Gluma din Strâmtoarea Hormuz: plăteşti dacă nu râzi!

Ieri am cumpărat benzină standard 95 de la Petrom cu 9,62 de lei/litrul. Mai scumpă decât motorina, care costa 9,53 de lei. Asistăm la fluctuaţii ale preţurilor finale cu câte 30 de bani de la o zi la alta şi cu aproape 1 leu de la o săptămână la alta. Toate fluctuaţiile se ascund în spatele unui argument devenit clasic: "De vină este blocada Hormuz...” Cu toate astea, profitul companiilor petroliere arată că singurii care achită nota de plată a războiului sunt consumatorii. De exemplu, profitul net al Rompetrol Downstream a crescut ca Făt Frumos în primul trimestru al anului, de la 4,4 milioane de dolari (în trimestrul întâi 2025), la 11,7 milioane de dolari în primul trmestru al acestui an. Cu alte cuvinte, veniturile obţinute de companii din vânzarea carburanţilor au fost cu mult mai mari decât cheltuielile cu achiziţia petrolului şi rafinarea lui. Păi, să tot fie blocată Strâmtoarea Hormuz!

• Crizele vin, crizele (nu mai) trec

La începutul lunii aprilie, Guvernul decidea reducerea accizei la motorină cu 30 de bani pe litru şi limita posibilitatea benzinarilor de a modifica de mai multe ori pe zi preţul la pompă. Măsura viza, în mod evident, specula de care unii comercianţi s-ar fi putut folosi pentru a-şi justifica creşterile de preţ. Tot o speculă au trăit şoferii şi în martie 2022, când a fost speculată emoţia ieşirii din altă criză (Covid 19), iar zvonurile că preţurile la pompă vor depăşi 10 lei/litru au fost declanşatorul pentru cozile interminabile din staţiile de carburanţi. Chiar dacă istoria recentă ne-ar demonstra că orice criză se termină prost doar pentru consumatori, noi tot am crede că filmul poliţist la care asistăm se întâmplă în realitate. De fapt, piaţa energiei globale este mult mai simplă decât am fost învăţaţi să credem. Simplitatea vine din alternativele pe care le avem mereu la dispoziţie. Vă amintiţi ce panică era în Europa după ce Rusia, principalul furnizor de gaze naturale, a început războiul din Ucraina? Iată că după patru ani şi jumătate de război Europa nu a rămas fără gaz, iar investiţiile în surse regenerabile (alternative) au înlocuit o bună parte din consumul de combustibili fosili. Poate că acesta este şi motivul actualei crize din Golful Persic: între China, principalul producător de centrale verzi al lumii, SUA, principalul producător de combustibili fosili, şi Europa, principalul consumator de energie regenerabilă şi în top 3 consumatori de combustibili fosili (Alături de SUA şi China).

Acum, când rafinăriile Rusiei sar în aer una după alta, sub ploaia de drone ucrainene, traderii par să ignore complet fenomenul, fiind mult prea absorbiţi de postările lui Trump pe Truth Social şi de şicanele în negocierile de pace dintre americani şi iranieni. Cu alte cuvinte, epicentrul crizelor nu mai este locul unde nu se mai intersectează cererea cu oferta, ci locul pe care îl decid cei care sunt la masă şi au cărţile potrivite, aşa cum îi sugera Trump lui Zelensky. Astfel, profiturile marilor companii petroliere arată cine sunt câştigătorii acestor crize şi cine are interesul ca această criză a petrolului să nu se termine prea curând. BP a avut un profit de 3,2 miliarde de dolari în primele trei luni ale anului (mai mult decât dublu faţă de primele trei luni din anul trecut), după ceea ce compania a numit o performanţă „excepţională” în divizia sa de tranzacţionare, potrivit BBC. Shell a raportat o creştere a profiturilor, în primul trimestru, la 6,92 miliarde de dolari, iar TotalEnergies a înregistrat o creştere a profiturilor sale cu aproape o treime, la 5,4 miliarde de dolari în primul trimestru al anului 2026, determinată de volatilitatea pieţelor de petrol şi energie. Analiza BBC vizează şi câştigurile din sistemul bancar în timpul războiului din Iran. Divizia de tranzacţionare a JP Morgan a înregistrat venituri record de 11,6 miliarde de dolari în primele trei luni ale anului 2026, ajutând banca să înregistreze al doilea cel mai mare profit trimestrial din istorie. Între băncile din „Big Six” (care includ Bank of America, Morgan Stanley, Citigroup, Goldman Sachs, Wells Fargo, precum şi JP Morgan), profiturile au crescut substanţial în primul trimestru al anului. În total, băncile au raportat profituri de 47,7 miliarde de dolari pentru primele trei luni ale anului 2026. Volumele de tranzacţionare au crescut după ce investitorii au vrut să profite de volatilitatea pieţelor financiare.

• Criza petrolului: de la preţurile noastre, la profiturile lor

Epuizarea stocurilor de carburanţi este principala sperietoare a crizei din Strâmtoarea Hormuz. Deşi acesta ar fi un motiv real pentru creşterea preţurilor, cotaţiile petrolului şi preţurile finale au fost majorate înainte ca reducerea stocurilor să impacteze piaţa. Iată cum arată cifrele din raportul lunii mai al Agenţiei Internaţionale a Energiei (IEA): Raportul privind piaţa petrolului (OMR) al IEA preconizează că cererea mondială de petrol se va contracta în 2026 până la 104 milioane barili/zi. Oferta globală de petrol a scăzut cu 1,8 milioane barili/zi în aprilie, ajungând la 95,1 milioane barili/zi. Se preconizează că producţia de ţiţei din rafinării va scădea cu 4,5 milioane barili/zi în trimestrul al doilea al anului în curs, până la 82,3 milioane barili/zi pentru întregul an 2026, deoarece operatorii se confruntă cu daune la infrastructură, restricţii la export şi disponibilitate redusă a materiilor prime. Totuşi, marjele de rafinare rămân la niveluri istorice ridicate, iar rafinăriile se adaptează la criză, noi fluxuri comerciale apărând pentru a compensa pierderile de exporturi de produse din Golf. Cât priveşte stocurile globale de petrol, acestea au scăzut cu 129 milioane de barili în martie şi cu încă 117 milioane barili în aprilie, conform datelor preliminare, însă "decalajul actual dintre cerere şi ofertă este semnificativ mai mic, deoarece piaţa era deja în surplus la intrarea în criză”, potrivit raportului IEA. Cu alte cuvinte, reducerea stocurilor nu este dramatică, rafinăriile procesează petrol ale altor producători şi nici măcar oferta Arabiei Saudite şi Emiratelor Arabe Unite nu este blocată în Hormuz, pentru că "au redirecţionat cu succes o parte din exporturi către terminale de încărcare din afara strâmtorii. Producătorii din afara Orientului Mijlociu au crescut, de asemenea, producţia şi au dus exporturile la niveluri record ca răspuns la criză. Aşteptările de creştere a ofertei din America pentru 2026 au fost revizuite în creştere, de la 600.000 barili/zi la începutul anului, la 1,5 milioane barili/zi, în medie. Mai mult, exporturile de ţiţei din Bazinul Atlantic, care se îndreaptă acum în principal către pieţele puternic afectate de estul Suezului, au crescut cu 3,5 mb/z din februarie, cu câştiguri notabile din Statele Unite, Brazilia, Canada, Kazahstan şi Venezuela. Exporturile de ţiţei ale Rusiei au crescut, de asemenea, deoarece atacurile repetate asupra rafinăriilor sale au redus consumul intern şi au dus la creşterea livrărilor, în timp ce Statele Unite au ridicat temporar sancţiunile asupra petrolului rusesc” (Raportul IEA privind piaţa petrolului).

În acest moment, la nivel global sunt peste 820 de rafinării funcţionale. Cei mai mari producători mondiali de produse petroliere sunt SUA şi China. Americanii produc în cele 130 de rafinării peste 18 milioane de barili zilnic. Ţara cu cea mai mare rezervă de petrol din lume este Venezuela, care are peste 300 de miliarde de barili de rezerve dovedite de petrol. Iar când punem cap la cap informaţiile despre cine controlează resursele, rafinarea şi în ce monedă se tranzacţionează petrolul, putem încerca şi un zâmbet la gluma din Strâmtoarea Hormuz.