Neînţeleşi într-o lume pe care ei nu o înţeleg

Fotbalul românesc, veşnic în criză de performanţe, dar niciodată de scandaluri, a bifat cu succes începutul unei noi telenovele. Scena? Miercurea Ciuc. Personajul principal? O echipă proaspăt promovată în Liga 1, care pare că şi-a făcut temele nu doar pe plan tactic, ci şi pe plan simbolic şi identitar. Tricourile cu Ungaria Mare sunt la modă în tribune indiferent de disciplina sportivă. Amestecul de politică şi sport a fost mereu exploziv, iar în zonă pare să nu se poată una fără alta, iar pentru galeriile adverse, dornice de exhibiţii patriotarde, acesta este pretextul perfect. Aşa că n-a durat mult până când în loc de pase filtrante vedem mesaje subliminale, alături de goluri - drapele fluturate cu subînţeles. Meciul cu Dinamo? Un spectacol în care fotbalul a fost, ca de obicei, figura decorativă. Se simte un aer nostalgic în tribune. Parcă am fi din nou în anii "90, la un meci de hochei SC Miercurea Ciuc - Steaua, cu aceleaşi strigăte, aceleaşi acuze, aceeaşi confuzie între naţionalism şi bun simţ. Cineva, undeva, a uitat să dea stop la casetă, iar acum o rulăm în buclă.

Rasism? E doar un „accident vocal”. Xenofobie? O manifestare „culturală”. Separatism? O „formă de expresie”. Huliganism? Pasiune, domnule! Totul în numele iubirii - de ţară, de neam, de glie, de orice, mai puţin de sport.

Între timp, autorităţile stau cu popcornul în braţe, poate şi cu ochelari 3D, uitându-se la spectacolul pe care îl tolerează cu seninătate de ani buni. Comentatorii vorbesc despre „diversitate”, galeriile despre „provocări”, iar suporterii despre „identitate”. Nimeni nu e atent la fotbal, toţi joacă altceva.

Speranţa? E în afara lotului, accidentată grav de realitate şi probabil nu prinde nici banca de rezerve sezonul ăsta. Bunul simţ nu se vede nici în tribună, nici în declaraţiile oficiale, nici în atitudinea celor care ar trebui să despartă pasiunea de fanatism. În locul unui început proaspăt pentru o echipă mică ajunsă în prima scenă, avem un deja-vu periculos. Istoria nu doar că se repetă, dar o face fără să fi învăţat nimeni nimic din trecut.