Guvernul forţează relansarea economică sub presiunea ţintei de deficit şi a inflaţiei

Ţara noastră a intrat în a doua lună a primului trimestru într-o fază de recalibrare, în care Guvernul a încercat să combine consolidarea fiscală cu măsuri de relansare economică, într-un context marcat de presiuni bugetare, inflaţie ridicată şi încetinirea creşterii. Pachetul fiscal numărul 3, anunţat de Guvern în februarie, a avut o dublă miză: pe de o parte, stimularea investiţiilor şi deblocarea lichidităţilor din economie, iar pe de altă parte, întărirea disciplinei la colectare, într-un efort de a recâştiga controlul asupra finanţelor publice şi încrederea investitorilor.

Componenta de relansare economică a fost construită în jurul unor stimulente concrete pentru mediul de afaceri: bonificaţii pentru plata la timp a taxelor, extinderea sistemului de TVA la încasare pentru a reduce presiunea pe cash-flow-ul firmelor, facilităţi pentru microîntreprinderi şi măsuri fiscale dedicate investiţiilor, precum creditul fiscal pentru cercetare-dezvoltare şi amortizarea accelerată. În paralel, au fost introduse şi stimulente pentru piaţa de capital, în încercarea de a direcţiona economisirea internă către finanţarea economiei reale. Acest mix indică o schimbare de abordare, în care statul încearcă să susţină capitalul privat, dar fără a renunţa la instrumentele de control fiscal.

Un semnal important de stabilitate a venit din piaţa internă de finanţare, unde programul FIDELIS a atras peste 1,013 miliarde lei în doar câteva zile, prin peste 12.000 de ordine de subscriere. Interesul ridicat pentru titlurile de stat, inclusiv pe scadenţe lungi, arată că populaţia rămâne un pilon esenţial în finanţarea deficitului, oferind statului o alternativă viabilă la pieţele externe, într-un moment sensibil.

Pe plan bugetar, execuţia aferentă lunii februarie 2026 a confirmat că măsurile adoptate de guvernul Bolojan anul trecut dau rezultatele scontate: deficitul bugetar a coborât la 14,23 miliarde lei, echivalentul a 0,70% din PIB, la jumătate faţă de nivelul de anul trecut când a fost pe primele două luni de 30,24 miliarde lei, respectiv 1,58% din PIB. Totodată, la finalul lui februarie 2026 a fost consemnată o creştere cu 15,7%, faţă de primele două luni din 2025, a veniturilor totale care au ajuns la 103,73 miliarde lei, în timp ce cheltuielile au fost de 117,96 miliarde lei, în scădere nominală cu 1,6% şi în reducere ca pondere în PIB de la 6,3% la 5,8%, comparativ cu februarie 2025.

În acest context, politica monetară a rămas strictă. Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a decis, pe 17 februarie, menţinerea dobânzii-cheie la 6,5%, semnalând că lupta cu inflaţia este departe de final. Mai ales că, ulterior, potrivit datelor prezentate de Institutul Naţional de Statistică, rata anuală a inflaţiei a coborât doar marginal, la 9,31% în februarie, ceea ce confirmă persistenţa presiunilor inflaţioniste şi limitează spaţiul pentru relaxare monetară.

În ansamblu, februarie 2026 conturează o economie aflată într-un echilibru delicat: statul încearcă să stimuleze investiţiile şi să repornească mecanismele de creştere, în timp ce menţine o disciplină fiscală mai strictă şi o politică monetară prudentă. Rezultatele indică prime semne de stabilizare, dar şi faptul că relansarea economică rămâne dependentă de menţinerea acestui echilibru într-un context încă marcat de incertitudini interne şi externe. Din păcate, luna februarie, deşi a însemnat şi începutul primei sesiuni parlamentare din 2026, s-a încheiat fără ca Guvernul să adopte proiectul legii bugetului de stat şi proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în curs, amânând această obligaţie pentru luna martie.

• Pachetul de relansare economică, prioritatea coaliţiei de guvernare în luna februarie

Guvernul a construit, în februarie 2026, un pachet fiscal, urmat de unul privind relansarea economică, prin care încearcă să reseteze relaţia cu contribuabilii, să stimuleze investiţiile reale şi să reducă blocajele cronice de lichiditate din economie, dar fără a renunţa la controlul strict asupra colectării şi disciplinei bugetare.

Una dintre cele mai vizibile măsuri a fost introducerea bonificaţiei de 3% din impozitul datorat pentru anul fiscal 2025, aplicabilă atât companiilor - plătitoare de impozit pe profit sau microîntreprinderi -, cât şi persoanelor fizice care depun Declaraţia Unică. Este, practic, prima încercare explicită de a recompensa comportamentul fiscal corect, nu doar de a sancţiona abaterea. Condiţia este, însă, fermă: plata integrală şi la timp, până la 15 aprilie 2026, ceea ce transformă această facilitate într-un instrument de presiune pentru creşterea colectării pe termen scurt.

În acelaşi timp, Guvernul a intervenit direct asupra uneia dintre cele mai mari probleme ale mediului de afaceri, blocajul de lichiditate generat de TVA. Plafonul pentru sistemul TVA la încasare este majorat la 5 milioane lei în 2026 şi la 5,5 milioane lei din 2027, ceea ce permite unui număr semnificativ mai mare de firme să plătească TVA doar după ce încasează efectiv facturile. În termeni reali, aceasta înseamnă reducerea finanţării forţate a statului de către companii şi o eliberare imediată de cash-flow, într-un context economic tensionat.

Pentru microîntreprinderi, pachetul fiscal numărul 3 este unul de flexibilizare clară, dar şi de corecţie a unor rigidităţi care au generat ieşiri artificiale din sistem. Termenul pentru angajarea primului salariat creşte la 90 de zile pentru firmele noi, iar veniturile din vânzarea ocazională a activelor nu mai sunt incluse în plafonul de 100.000 de euro, evitând astfel penalizarea modernizării. În plus, concediile medicale ale unicului angajat nu mai duc automat la pierderea regimului fiscal, ceea ce elimină o vulnerabilitate absurdă pentru afacerile mici.

O modificare cu impact imediat asupra contabilităţii firmelor este majorarea pragului pentru mijloace fixe de la 2.500 de lei la 5.000 de lei, ceea ce permite deducerea directă, ca cheltuială, a unui volum mai mare de achiziţii. Este o măsură aparent minoră, dar care reduce birocraţia şi accelerează recuperarea fiscală a investiţiilor mici.

Pe zona investiţiilor, Guvernul introduce un credit fiscal de 10% pentru cercetare-dezvoltare, deductibil din impozit, dar şi posibilitatea amortizării accelerate - până la 65% din valoarea activului în primul an - pentru echipamentele achiziţionate în 2026. Combinaţia dintre aceste două instrumente creează un avantaj fiscal semnificativ pentru companiile care investesc rapid în tehnologie, într-un an în care statul încearcă să forţeze modernizarea.

În paralel, se introduc stimulente directe pentru piaţa de capital: deducere suplimentară de 50% pentru costurile listării la bursă şi deduceri de până la 400 de euro anual pentru persoanele fizice care investesc în acţiuni, obligaţiuni sau ETF-uri. Este o încercare evidentă de a muta o parte din economisirea populaţiei către finanţarea economiei reale.

Potrivit legislaţiei adoptate, impactul bugetar se ridică, în anul 2026 la 2,1 miliarde lei, dar reprezentanţii Guvernului susţin că investirea sumei respective în economia naţională va întoarce, în anii următori, la bugetul de stat, prin taxe şi impozite, venituri totale cu mult mai mari faţă de cele prevăzute pentru relansarea economică.

Dar pachetul fiscal nu este doar despre stimulente. Guvernul introduce şi mecanisme dure de disciplinare şi colectare: schimb automat de date fiscale între autorităţi, condiţionarea transferurilor de proprietate de plata taxelor, extinderea sancţiunilor pentru autorităţile locale care nu controlează construcţiile şi chiar suspendarea permisului de conducere pentru neplata amenzilor, într-un raport de o zi de suspendare pentru fiecare 50 de lei datoraţi.

Menţionăm că pachetul 3 fiscal, care conţine şi relansarea economică, a fost adoptat de Guvern, după ce Curtea Constituţională a României a respins în 18 februarie obiecţiile ridicate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitoare la legea pensiilor speciale ale magistraţilor. CCR a considerat că respectivul act normativ corespunde prevederilor Constituţiei, creând astfel spaţiul fiscal necesar Executivului pentru continuarea reformelor începute anul trecut.

• Fitch ne reconfirmă ratingul de ţară

Credibilitatea măsurilor luate de Guvern a primit feedbackul pozitiv din partea Fitch Ratings, care, luna trecută, a reconfirmat ratingul suveran al României la BBB-, cu perspectivă negativă. Agenţia recunoaşte explicit că măsurile de consolidare fiscală, inclusiv creşterea TVA din 2025 şi îngheţarea cheltuielilor publice în 2026, au început să producă efecte, împingând deficitul pe o traiectorie descendentă, cu o corecţie estimată de aproape 2 puncte procentuale în acest an. În acelaşi timp, costurile de finanţare au scăzut semnificativ, de la peste 7,4% la aproximativ 6,5%, semn că investitorii încă acordă României un vot de încredere, chiar dacă unul prudent. Însă tabloul nu este lipsit de riscuri: creşterea economică este estimată sub 2% până în 2027, iar datoria publică, deja aproape de 59% din PIB la finalul lui 2025, ar putea urca spre 63% dacă ritmul ajustărilor nu este menţinut. Mesajul Fitch este fără echivoc: România a evitat retrogradarea, dar rămâne sub presiune, iar fiecare decizie fiscală contează.

În acest context, luna trecută, premierul Ilie Bolojan s-a întâlnit cu reprezentanţii agenţiei de rating Moody's, la Palatul Victoria, pe care i-a asigurat că ţara noastră rămâne pe traiectoria consolidării fiscale, în ciuda unui pachet amplu de stimulente economice care, cel puţin pe termen scurt, va reduce veniturile bugetare. Ţinta de deficit de 6,2% pentru finalul anului 2026 a fost reafirmată ca un angajament ferm, în condiţiile în care Executivul încearcă simultan să menţină un nivel ridicat al investiţiilor, în special prin finalizarea proiectelor din PNRR până la 31 august 2026. În faţa celor de la Moody's, premierul a pus accent pe trei direcţii esenţiale: controlul cheltuielilor publice, creşterea colectării şi stimularea investiţiilor. Practic, Guvernul încearcă să transmită că nu asistăm la o relaxare fiscală necontrolată, ci la o recalibrare a modelului economic, în care stimulentele pentru investiţii sunt compensate de reforme administrative şi de o disciplină bugetară mai strictă. Reducerea cheltuielilor de personal în administraţie, restructurarea aparatului public şi digitalizarea ANAF au fost prezentate ca garanţii că deficitul nu va scăpa de sub control.

• Statul continuă să se împrumute de la populaţie

În paralel, Ministerul Finanţelor a continuat să îşi securizeze finanţarea internă, iar ediţia din februarie a programului FIDELIS arată un apetit consistent al populaţiei pentru titlurile de stat. Peste 1,013 miliarde lei au fost atraşi în doar câteva zile, prin 12.103 ordine de subscriere, într-un mix de investiţii în lei şi euro, ce reflectă atât nevoia de randament, cât şi dorinţa de siguranţă. Interesul puternic pentru scadenţele lungi, în special cea de 10 ani în euro, care a atras echivalentul a aproximativ 436 de milioane de lei, indică un element esenţial: în ciuda tensiunilor macroeconomice, investitorii - inclusiv cei mici - sunt dispuşi să îşi lege economiile de statul român pe termen lung. Este un semnal rar de stabilitate într-un mediu dominat de incertitudine, iar faptul că programul FIDELIS a ajuns la aproape 65 de miliarde de lei atrase în total confirmă că statul a găsit un canal eficient de finanţare directă, reducând dependenţa de pieţele externe.

Execuţia bugetului general consolidat în primele două luni ale anului 2026 indică o corecţie semnificativă a dezechilibrelor fiscale, deficitul coborând la 14,23 miliarde lei, echivalentul a 0,70% din PIB, la jumătate faţă de nivelul de 30,24 miliarde lei, respectiv 1,58% din PIB, consemnat în perioada similară a anului trecut, ceea ce marchează o reducere de 0,88 puncte procentuale a deficitului ca pondere în economie, în contextul unei dinamici solide a veniturilor şi al unei temperări a cheltuielilor. Veniturile totale au ajuns la 103,73 miliarde lei, în creştere cu 15,7% faţă de primele două luni din 2025, avans susţinut în principal de veniturile curente, în timp ce cheltuielile au fost de 117,96 miliarde lei, în scădere nominală cu 1,6% şi în reducere ca pondere în PIB de la 6,3% la 5,8%, în condiţiile în care cheltuielile cu asistenţa socială au crescut marginal, cu 0,9%, până la 43,18 miliarde lei, influenţate inclusiv de măsurile fiscal-bugetare şi de plăţile pentru compensarea facturilor la energie, care au însumat 6,97 milioane lei în intervalul analizat. Cheltuielile cu dobânzile s-au menţinut la 10,26 miliarde lei, la un nivel similar celui din anul anterior, în timp ce cheltuielile de personal au scăzut la 27,13 miliarde lei, cu aproape un miliard de lei mai puţin faţă de aceeaşi perioadă din 2025, ca urmare a reducerii unor sporuri şi a măsurilor de limitare a cheltuielilor salariale, coborând şi ca pondere în PIB la 1,3%. Cheltuielile cu bunuri şi servicii au fost de 14,43 miliarde lei, în scădere cu 2,1%, în timp ce cheltuielile pentru investiţii au ajuns la 11,20 miliarde lei, majoritatea acestora, respectiv 76,82%, reprezentând plăţi pentru proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile, inclusiv din cadrul financiar 2021-2027 şi din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, atât pe componenta de granturi, cât şi pe cea de împrumut.

• BNR menţine nivelul dobânzii de referinţă, în condiţiile unei inflaţii de 9,31%

În acest context financiar-fiscal încordat, Banca Naţională a României a decis să menţină politica monetară, în timp ce inflaţia a coborât doar marginal, semn că presiunile din economie rămân puternice, persistente şi greu de domesticit. Decizia-cheie a lunii a venit pe 17 februarie, când Consiliul de administraţie al BNR a hotărât menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la 6,50% pe an, păstrarea ratei facilităţii de creditare Lombard la 7,50% şi a ratei facilităţii de depozit la 5,50%, precum şi menţinerea neschimbată a ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit. Cu alte cuvinte, banca centrală a ales continuitatea şi prudenţa, într-un moment în care economia nu oferă încă spaţiu pentru experimente. BNR şi-a fundamentat decizia pe un tablou complicat, în care inflaţia a început să coboare, dar prea lent pentru a permite un optimism real. În decembrie 2025, rata anuală a inflaţiei a ajuns la 9,69%, faţă de 9,88% în septembrie, iar în ianuarie 2026 a scăzut doar marginal, la 9,62%. A urmat februarie, când datele publicate de Institutul Naţional de Statistică au arătat o nouă reducere uşoară, până la 9,31%. Structura inflaţiei din februarie este îngrijorătoare. Serviciile au condus detaşat valul de scumpiri, cu un avans anual de 11,37%, confirmând că presiunile cele mai puternice se mută tot mai mult în zona internă a economiei, acolo unde costurile salariale, anticipaţiile inflaţioniste şi rigidităţile de preţuri sunt cel mai greu de corectat. Mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 9,41%, iar alimentele cu 7,89%, ceea ce arată că scumpirile rămân generalizate şi continuă să erodeze puterea de cumpărare. În termeni lunari, indicele preţurilor de consum din februarie, comparativ cu ianuarie, a fost de 100,59%, iar inflaţia cumulată de la începutul anului, raportată la decembrie 2025, a ajuns la 1,5%. Mai mult, rata medie a creşterii preţurilor în ultimele 12 luni, pentru intervalul martie 2025 - februarie 2026, comparativ cu precedentele 12 luni, s-a situat la 8,1%, o dovadă limpede că inflaţia nu este doar un episod conjunctural, ci un fenomen cu adâncime şi inerţie.

Indicatorul european IAPC oferă aceeaşi concluzie: scumpirile rămân prea ridicate pentru confortul unei bănci centrale. În februarie 2026, indicele armonizat al preţurilor de consum a crescut cu 0,57% faţă de ianuarie, iar rata anuală, calculată pe baza acestui indicator, a fost de 8,3%, în timp ce creşterea medie a preţurilor în ultimele 12 luni a fost de 7,3%. Chiar dacă aceste cifre sunt sub dinamica IPC, ele confirmă că România rămâne într-o zonă de inflaţie înaltă, incompatibilă cu o relaxare rapidă a politicii monetare. Mai neliniştitor pentru BNR este faptul că inflaţia de bază rămâne încăpăţânat de ridicată. Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat a urcat la 8,5% în decembrie 2025, de la 8,1% în septembrie, şi s-a menţinut la 8,5% şi în ianuarie 2026. Aceasta este poate cea mai clară dovadă că problema nu mai este doar una a şocurilor exogene sau a preţurilor administrate, ci una adânc ancorată în mecanismele interne ale economiei: costuri salariale încă înalte, aşteptări inflaţioniste persistente, efecte indirecte ale scumpirii energiei electrice, plus influenţe din creşterea cotaţiilor unor mărfuri agroalimentare şi din cursul leu/euro. Cu alte cuvinte, chiar dacă anumite componente volatile mai încetinesc, miezul dur al inflaţiei continuă să pună presiune şi să oblige banca centrală la maximă vigilenţă.

În acest context, prognoza BNR pentru finalul lui 2026 a fost revizuită în sus, la 3,9%, faţă de 3,7% anterior, ceea ce spune totul despre dificultatea revenirii la normal. Pentru finalul anului 2027, banca centrală anticipează o rată anuală a inflaţiei de 2,8%, în interiorul intervalului ţintit pe termen lung. Este o perspectivă optimistă, dar condiţionată de o variabilă esenţială: disciplina fiscală şi evitarea unor noi şocuri administrative sau energetice.

Pe acest fundal, tabloul monetar şi financiar din februarie este revelator. Soldul creditului neguvernamental a crescut cu 0,6% faţă de ianuarie, până la 449,017 miliarde lei, dar, în termeni reali, a stagnat, semn că inflaţia continuă să macine avansul nominal. Comparativ cu februarie 2025, creditul neguvernamental a crescut cu 6,8%, însă, în termeni reali, a scăzut cu 2,3%. Creditul în lei, care deţine o pondere de 67,8% în total, a avansat cu numai 0,3% faţă de luna precedentă şi cu 3,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, dar a consemnat un recul real de 5,2%. În schimb, creditul în valută a crescut mai alert, cu 1,2% de la lună la lună şi cu 14,2% în ritm anual, echivalent cu 11,6% dacă este exprimat în euro. Acest detaliu este esenţial: o parte tot mai importantă din dinamica finanţării se mută către componenta în valută, ceea ce poate introduce vulnerabilităţi suplimentare într-o economie care trebuie să rămână atentă la curs şi la costurile externe de finanţare.

Şi mai grăitoare este evoluţia depozitelor. Depozitele rezidenţilor clienţi neguvernamentali au crescut în februarie cu 0,7%, până la 668,718 miliarde lei, iar faţă de februarie 2025 au avansat cu 6,7%, dar au rămas pe minus în termeni reali, cu 2,4%. Depozitele în lei ale populaţiei au urcat cu 1,4% faţă de ianuarie şi cu 6,7% faţă de aceeaşi lună din 2025, dar tot cu o pierdere reală de 2,4%. Asta înseamnă că, în ciuda unei aparente creşteri a economisirii, banii puşi deoparte de populaţie continuă să piardă teren în faţa scumpirilor. Depozitele în valută ale gospodăriilor au rămas, practic, neschimbate faţă de ianuarie, dar au crescut cu 11,7% în lei şi cu 9,1% în euro faţă de februarie 2025, confirmând o tendinţă de refugiu parţial în active denominate în valută. Acesta este un semnal subtil, dar important, despre încrederea prudentă a populaţiei şi despre modul în care inflaţia şi incertitudinea repoziţionează comportamentul financiar al rezidenţilor.

Această imagine se leagă direct de datele publicate de BNR pe 16 februarie privind contul curent şi datoria externă. În perioada ianuarie-decembrie 2025, deficitul de cont curent a ajuns la 30,127 miliarde euro, faţă de 28,853 miliarde euro în 2024. În acelaşi interval, investiţiile directe ale nerezidenţilor în România au urcat la 8,153 miliarde euro, de la 5,602 miliarde euro, ceea ce reprezintă un semnal pozitiv, dar insuficient pentru a şterge îngrijorările legate de dezechilibrele externe. Mai apăsătoare este datoria externă totală, care a crescut cu 23,837 miliarde euro, până la 227,347 miliarde euro. Datoria externă pe termen lung a ajuns la 179,431 miliarde euro, reprezentând 78,9% din total, iar cea pe termen scurt s-a situat la 47,916 miliarde euro. Chiar dacă gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt cu rezervele valutare a urcat la 104,8%, iar gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii a crescut la 6 luni, tabloul de ansamblu rămâne acela al unei economii care încă trăieşte sub povara dezechilibrelor structurale.