Morcovul şi băţul, noua paradigmă în ceea ce priveşte eficientizarea structurilor ANAF şi AVR

Un act normativ publicat recent (Legea 164/2026) vine cu indicatori de performanţă pentru angajaţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) şi Autorităţii Vamale Române (AVR). Acesta intră în vigoare la 1 ianuarie 2027. Una dintre cele mai importante întrebări pe care ni le putem pune este: ce comportament vor avea de anul viitor organele fiscale?

Scopul pare a fi unul nobil:

«În scopul creşterii performanţei instituţionale şi al consolidării capacităţii administrative ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi ale Autorităţii Vamale Române, se instituie un mecanism de recompensare financiară anuală pentru personalul aparatului propriu şi al structurilor subordonate celor două instituţii, acordat în funcţie de gradul de îndeplinire a indicatorilor-cheie de performanţă specifici activităţii»

Astfel, după o bună perioadă de timp, în care de cele mai multe ori, discursul autorităţilor fiscale la adresa companiilor multinaţionale (corporaţiilor) conţinea un blam, mai direct sau mai indirect, referitor la un prezumtiv comportament agresiv de evitare a impozitării, avem acum o străduinţă de copiere a unui comportament corporatist, anume introducerea la nivelul autorităţilor de KPIs (Key Performance Indicators).

În forma actuală a legii se crează cadrul pentru un mecanism denumit mecanism de recompensare financiară, care are două componente majore, una ce priveşte un "bonus” acordat personalului ANAF/AVR care va consta în stabilirea unor recompense financiare anuale bazate pe indicatori-cheie de performanţă şi o alta care se referă la un ″malus″ care se va concretiza într-o diminuare a drepturilor salariale.

S-a stabilit aici un plafon bugetat anual pentru recompensele acordate care va fi în cuantum maxim de 12% din sumele prevăzute pentru cheltuielile cu salariile de bază în bugetul aprobat pentru anul respectiv.

Rezultatele evaluării anuale constituie bază atât pentru recompense, cât şi pentru diminuarea drepturilor salariale, iar diminuarea intervine în situaţia descrisă de lege pentru personalul care nu realizează indicatorii şi obţine calificativul „satisfăcător”.

Cu trimitere concretă la activităţile de control găsim în actul normativ acordarea de stimulente financiare pentru constatările din cadrul activităţilor de control, precum şi pentru cele provenind din titlurile executorii rămase definitive prin necontestare sau din cele confirmate de instanţă prin hotărâri judecătoreşti definitive şi efectiv încasate, al căror cuantum depăşeşte echivalentul în lei al sumei de un milion de euro.

Acordarea efectivă a stimulentelor financiare se realizează de la bugetul de stat, în limita a 3% din cuantumul creanţelor stabilite prin titluri rămase definitive prin necontestare sau din cele confirmate de instanţă prin hotărâri judecătoreşti definitive şi efectiv încasate. Procentul de 3% se aplică exclusiv asupra sumelor rămase definitive şi încasate potrivit legii, al căror cuantum depăşeşte pragul de un milion de euro.

Din economia textului de lege am înţelege că remunerarea suplimentară a personalului ANAF/AVR implică două componente: o recompensă financiară corelată cu performanţa stabilită în baza unor criterii, pe care le-am numit noi generic KPIs, şi o alta care constă într-un stimulent financiar corelat cu sumele încasate la buget rămase definitive, inclusiv după epuizarea procedurilor de contestare.

Sub aceste aspecte, subliniem faptul că scopul actului normativ este unul benefic. Ne dorim ca la nivelul celor două instituţii (ANAF/AVR) să existe criterii de performanţă stabilite transparent şi obiectiv. În acest sens, în cuprinsul actului normativ avem un set de 6 (şase) principii care vor guverna mecanismul de recompensare financiară.

Le enumerăm pe scurt aici: 1. legalitate şi transparenţă, 2. obiectivitate şi nediscriminare, 3. proporţionalitate, 4. corelarea performanţei individuale cu performanţa instituţională, 5. prevenirea conflictelor de interese şi a comportamentelor abuzive şi 6. respectarea legalităţii şi a drepturilor contribuabililor.

De asemenea, aşteptăm cu interes şi publicarea hotărârilor de Guvern care vor aduce în atenţia publică metodologia de stabilire a indicatorilor-cheie de performanţă, precum şi criteriile privind acordarea recompenselor financiare anuale. Legea stabileşte un termen de 90 de zile de la publicare pentru aprobarea prin HG a mecanismelor, metodologiei KPIs şi criteriilor de acordare a recompenselor.

Totuşi, scopul demersului nostru nu este de a intra în analiza tehnică a actului normativ, ci mai curând de a ne determina să reflectăm cu privire la efectele acestui mecanism asupra comportamentelor echipelor de la ANAF/AVR, mai ales în ceea ce priveşte modul în care se vor desfăşura controalele fiscale.

Aşadar, aducem în atenţie câteva puncte de reflecţie, având ca premisă aspecte care au fost studiate, dezvoltate şi prezentate de oameni care au studiat şi scris despre cultura organizaţională. Primul se referă la faptul că arareori pedepsele îşi ating scopurile, generând mai curând un comportament tranzacţional şi de evitare a răspunderii. Caz în care ne întrebăm: vom avea din partea structurilor de control fiscal o atitudine de ″slalom″ în raport cu criteriile care pot atrage diminuarea drepturilor salariale?

Nu vom şti decât după ce acest mecanism va fi operaţional şi îşi va produce efectele după o perioadă suficientă de timp, astfel încât analiza să devină relevantă.

Al doilea aspect, este legat de atingerea indicatorilor-cheie de performanţă, unde am fi interesaţi să vedem care va fi ponderea criteriilor care au în vedere două din principiile enunţate mai sus, anume: prevenirea conflictelor de interese şi a comportamentelor abuzive şi respectarea legalităţii şi a drepturilor contribuabililor.

Cum vor fi transformate aceste principii într-un criteriu măsurabil?

De multe ori am atras atenţia cu privire la unul din rolurile echipelor de control fiscal, anume cel de îndrumare a contribuabililor în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei şi îndeplinirea obligaţiilor, rol activ exercitat de foarte puţine ori în practică. Întâlnim încă situaţii în care relaţia dintre organul de control şi contribuabil capătă mai degrabă logica unei relaţii «poliţist-suspect» decât pe cea a unei relaţii bazate pe conformare şi cooperare.

Ori, în viaţa reală a companiilor, unul din KPIs, deloc neglijabil, se referă la relaţia cu clienţii. Caz în care, noi contribuabilii, nu ar trebui să fim trataţi ca atare, respectiv să ne uităm la relaţia cu ANAF/AVR din perspectiva uneia de tip «furnizor-client″»?

Contribuabilul, aka client în logica expusă anterior, ar trebui să fie văzut nu doar ca o sursă de bani la buget, ci şi ca un beneficiar real al unor servicii de calitate, de la partea de administrare, până la acţiunile de control fiscal. Din acest motiv curiozitatea noastră va fi îndreptată în a desluşi dacă vom avea suficientă transparenţă la momentul publicării criteriilor, care va fi greutatea activităţii de îndrumare în scoring-ul total versus constatarea de obligaţii suplimentare la buget.

Legea încearcă să împace două obiective majore, stimularea rezultatelor financiare şi a colectării şi protejarea legalităţii, integrităţii şi drepturilor contribuabilului. Concret, vor conta numerele sau vom asista la o schimbarea reală în bine a comportamentului echipelor ANAF/AVR în ceea ce priveşte activitatea de control fiscal? Nu este suficient ca ANAF/AVR să aibă KPIs. Întrebarea esenţială este ce comportament vor recompensa aceşti KPIs?

Şi la final, în loc de concluzie, se naşte o întrebare retorică, se vor mândri angajaţii ANAF/AVR la finele unui an de activitate cu numărul de contribuabili pe care i-au ajutat să se conformeze, în limitele legii sau, dimpotrivă, cu numărul de contribuabili penalizaţi, respectiv care au fost impuşi suplimentar?