NATO pregăteşte lansarea Băncii pentru Apărare, Securitate şi Rezilienţă

Summitul NATO de la Ankara, Turcia, programat în perioada 7-8 iulie 2026, se anunţă unul dintre cele mai importante din ultimii ani, nu doar prin deciziile privind consolidarea capacităţilor militare ale Alianţei, ci şi prin lansarea oficială a Defence, Security and Resilience Bank (DSRB) - Banca pentru Apărare, Securitate şi Rezilienţă.

Noua instituţie financiară multilaterală este concepută pentru a rezolva una dintre cele mai mari vulnerabilităţi ale industriei occidentale de apărare: accesul insuficient la finanţare pentru companiile care trebuie să susţină reînarmarea statelor membre NATO şi dezvoltarea noilor tehnologii strategice. În acelaşi timp, România va participa încă de la început în această iniţiativă, în calitate de membru fondator, un statut care îi oferă posibilitatea de a participa la definirea regulilor de funcţionare şi a direcţiilor strategice ale noii instituţii.

Unul dintre promotorii proiectului este fostul secretar general adjunct al NATO, Mircea Geoană, care a afirmat că ideea băncii a fost lansată în perioada mandatului său în cadrul Alianţei. În prezent, acesta face parte din boardul Grupului de Dezvoltare al DSRB, alături de foşti oficiali NATO şi specialişti din domeniile financiar, juridic şi al consultanţei. Potrivit lui Geoană, dezvoltarea proiectului a presupus mai mulţi ani de dialog cu guverne, instituţii financiare şi mediul politic din statele democratice pentru a demonstra necesitatea unui mecanism suplimentar de finanţare dedicat industriei de apărare.

De altfel, Mircea Geoană a scris ieri pe pagina sa oficială de Facebook: "Fericit şi mândru să văd proiectul Băncii multilaterale pentru Apărare, Securitate şi Rezilienţă (DSRB) devenind realitate. Am iniţiat proiectul în perioada mea la vârful NATO, ca instrument suplimentar de finanţare şi inovare, alături de DIANA şi Fondul de Inovare al NATO. Am continuat să-l susţin în calitatea actuală de membru al board-ului Grupului de Dezvoltare al DSRB, alături de foşti colegi din NATO şi de profesionişti din lumea financiară, juridică şi de consultanţă. Ani de muncă asiduă, în care am reuşit să convingem guvernele şi mediile politice şi financiare din statele democratice de necesitatea unui instrument suplimentar de finanţare dedicat industriei de apărare, în special pentru companii de talie mică şi medie, şi din ţări cu constrângeri bugetare şi costuri de finanţare considerabile. Salut leadershipul premierilor canadian şi luxemburghez, al căror editorial din Financial Times vi-l recomand. Mândru să văd şi România ca membru fondator al DSRB şi le mulţumesc autorităţilor noastre pentru susţinerea acestui proiect important. Aşteptăm cu nerăbdare ceremonia oficială de lansare a Băncii la Summitul NATO de la Ankara”.

Pentru economia românească, participarea la DSRB poate reprezenta o oportunitate importantă. România dispune deja de companii active în domeniul industriei de apărare, al tehnologiilor informatice, al securităţii cibernetice şi al producţiei de componente industriale care pot deveni furnizori pentru proiecte internaţionale. Accesul la noi surse de finanţare şi la garanţii acordate prin intermediul unei instituţii multilaterale ar putea accelera investiţiile în modernizarea capacităţilor de producţie şi în dezvoltarea unor produse cu valoare adăugată ridicată.

Iniţiativa este susţinută la cel mai înalt nivel politic. Potrivit unui editorial publicat în Financial Times, premierul Canadei, Mark Carney, şi premierul Luxemburgului, Luc Frieden, au argumentat că descurajarea credibilă nu depinde doar de dimensiunea armatelor şi de calitatea armamentului, ci şi de puterea economică şi financiară care susţine industria de apărare. Potrivit celor doi lideri, într-un context în care statele europene şi Canada şi-au asumat creşteri semnificative ale cheltuielilor militare, este nevoie de un mecanism capabil să mobilizeze volume mult mai mari de capital decât cele disponibile în prezent prin intermediul sistemului bancar comercial.

Estimările arată că obiectivele asumate de aliaţi vor necesita, în Europa şi Canada, investiţii suplimentare de sute de miliarde de euro anual. Pentru numeroase guverne, această provocare este dificil de gestionat exclusiv prin bugetele naţionale, în condiţiile în care trebuie finanţate simultan sănătatea, educaţia, infrastructura, tranziţia energetică şi protecţia socială. Din acest motiv, DSRB este gândită ca un instrument care completează eforturile bugetare şi atrage resurse suplimentare din sectorul privat.

Noua bancă va funcţiona după principiile consacrate de instituţiile financiare multilaterale de dezvoltare. Statele participante vor contribui atât cu capital vărsat, care asigură lichiditatea iniţială a instituţiei, cât şi cu garanţii de stat, cunoscute în sistemul financiar drept „callable capital”. Aceste garanţii permit obţinerea unui calificativ de credit foarte ridicat şi oferă băncii posibilitatea de a se finanţa în condiţii avantajoase pe pieţele internaţionale. În acest fel, instituţia va putea acorda împrumuturi şi garanţii în condiţii mai bune decât cele disponibile în mod obişnuit pe piaţă.

Unul dintre principalele obiective ale DSRB este reducerea unui blocaj care afectează de mai mulţi ani industria de apărare. Deşi guvernele occidentale transmit semnale clare privind necesitatea creşterii producţiei de armament şi echipamente militare, numeroase companii întâmpină dificultăţi în obţinerea finanţării. Regulile de administrare a riscului aplicate de multe instituţii financiare, precum şi politicile de investiţii adoptate de numeroşi investitori instituţionali, limitează accesul sectorului de apărare la credite şi capital. În consecinţă, firmele care produc componente, muniţie, sisteme electronice, drone sau soluţii de securitate cibernetică nu reuşesc întotdeauna să obţină resursele necesare pentru extinderea activităţii.

Problema este şi mai evidentă în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii. Marile grupuri din industria de apărare dispun, în general, de acces la pieţele financiare şi pot atrage fonduri prin emisiuni de obligaţiuni sau alte instrumente. În schimb, IMM-urile care dezvoltă tehnologii de nişă, software militar, senzori, componente de precizie sau sisteme autonome depind în mare măsură de finanţarea bancară. Tocmai aceste companii reprezintă însă verigile esenţiale ale lanţurilor moderne de aprovizionare, iar lipsa capitalului poate încetini întregul proces de reînarmare.

Prin emiterea de garanţii către instituţiile financiare private, DSRB urmăreşte să reducă riscul perceput de bănci şi să stimuleze multiplicarea creditării destinate industriei de apărare. Practic, resursele publice ar urma să mobilizeze volume mult mai mari de capital privat, ceea ce ar permite finanţarea unui număr mai mare de proiecte şi reducerea costurilor de finanţare suportate de companii. Mecanismul este inspirat din experienţa altor instituţii financiare internaţionale, care utilizează efectul de levier pentru a multiplica impactul capitalului pus la dispoziţie de statele membre.

Noua bancă va putea finanţa atât proiecte ale statelor membre, cât şi companii înregistrate în ţările participante, inclusiv firme aflate pe nivelurile inferioare ale lanţurilor de furnizare. Acest aspect este considerat esenţial într-un moment în care cererea pentru echipamente militare, muniţii, tehnologii duale şi sisteme de securitate creşte într-un ritm fără precedent în ultimele decenii.

În arhitectura NATO, DSRB completează cu un instrument financiar specializat ecosistemul creat pentru dezvoltarea inovării, care conţine acceleratorul DIANA şi Fondul de Inovare al Alianţei. Dacă aceste două programele existente urmăresc identificarea şi dezvoltarea tehnologiilor inovatoare, noua bancă îşi propune să asigure resursele financiare necesare transformării acestor tehnologii în capacităţi industriale şi produse fabricate la scară largă.

În acelaşi timp, proiectul transmite şi un semnal politic puternic. Într-o perioadă în care statele NATO discută despre creşterea cheltuielilor pentru apărare până la praguri istorice, apariţia unei instituţii financiare dedicate arată că Alianţa încearcă să construiască nu doar o strategie militară comună, ci şi o infrastructură financiară capabilă să susţină pe termen lung efortul de reînarmare.