Magistraţii prezenţi la Cotroceni: Un sistem oligarhic controlează Justiţia

Justiţia română este un sistem profund disfuncţional, dominat de frică, lipsă de transparenţă şi concentrare a puterii la vârf, în care carierele sunt influenţate arbitrar, mecanismele de control au devenit instrumente de presiune, iar „societatea noastră a permis prea mult politicului să intervină în Justiţie”, este imaginea comună care s-a desprins din intervenţiile judecătorilor şi procurorilor prezenţi astăzi, la Palatul Cotroceni, la discuţia publică convocată de preşedintele Nicuşor Dan, pe fondul scandalului declanşat de documentarul Recorder „Justiţie capturată” şi al avertismentului şefului statului că mulţi magistraţi se tem să vorbească din cauza mesajelor de „influenţare, intimidare”.

Din păcate, deşi scrisoarea deschisă privind sistemul judiciar a fost semnată de aproape 900 de magistraţi, la discuţia de astăzi de la Cotroceni au participat doar 11 reprezentanţi ai acestora, care au transmis că mulţi nu au venit la dezbatere, deoarece se tem de sancţiunile disciplinare la care ar putea fi supuşi din partea conducerii instanţelor sau parchetelor din care fac parte.

Realitatea descrisă de magistraţii participanţi la dialogul cu preşedintele ţării este una şocantă. Liviu Cârneci, judecător în Covasna, a afirmat că „în ultimii ani s-a consolidat un sistem oligarhic în Justiţie” al cărui vârf se află la nivelul ÎCCJ şi al CSM, iar „absolut toate procedurile care influenţează cariera magistratului sunt total lipsite de transparenţă”. El a vorbit despre un „dublu standard al Inspecţiei Judiciare”, despre transferuri în care „criteriile nu sunt ierarhizate” şi despre promovarea în funcţiile de conducere prin interviu, pe care o numeşte „eminamente subiectivă”, deşi este înregistrată, candidaţii neavând acces la înregistrare. În aceeaşi cheie, judecătorul a avertizat că „magistraţii resimt o stare de temere generalizată”, într-un sistem pe care îl califică drept „profund disfuncţional”, în care „puterea este concentrată la vârf” şi „abuzurile nu pot fi sancţionate”. În susţinerea ideii de consecinţe inverse, Cârneci a invocat exemplul judecătorului Cristi Dănileţ, exclus din magistratură, subliniind că unul dintre magistraţii care au decis excluderea a fost numit ulterior secretar general al Ministerului Justiţiei, un detaliu care, în lectura sa, amplifică percepţia că sancţiunea se poate transforma în rampă de putere, nu în corecţie instituţională.

• Magistraţii acuză modul defectuos de numire a conducerii ÎCCJ

Linia acuzaţiilor a devenit mai dură, în momentul în care în discuţie a intervenit procurorul militar Bogdan Pîrlog, preşedinte al Asociaţiei Iniţiativa pentru Justiţie. Într-o formulare tăioasă, el a spus că situaţia actuală nu s-a produs printr-o fatalitate administrativă, „ci când găşti din sistem şi-au dat mâna cu găşti din afara sistemului şi au adus sistemul în stare de moarte clinică”, iar noile legi ale Justiţiei ar fi creat, în materie de control, un mecanism în care „o majoritate în cadrul secţiei de judecători poate controla tot ce e relevant în materie de justiţie”. Domnia sa a descris un circuit al puterii care, în opinia sa, poate funcţiona cu „5 oameni”.

Bogdan Pîrlog a precizat: „Aceşti 5 oameni numesc a şasea persoană, preşedintele ÎCCJ, pur discreţionar. După aceasta numesc comisiile care vor selecta preşedinţii curţilor de apel şi controlează promovarea judecătorilor fără un criteriu real de meritocraţie”, iar „preşedinţii curţilor de apel controlează prin comisiile numite promovarea efectivă la nivelul curţilor de apel”, ceea ce înseamnă că aceeaşi majoritate care numeşte conduce şi filtrează carierele acolo „unde se judecă majoritatea proceselor din ţară”. Pîrlog susţine că, prin „sistemul de vot” de acum, „o minoritate desemnează trei judecători de la curţile de apel, doi de la ÎCCJ, şi se asigură că controlează următorul CSM”, calificând arhitectura drept „un sistem feudal” „scris de persoane din interiorul sistemului”, cu antecedente: „Tentativa din 2018 a fost controlată tot de oameni din interior, probabil aceiaşi ca azi.”

Apoi, în acelaşi registru, procurorul militar a vorbit despre zona mecanismelor tehnice şi a vulnerabilităţilor operaţionale şi a afirmat că „e de notorietate cum se încalcă repartiţia aleatorie” şi că „nu a existat un audit independent al repartiţiei aleatorii”, în timp ce „ultimele versiuni ale ECRIS-ului” ar fi ajuns „să genereze coperţi goale”. Bogdan Pîrlog a precizat că repartiţia „se face prin excluderea anumitor inspectori judiciari sub diverse pretexte” şi descrie „situaţii halucinante” în care, pentru a obţine „o soluţie într-un dosar anume”, ar fi fost „delegaţi judecători care nici măcar nu aveau cerere”, deşi „respectiva persoană făcuse cereri de delegare la toate instanţele mai puţin la cea la care fusese delegată”, după care „s-a desfiinţat completul” şi persoana respectivă a fost delegată „pe o funcţie de conducere, cu diurnă”.

• Inspecţia Judiciară, sperietoarea arătată de conducerea instanţelor magistraţilor incomozi

În aceeaşi intervenţie, Pîrlog a atacat frontal presiunea disciplinară pusă prin Inspecţia Judiciară (IJ): „Când s-a văzut uşurinţa cu care poţi trimite IJ, cu care funcţionează malaxorul represiv... gândiţi-vă la impactul pentru un judecător când vede un coleg exclus”, ajungând la concluzia că „nu se poate să excluzi de patru ori un judecător şi să se constate că nu aveai niciun temei să o faci... nici măcar nu se mai ascund”, iar „situaţia este mult, mult mai gravă”.

În acest climat, au fost mai multe mărturii contra activităţii Inspecţiei Judiciare şi despre mutări interne ale judecătorilor. O judecătoare a acuzat modul în care un magistrat poate fi mutat oricând de pe o secţie pe alta, punând în oglindă ÎCCJ, unde „ai nevoie de consimţământul expres al judecătorului la mutare”, cu curţile de apel, unde acest consimţământ nu este cerut, întrebând: „De ce la curţile de apel nu este acelaşi lucru?”. Domnia sa a precizat că a constatat „concentrarea IJ pe magistraţii care au denunţat public anumite probleme”, ceea ce „aduce atingere libertăţii de exprimare”, şi afirmă că există acţiuni disciplinare „împotriva tuturor asociaţiilor profesionale care au atras atenţia asupra problemelor”, „toţi au avut acţiuni disciplinare”, sugerând că sistemul funcţionează „sub o atentă supraveghere”, inclusiv prin „sesizări provenite prin terţi - avocaţi, inculpaţi, jurnalişti”.

Concluzia ei este fără echivoc: „Este o problemă cu IJ şi e absolut necesară reformarea sa, pentru a crea inspectorii independenţi care să aibă şi răspundere pentru modul în care acţionează.”

Un alt magistrat prezent la dezbatere a vorbit despre o „criză identitară şi de încredere” şi a avertizat că spaţiul public „s-a infestat treptat de ură, minciuni, dezinformări devenind un câmp de bătălie haotic”, subliniind: „Justiţia nu e o castă... independenţa nu e un privilegiu”, „CSM nu e un parlament al magistraţilor şi nici un sindicat”, dar şi că problema este „un ghem de interese foarte complex”, în timp ce, către preşedinte, adaugă: „Sunt optimist pentru că sunteţi la începutul mandatului şi aveţi forţa”.

• CSM, fără răspuns la iniţiativele depuse de asociaţiile magistraţilor

Procurorul militar Bogdan Pîrlog a acuzat şi lipsa de transparenţă din Consiliul Superior al Magistraturii: „Nu ştim absolut nimic, nu există transparenţă”, spunând că după schimbarea „orientării majorităţii” nu a mai existat „consultări de amploare” ca sub fostul CSM şi punctând că, după „20 de acţiuni disciplinare împotriva mea”, la sesizările pe care le face el „mă bucur de aceiaşi simpatie”. Pîrlog afirmă că anul acesta a avut parte de „o atenţie deosebită”: „cercetări disciplinare, solicitare de revocare”, dar că IJ, trimisă în urma sesizării procurorului general, a constatat că „cele reţinute nu se confirmă” şi „nu au recomandat revocarea”, „din contră, e aproape de pus la CV raportul”, motiv pentru care, spune el, „secţia pentru procurori refuză şi se va amâna până la anul când îmi expiră mandatul.”

La cerinţa preşedintelui Nicuşor Dan ca magistraţii prezenţi la dezbatere să se refere la relaţia cu CSM, Dragoş Călin - judecător la Curtea de Apel Bucureşti şi preşedinte al Asociaţiei Forumul Judecătorilor - a afirmat că au fost trimise „tot felul de propuneri”, dar că întâlniri cu asociaţiile profesionale au avut loc „de-abia zilele trecute”, amintind şi de un „sondaj al CSM din 2022” în urma căruia au fost trimise puncte de vedere, însă „legile au intrat în vigoare în forma care a provocat aceste dezbateri”. De aceea, el a precizat că Asociaţia Forumul Judecătorilor din România cere „o modificare rapidă a Legilor Justiţiei” şi a argumentat cu o Opinie a Comisiei de la Veneţia potrivit căreia anchetarea magistraţilor ar trebui să revină la DNA, adăugând că, potrivit recomandărilor OCDE, ar trebui stabilite clar criteriile de transfer al judecătorilor şi concluzionând: „Trebuie o intervenţie exterioară iar cel mai îndreptăţit este Parlamentul”.

• Criteriile privind promovarea în funcţie, contestate de magistraţii prezenţi la Cotroceni

În ceea ce priveşte promovarea în carieră a magistraţilor, judecătorii şi procurorii prezenţi la Cotroceni au afirmat că interviul este o probă subiectivă şi că au fost magistraţi umiliţi la interviuri. Interlocutorii preşedintelui Nicuşor Dan au spus că la interviurile de promovare la Înalta Curte judecătorii au fost întrebaţi cum se raportează la sancţiunile disciplinare din cadrul CSM, că a apărut frecvent întrebarea despre semnarea de memorii şi că „există o tendinţă a celor care sunt în comisie: simt nevoia să umilească anumiţi judecători”, susţinând că sunt judecători care au intrat iniţial cu note „4, 5, 6” şi au fost promovaţi la Curtea de Apel Bucureşti, în timp ce „judecători care au terminat printre primii” nu sunt promovaţi, şi menţionând şi „tendinţa” legată de sesizarea CJUE, ca „semnal subtil”.

Andrei Soare, judecător din cadrul Tribunalului Braşov, a spus că „avem nevoie de reguli care să ne protejeze împotriva arbitrariului”, propunând revenirea atribuţiilor colegiului de conducere al instanţei şi diminuarea atribuţiilor preşedintelui de instanţă, criterii obiective pentru delegări, preferabil „teste grilă”, extinderea protecţiei de avertizori de integritate şi la nivelul magistraţilor, limitarea mandatelor inspectorilor judiciari la un singur mandat, eliminarea interviului la majoritatea concursurilor, în special pe funcţii de conducere, şi „simplificarea revocării membrilor CSM”, avertizând că trebuie să ne întrebăm „ca societate dacă ne dorim magistraţi care să aibă un sentiment de teamă.”

O altă propunere formulată de magistraţii prezenţi la Cotroceni a fost eliminarea interviurilor din procedura de promovare şi înlocuirea ei cu un examen scris de gândire critică, similar cu cel de la Psihologie.

• Dosarele sensibile, sursă de schimbare a completelor

În ceea ce priveşte dosarele grele, magistraţii prezenţi au propus alocarea unui astfel de dosar unui singur complet de judecată care să se ocupe de cazul respectiv până la finalizare, cu acordarea de termene scurte, chiar de pe o zi pe alta, şi cu plata unei cauţiuni consistente pentru marii infractori care doresc să fie judecaţi în stare de libertate. Legat de dosarele sensibile, s-a discutat şi despre dosarul Marian Vanghelie, despre care participanţii la întâlnirea de la Cotroceni au spus că la instanţa de fond, „s-au mutat patru complete de judecată” şi că decizia penală conţine aspecte care derapează „de la ceea ce ştim noi despre drept”, considerând că ar trebui stimulată responsabilitatea magistratului care emite astfel de soluţii. Mai mult, procurorii prezenţi la dialogul cu preşedintele ţării au acuzat faptul că actuala lege permite procurorului şef ierarhic să poată invalida orice act de cercetare sau urmărire penală efectuat de subalternii săi.

În acest tablou, fostul procuror Cristian Anghel, pensionat în octombrie 2025, a pus diagnosticul într-o frază care taie în carne vie: „Eu cred că justiţia arată astfel pentru că societate românească a permis mult prea des politicului să intervină în Justiţie”. El a avertizat că, dacă numirile la conducerea ÎCCJ şi Curţilor de Apel, precum şi la marile parchete rămân „prin jocuri politice netransparente”, rezultatul va fi „inevitabil, indiferent de cum vom modifica legea”. Cristian Anghel afirmă că cei care conduc parchetele au ajuns în funcţii prin recomandări ale ministrului Justiţiei „care nu mai este în funcţie şi nu răspunde în faţa nimănui”, că „Secţia pentru procurori a CSM nu răspunde niciodată” şi că se ştia cine va conduce Parchetul General, DNA şi DIICOT, iar acum „se aude” dinainte cine va urma: „De ce să concurăm dacă se ştie cine va fi acolo?”, invocând „o relaţie foarte apropiată dintre unii colegi magistraţi şi politicieni”, pe care o numeşte „nepermisă”. Anghel îşi explică şi plecarea din sistem prin uzură profesională şi stigmat public: „Am plecat pentru că sistemul judiciar a devenit nerelevant... m-am săturat să intru în şedinţa de judecată şi să judec fleacuri”, „m-am săturat să aud că sunt chiabur, că mă bucur de privilegii... nu am pensie de 5.000 de euro, am o pensie foarte bună. Nu m-am pensionat la 48 de ani, am 51”, insistând că „prima temă” este să se termine „odată pentru totdeauna cu jocurile politice în numirea şefilor de parchete”.

• CSM, controlat de ÎCCJ şi Curţile de Apel

Un alt moment-cheie a fost intervenţia fostului procuror Alexandru Oancea, eliberat din funcţie la data de 1 noiembrie 2025 prin decret prezidenţial, după demisie, care spune că, odată ieşit din magistratură, are libertatea să vorbească deschis şi că, din 2013 până astăzi, „nu s-a schimbat nimic în bine, cu excepţia măririlor salariale”, motiv pentru care şi-a înaintat demisia şi nu crede că se poate schimba ceva „într-un timp relativ scurt”. Oancea afirmă clar: „Justiţia nu este pentru magistraţi, ci pentru cetăţeni”, contestă ideea de autoreglare şi formulează o întrebare de blocaj: „Care este mecanismul... ca lucrurile să intre pe un făgaş normal? Eu nu îl văd în acest moment”. Fostul procuror mai afirmă că „CSM-ul controlează în acest moment Inspecţia Judiciară, Inspecţia Judiciară este aservită CSM-ului, în CSM Înalta Curte şi Curţile de Apel deţin majoritatea” şi a adăugat: "Ce ar trebui? Să se anchete singuri?... Nu este posibil!”. De aceea, Cristian Anghel susţine că „este necesară o intervenţie legislativă” şi cere ca instituţia prezidenţială să exercite o presiune publică, în limitele atribuţiilor, pentru ca instituţiile care pot schimba ceva să o facă „chiar dacă nu-şi doresc acest lucru.”

În acelaşi timp, procurorul Daniel Ungureanu, cu o experienţă de „peste 13 ani” în magistratură, a criticat reacţia de după documentarul Recorder, când conducerea instanţelor şi CSM ar fi procedat prin „aducerea unor acuze împotriva celor care au adus acel mesaj”, considerând greşit să fie arătat „cu degetul transmiţătorul”, în loc să se verifice faptele. „Dacă acele aspecte din documentarul Recorder sunt reale, atunci situaţia este foarte gravă”, a spus Daniel Ungureanu, care a precizat că, în opinia sa, cazurile concrete „cu nume şi prenume” ar fi trebuit să facă obiectul „unor verificări riguroase”, inclusiv „din punct de vedere penal”. Mesajul său central este cererea de verificări serioase urmate de informarea publicului: „Dorinţa mea e ca toate cazurile prezentate să facă obiectul unor verificări serioase, care apoi să fie aduse la cunoştinţa publicului.”

La întâlnirea publică de la Cotroceni au participat, conform listei prezentate în timpul discuţiilor, Dragoş Călin (preşedinte Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, judecător la Curtea de Apel Bucureşti), Alin Bodnar (secretar general, judecător la Tribunalul Bucureşti), Mihai Cătălin Constantin (judecător la Curtea de Apel Ploieşti), Andrei Soare (judecător la Tribunalul Braşov), Liviu Cârneci (judecător la Tribunalul Covasna), Daniel Ungureanu (procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti), Laura Deriuş (procuror), Marius Cătălin Vartic (fost procuror DNA timp de 26 de ani, pensionat), Alexandru Oancea (procuror la Judecătoria Gherla, eliberat din funcţie la 1 noiembrie prin decret prezidenţial, după demisie), Bogdan Pîrlog (procuror militar, preşedinte Asociaţia Iniţiativa pentru Justiţie) şi Cristian Anghel (fost procuror la Parchet Tribunalul Bucureşti şi DNA, fost consilier juridic şi director adjunct în Ministerul Justiţiei, pensionat în octombrie 2025).

În jurul acestei liste, în jurul acestor ore şi declaraţii, rămâne o singură temă care străpunge toate nuanţele: dacă magistraţii descriu un sistem „oligarhic”, „feudal”, adus la „moarte clinică”, cu „malaxor represiv”, „dublu standard” şi control concentrat în câteva mâini, care este mecanismul real prin care Justiţia poate reveni pe „făgaşul normal”, când cei care ar trebui să o cureţe sunt acuzaţi că au cheile, pârghiile şi reflexele sistemului pe care ar trebui să-l reformeze?