Genele cântăresc mai mult decât se credea în privinţa duratei de viaţă a omului

Întrebările legate de durata vieţii, ADN şi cât ţine de alegeri, mediu sau pură întâmplare s-au pus şi se vor mai pune. Un nou studiu publicat în revista Science sugerează că rolul genelor în determinarea longevităţii umane este mult mai important decât se estima până acum, explicând aproximativ 50% din variaţia duratei de viaţă, potrivit unei analize realizate de cercetători de la Institutul Weizmann de Ştiinţă din Israel. Estimarea este aproape dublă faţă de concluziile studiilor anterioare şi se apropie de rezultatele obţinute în experimentele pe animale de laborator, informează Reuters.

Durata de viaţă este influenţată de numeroşi factori: alimentaţia, activitatea fizică, fumatul, consumul de alcool, mediul de viaţă şi accesul la servicii medicale. Există însă şi o doză de hazard, legată inclusiv de accidente. Rolul geneticii în acest amestec complex a fost intens dezbătut timp de decenii, majoritatea studiilor sugerând că genele ar explica doar 20-30% din longevitate. Noul studiu contestă însă această perspectivă.

• De ce au subestimat studiile anterioare genetica

Cercetările clasice s-au bazat în principal pe date despre gemeni suedezi şi danezi, multe dintre ele provenind din secolul al XIX-lea. Problema majoră: aceste baze de date nu includeau cauza decesului, ci doar vârsta la care persoanele au murit. „Dacă un geamăn a murit la 90 de ani din cauze naturale, iar celălalt la 30 de ani din cauza unei boli infecţioase sau a unui accident, datele brute sugerează o diferenţă mare care nu are legătură cu genetica”, explică Ben Shenhar, doctorand în fizică la Institutul Weizmann şi autor principal al studiului.

Aceşti factori - accidentele, violenţa, bolile infecţioase - sunt definiţi drept mortalitate extrinsecă, adică decese cauzate de factori externi organismului.

• Mortalitatea extrinsecă, „zgomotul” care a mascat genele

Potrivit cercetătorilor, mortalitatea extrinsecă era mult mai ridicată în perioada analizată de studiile vechi, mai ales înainte de apariţia antibioticelor. „Mortalitatea extrinsecă era de aproximativ zece ori mai mare decât în prezent, în special din cauza bolilor infecţioase care astăzi sunt uşor de tratat”, a explicat Shenhar.

Pentru a corecta această distorsiune, echipa a dezvoltat un model matematic care separă influenţa genetică de decesele cauzate de factori externi, recalculând astfel ponderea reală a eredităţii. Cercetătorii au validat modelul folosind date mai recente din Suedia, care includ atât gemeni crescuţi împreună, cât şi gemeni crescuţi separat. „Gemenii identici crescuţi separat împărtăşesc genele, dar nu şi mediul. Acest lucru permite separarea clară a influenţei genetice de cea a mediului”, a explicat Uri Alon, biolog al sistemelor şi coautor al studiului. Analiza a arătat că, pe măsură ce mortalitatea extrinsecă scade, influenţa genetică asupra duratei de viaţă devine tot mai vizibilă. Studiile anterioare asupra gemenilor au funcţionat bine pentru trăsături precum înălţimea, tensiunea arterială sau anumite caracteristici de personalitate. „Durata de viaţă este însă o trăsătură specială, profund afectată de mortalitatea extrinsecă”, subliniază Uri Alon. „Această componentă nu a fost corectată în studiile clasice, ceea ce a dus la subestimarea rolului eredităţii.”

• Implicaţii pentru cercetarea îmbătrânirii

Noile concluzii ar putea avea un impact major asupra modului în care este abordată ştiinţific îmbătrânirea. „Estimările scăzute privind rolul geneticii ar fi putut descuraja finanţarea şi cercetarea în domeniul geneticii îmbătrânirii”, spune Ben Shenhar. „Studiul nostru arată că semnalul genetic este puternic, dar a fost ascuns anterior de zgomotul din date.” Genetica influenţează longevitatea în ambele direcţii. Unele mutaţii genetice pot favoriza apariţia unor boli grave, în timp ce altele par să ofere protecţie. „Mulţi centenari ajung la 100 de ani fără afecţiuni medicale majore. Este clar că au gene protectoare”, a explicat Shenhar. Aceste gene există, însă longevitatea rămâne o trăsătură extrem de complexă, influenţată probabil de sute sau chiar mii de gene.