confirmată inclusiv prin hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie din 2009, România are în zona economică exclusivă de la Marea Neagră drepturi suverane de explorare şi exploatare a resurselor, dar nu exercită suveranitate teritorială deplină. Alte state au drept de navigaţie, survol şi instalare de cabluri submarine, atât timp cât respectă drepturile economice ale României. Exact acest regim „hibrid” face ca infrastructura Neptun Deep să fie extrem de valoroasă, dar şi structural vulnerabilă într-un context geopolitic dominat de confruntare indirectă şi război hibrid.

În acest context tensionat, discursul susţinut ieri de preşedintele României, Nicuşor Dan, capătă o semnificaţie strategică aparte. Şeful statului a afirmat explicit că România îşi înţelege rolul strategic la Marea Neagră şi că această regiune este esenţială nu doar pentru securitatea naţională, ci şi pentru stabilitatea euroatlantică. Preşedintele a subliniat că România va acţiona împreună cu aliaţii săi pentru a proiecta stabilitate, securitate şi cooperare în regiunea extinsă a Mării Negre, într-un moment în care această zonă a devenit un spaţiu de competiţie strategică majoră. El a vorbit despre responsabilitatea României ca stat de frontieră al NATO şi UE şi despre necesitatea consolidării securităţii în faţa ameninţărilor actuale.

Dar între declaraţia politică şi realitatea juridico-militară există o tensiune care nu mai poate fi ignorată. Neptun Deep este, simultan, coloana vertebrală a viitoarei securităţi energetice a României şi un punct slab din perspectiva apărării colective. Gazele din Marea Neagră pot reduce dependenţa Europei de resursele ruseşti, pot repoziţiona România ca furnizor strategic şi pot schimba echilibrul energetic regional. Tocmai de aceea, ele intră inevitabil în calculul strategic al Moscovei.

De aceea, Neptun Deep nu este doar un proiect economic, ci un test de maturitate strategică pentru statul român. Atâta timp cât el se află în zona economică exclusivă, protecţia sa nu poate fi lăsată exclusiv în seama unor garanţii abstracte sau a unei interpretări optimiste a solidarităţii aliate. Fără capabilităţi militare proprii adaptate mediului maritim, fără cooperare aliată concretă şi fără o asumare politică explicită a faptului că securitatea energetică este parte integrantă a securităţii naţionale, Neptun Deep riscă să devină nu simbolul forţei României la Marea Neagră, ci dovada unei vulnerabilităţi strategice pe care adversarii o înţeleg mult mai bine decât o recunosc autorităţile de la Bucureşti.