Nuclearelectrica: Acţionarii resping reevaluarea strategiei reactoarelor mici

Opinia Cititorului ( 5 )

1. 1.  fără titlu
   (mesaj trimis de anonim în data de 16.07.2026, 10:10)

   Extras in presa publicata pe 30 iunie

   O ANALIZĂ APOLITICĂ, SIMPLISTĂ, LA RECE, A PROIECTULUI SMR-NUSCALE 

   George GMT 30 iunie 2026Economia, SUA, 1-ROMANIA 

   În ultima vreme asistâm la multe discuţii si comentarii cu iz de chibiţealâ prin presâ, pe la diferite conferinţe high-level , diferiţi experţi care se află in treabă şi in domeniul atit de complex al energiei nucleare, astfel încît cetâţeanul obişnuit nu mai inţelege nimic din toată această vînzoleală mediatică, aţîţată şi de Domnul Bolojan, care mai deunăzi, a emis o simplă evaluare financiar contabilă – cheltuim mulţi bani pe nişte hîrtii. 

   Să încercăm să răspundem la această întrebare cu argumente strict ştiintifice, tehnice şi economice: 

   SÂ PUNEM CIFRELE SECI PE MASĂ MAI ÎNTÎI PENTRU ANALIZA “LA RECE” 

   Ce ştim pînă acum pentru o evaluare a proiectului: 

   – s-au cheltuit cca 240 mill. EUR (din 2024 incoace), deci proiectul de investiţii e inceput ! 

   – investiţia totalâ este de peste 6,5 miliarde EUR, de realizat pînă in 2031 !? ( nu am văzut pină acum o investiţie intr-o centrală nucleară să se fi făcut la timp, în buget şi la performanţa proiectată. Poate se va face acum în România !?) 

   – situaţia economico-financiară a României este aceea pe care o ştim cu toţii, deci, am considerat WACC (Weighted Average Cost of Capital) de numai 8% ! , fără să mai vorbim de inflaţie (deşi, Ernst & Young, în studiul de fezabilitate al reabilitării U-1 şi extinderea duratei de viaţă WACC a fost de 9,2% iar inflaţia e double digit) 

   – dacă presupunem ca cei 462 MW trebuie să funcţioneze la maxim de putere timp de 8000 h/an, producînd maximul de energie (să uităm deocamdată fanteziile cu servicii de sistem, flexibilitate , cogenerare, produc’ii localizate pentru consumatori industriali, etc., etc.), deci, va produce 3.696,000 MWh/an 

   – pe baza cifrelor de mai sus, rezultă ANUITATEA (plata anuala necesară pentru investitori, banci, alte surse de finanţare, etc.) pentru 30 de ani de cca 902,6 milioane EUR/an. Această cifră raportată la producţia anuală de cca 3,7 mill. MWh/an, ne va aratâ cifra de 244 EUR/MWh COST FIX, (adica numai Amortizarea CAPEX – Capital Expenditures) 

   – peste aceste costuri fixe, se adaugă OPEX (Operating Expenditures) + Combustibil+Extindere durata de viata/Dezafectare, etc de cca 32 EUR/MWh . 

   – în final, sfirşim la un cost total de producţie (!!) de minim 276 EUR/MWh , cu condiţia sa nu depăşim termenul de punere în functiune, sâ nu depaşim costurile de investiţie şi să realizâm strict performanţa proiectată. Oricine cu cunoştinţe medii poate verifica datele de mai sus. 

   In mod evident, problema riscurilor tehnico-economice este o problemă uriaşă, pentru o tehnologie nouă, netestata/neverificatâ comercial, care se va reflecta inerent in noi costuri adiţional 

   Avind acest tablou sec macroeconomic general, să analizăm cu multă duioşie şi indulgenţă, zbaterile politice gălăgioase şi mediatice a unei intregi faune evident necunoscătoare, din diverse zone ale societăţii care se bagă in seamă in acest domeniu complex, cu implicatii politice si tehnico-economice nu pe termen lung, ci pe durata a cel putin 2 generatii, aşa cum decizia României din anii 70, ne afectează in bine, din fericire, şi în zilele noastre ! 

   Ce este curios poate, este faptul câ preţul energiei electrice la consumator, bazat pe costul de producţie calculat mai sus – 276 EUR/MW – va sări mult peste 320 EUR/MWh, insă pentru inginerii nuclearişti români, NU aceasta ESTE PROBLEMA CEA MAI GRAVA, CI ESTE CEVA CE VA FI CU MULT MAI DISTRUGATOR PENTRU VIITORUL ENERGETIC ROMANESC ! 

   Sa vedem mai îndetaliu despre ce e vorba: 

   DE CE OARE DISCUTÂM ACUM DESPRE SMR ? 

   Să enumerăm cîteva puncte critice: 

   Discuţia/analiza cifrelor seci de pe masă de mai sus, ar fi trebuit să fie făcută, cu mult înainte de a decide orice altceva (inclusiv SMR !), pe o logică, înainte de stabilirea că: 

   Prioritatea #1 = reabilitarea şi extinderea duratei de viaţă U-1 şi U-2, unităţi clasice din Generaţia II-a (nu mai intrăm in explicaţii tehnologice acum ce /cum sunt acestea) 

   Fezabilitatea extinderii capacitătilor nucleare cu U-3 si U-4 dar la Generatia III-a sau III+ , cu durata de viaţă de 60 de ani prin proiect !…deci vorbim despre ce lăsăm generaţiilor următoare 

   Evident, acestea de mai sus, necesită o planificare strategică energeticâ (care nu există în România astăzi !), efort financiar mare şi engineering substanţial, care n-ar trebui sa consume resurse financiare, umane şi de timp, pentru altceva nuclear. 

    

   Să vedem acum, în context, CINE ESTE ŞI CE ESTE DE FAPT ACEST SMR-NuScale ? 

   Să enumerăm cîteva caracteristici, in afară de problema cifrelor seci de pe masă: 

   Este un reactor (tehnologie), in general din Generaţia III-a, eventual III+, dar, care ridică nişte mari semne de întrebare inginerilor şi experţilor nuclearişti români independenţi, (aşa cum le stă bine unor specialiti apolitici, cîţio rmai fi !?) pentru situaţia particulară a României şi mai ales a viitorului ei nuclear, în urma deciziilor dubioase luate în privinţa SMR de către SNN şi Ministerul Energiei (exact în această ardine) 

    

   Este o tehnologie cunoscută demult, (nu şi in România !!) care astăzi ar avea un singur avantaj cît de cît semnificativ: miniaturizarea ! 

    

   ASPECT CRITIC #1 FUNDAMENTAL: ne creează dependenţă totalâ de combustibilul nuclear (Uraniu imbogăţit 5-20%) achizitionat din SUA (dependenţa de un furnizor extern, fie el si din SUA, este un aspect critic de securitate internă în toată comunitatea energetică de pretutindeni. Acesta este scopul energiei nucleare, peste tot în lume, altfel, de ce am mai construi-o ?!). 

   Deci, nu putem sâ ne fabricăm propriul nostru combustibil cu Uraniu imbogăţit ! 

   ASPECTUL CRITIC #2 FUNDAMENTAL: SMR_NuScale, chiar complet dezvoltat şI functional, ne duce intr-o fundătură tehnologică : blocarea in Generaţia-III-a !. Ce inseamna asta ? 

   SMR produce un volum la fel de mare de deşeuri inalt radioactive, dacă nu mai mare, raportat la MWh produs comparativ cu reactoarele mari !) 

   Nu ne oferâ sustenabilitate pe termen lung (zeci, sute de ani !) prin reciclarea combustibilului nuclear. SMR doar consumă combustibilul nuclear importat….Si ne oprim acolo, la acest stadiu (end of story). 

   Nu avem vreun beneficiu de IP (Intelectual Property) sau comercial.

   1. 1.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
      (mesaj trimis de anonim în data de 16.07.2026, 10:12)

      SA DISCUTAM DESPRE POZITIA ROMÂNIEI ASTAZI

      – România astăzi are o poziţie unică in UE: este singurul stat membru care deţine şi operează tehnologia PHWR (CANDU). De ce este aceasta extrem de important ? 

      ne permite utilizarea resurselor proprii (datorită şi mulţumită viziunii corecte a experţilor atomisti români care la anii 60-70 au evaluat şi recomandat Guvernului României de la acea vreme filiera Uraniu Natural, Apa Grea), adică tehnologia PHWR (CANDU), blasfemie politică capitalistâ in ciuda şi presiunilor politice din partea unui URSS comunist, care propunea tehnologia lor PWR (tehnologia similară cu SMR-ul de azi !) 

      Filiera Uraniu natural-Apa grea sunt resursele de bază de care România dispune !, inclusiv Thoriu 

      ASPECT CRITIC #1 FUNDAMENTAL: reactorii PHWR, dintre toate tehnologiile, produc cantitatea cea mai mare de Pu (Plutoniu) care poate fi extras din combustibilul Uraniu Natural si refolosit intr-un nou ciclu de ardere (fisiune), deci, autogenerăm combustibil nuclear ! (poate va apărea şi un SMR-PHWR, de ce nu !?) 

      ASPECT CRITIC #2 FUNDAMENTAL: Pu (Plutoniul) rezultat din ciclul precedent de functionare a reactorilor PHWR poate fi utilizat in Reactorii FBR (Fast Breed Reactors) Generaţia -IV, exact ceea ce cercetătorii români lucrează acum impreuna cu institute din Belgia şi Italia, in cadul unui program EURATOM numit ALFRED, pentru configurarea strategică a unui reactor FBR-Generaţia-IV. 

      ASPECT CRITIC #3 FUNDAMENTAL: pe lingă Plutoniu, reactorii FBR-Gen-IV pot utiliza Thoriu-232 (resursa care este disponibilâ in România !) pentru producţia de Uraniu 233 combustibil nuclear de inalta calitate, net superior fata de U-235 care se regăseşte in formă naturală in Romănia. 

      DE CE ESTE ACEST PROCES DESCRIS MAI SUS E UN ARGUMENT SUPREM ÎMPOTRIVA SMR-NuScale (PWR) ? 

      Dacă România își concentrează resursele pe tehnologia SMR-PWR (NuScale), această optiune de mai sus- la punctul 5. Thoriu-232 – U-233 devine imposibilă la noi în țară în viitor !. Reactoarele PWR (SMR) clasice nu au excesul de neutroni necesar și nici flexibilitatea geometrică pentru a găzdui o cantitate de Thoriu-232 în vederea transmutării la U-233. Adoptând PWR, România cumpără o tehnologie care doar consumă Uraniu-235 îmbogățit în uzine străine și produce deșeuri. 

      În schimb, utilizarea Plutoniului extras din combustibilul uzat de la Cernavodă este drumul natural şi corect către reactorul rapid tip ALFRED (FBR)-Gen-IV care oferă exact fluxul masiv de neutroni rapizi necesar pentru a bombarda Thoriul-232 conform procesului de mai sus. Rezultatul este producția internă de Uraniu-233 — un combustibil net superior, care ne permite independența energetică totală. 

      Aceasta este logica ştiinţifică de nuclear engineering: resursele financiare ar trebui să finanțeze viitorul tehnologic suveran al unei țări, nu nişte zbenguieli politice efemere şi visătoare cu importul unei fundături tehnologice şi comerciale scumpe, care va deveni coşmarul generaţiilor viitoare, generat de nişte decidenti incompetenţi care nu-şi înteleg rolul şi cred ei că fac politică mare. 

       

      UN ALT ARGUMENT SUPREM IMPOTRIVA SMR-NuSCALE: ROMÂNIA NU ARE NICI UN BENEFICIU ! 

      Toate acordurile publice — MOU 2019, Teaming Agreement 2021, MOU 2022, contractele FEED 1 și FEED 2 — sunt exclusiv acorduri de licențiere a tehnologiei și de engineering, nu de co-proprietate sau co-comercializare. Documentele post-FID menționează explicit că faza pre-EPC va include printre obiective extinderea acordului de licență tehnologică cu NuScale — deci România plătește o licență, dar nu deține nimic din tehnologie  

      Structura clară: USTDA american a finanțat asistența tehnică inițială care a dus la sel ectarea NuScale ca furnizor, a finanțat studiul de fezabilitate și prima fază FEED — România a co-finanțat, dar în poziție de client, nu de partener tehnologic  

      Ce lipsește complet din orice document public 

      Nu există nicio mențiune — în niciun comunicat, contract sau declarație oficială — despre: 

      transfer de IP (Proprietate Intelectuală) sau kn ow-how tehnic către România 

      drepturi de co-comercializare a tehnologiei VOYGR în Europa sau în alte piețe 

      participare la royalties dacă NuScale vinde tehnologia altor țări folosind certificarea obținută parțial prin experiența din România 

      drepturi de fabricație locală a modulelor NPM 

      Paradoxul certificării — acesta este argumentul cel mai puternic 

      Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare din România a aprobat deja Documentul Bază de Licențiere pentru NuScale VOYGR-6 — aceasta este o certificare europeană de referință, prima de acest fel, obținută cu resurse și timp românești. Această certificare are valoare comercială enormă pentru NuScale în procesul de vânzare a tehnologiei în alte țări europene. 

      România a contribuit la ea fără niciun drept asupra valorii create. 

      România rămîne client permanent fără autonomie tehnologică. 

      Sunt sigur că partenerul strategic va respecta mult mai mult o argumentaţie ştiinţíficâ, de renunţare din partea României la o pagubâ SMR şi asta va demonstra seriozitate şi expertizâ, cu mult mai multă greutate decit nişte compromisuri comerciale cu izul iluzoriu al vreunui cîştig politic. 

      O situaţie anormală este dată si de faptul că U-3 si U-4 sunt finanţate de Banci americane (US EXIMBANK) , cu engineering american (FLUOR) ca sâ construiască o centrala nucleara canadiană PHWR (CANDU !?), in care americanii subcontracteaza apoi firme canadiene, rezultînd costuri escaladate (caru înaintea boilor) 

      Totul este ciudat de unic in lume, pentru că SUA, probabil, asigură finantarea (o parte din ea), cu condiţia ca România să cumpere nişte SMR care nu ne trebuie….adică „losses all the way down and everywhere”. 

      PARADOXUL CENTRAL 

      Canada are tehnologia. Canada a construit U1 și U2. Canada are firmele cu expertiză. Nu există niciun motiv tehnic pentru prezența americană în acest proiect — decât unul geopolitic și/sau comercial cu iz de fuşăraie. . Că România a acceptat această structură ridică întrebări serioase despre calitatea negocierii din partea SNN și a Ministerului Energiei (exact in această ordine !) 

      Ce ne arată istoricul recent şi documentele: 

      Pe 19 septembrie 2023, Canada a anunțat o finanțare de 3 miliarde de dolari canadieni pentru Nuclearelectrica, pentru construcția unităților 3 și 4 la Cernavodă. 

      Deci Canada nu numai că a vrut sa se implice direct, dar a și semnat angajamentul  

      Structura de finanțare finală pentru U3-4 este: US ExImBank — 3,4 miliarde USD, Canada — 1,4 miliarde USD, Italia — 2,2 miliarde EUR. Trei actori, nu unul singur (vezi-Romania Nuclear Energy a European Catalyst for Small Modular Reactors 

      ANOMALIA REALA – MULT MAI SUBTIL ASCUNSA DECIT PARE LA PRIMA VEDERE 

      Contractul EPCM pentru U3-4 a fost semnat cu consorțiul FCSA format din Fluor, AtkinsRéalis, Ansaldo Nucleare și Sargent & Lundy, în prezența Secretarului american al Energiei Jennifer Granholm și a oficialilor canadieni și italieni.(vezi Romania signs Cernavoda expansion contract – Nuclear Engineering International) 

      Deci AtkinsRéalis (canadienii cu expertiză reală CANDU) sunt în consorțiu, dar Fluor este contractantul principal — același Fluor care conduce și proiectul SMR NuScale de la Doicești, unde NuScale este subcontractor al său. (NB mai tirziu au iesit din acţionariat-SEMN RĂU !) Vezi:  

      LEGATURA FLUOR-NU-SCALE CONFIRMATA DOCUMENTAR 

      În 2021, Agenția americană USTDA a finanțat asistența tehnică care a dus la selecția NuScale ca furnizor de tehnologie SMR pentru România. USTDA a finanțat ulterior studiul de fezabilitate și prima fază FEED  

      Fluor este acționar majoritar în NuScale, iar RoPower a angajat NuScale — deținut majoritar de Fluor — să elaboreze studiul de fezabilitate pentru SMR. 

      Aceasta este conexiunea structurală rezultată: Fluor câștigă pe ambele proiecte simultan — este contractor principal la U-3-4 și acționar/contractor la NuScale/Doicești. Canada cofinanțeazâ — dar cu o pondere mai mică decât SUA, și fără să obțină poziția de contractor principal, care a mers la Fluor prin mecanismul ExImBank. 

      Anomalia reală nu e absența Canadei, ci arhitectura contractuală: 

      AtkinsRéali s are expertiza, dar Fluor are contractul-cadru și controlul. Și același Fluor controlează NuScale. România plătește intermediarul care deține și tehnologia alternativă pe care vrea să o vândă tot României. Este un conflict de interese structural, nu chiar ca o conspirație, dar efectul practic este același. 

      Singura poziţie pe care România ar trebui s-o ia este identică cu aceea a lui Nancy Reagan referitor la droguri: Just say NO ! Aş garanta ca vom fi mai respectaţi, chiar dacâ ipotetic am pierde 240 mill. EUR. Vom fi mai cîştigati evitînd pierderea a 7 miliarde EUR SI distrugerea viitorului energetic nuclear, cum am arătat mai sus. 

      Deci, strategia ar fi să exploatăm ce există in prezent, in mod corect, natural şi obiectiv, in special prezenţa Koreei de Sud (cu expertiză reală recunoscuta in domeniul PHWR spre deosebire de Fluor care nu are deloc vreo capacitate sau expertiză in acest domeniu) iar SUA rămîne prezentă prin finanţarea EXIMBANK, satisfăcînd interesul geopolitic american, dacă acesta există în mod real: 

      Fundamental, logica este decuplarea SMR de restul Programului Nuclear prioritar (reabilitarea U-1-2 si constructia U-3-4, cu viitorul şi viziunea naturală FBR-Gen-IV), iar SMR va trăi sau va muri pe propriile picioare. 

      Deci, exista o „fereastră strategică” in care se mai pot indrepta lucrurile pentru România, ca mai jos: 

      Diagrama 

      CE E CRUCIAL DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC ? 

      US ExImBank finanțează U-3-4 cu 3 miliarde USD, iar SMR Doicești este un proiect separat al RoPower Nuclear, cu o finanțare ExImBank distinctă de 98 milioane USD pentru servicii pre-proiect. Juridic, cele două sunt independente — oprirea SMR nu pune în pericol finanțarea U-3-4. preliminary-works/) 

      ARGUMEN TUL FAŢĂ DE SUA: 

      Acesta este subtil dar puternic: SUA rămâne finanțator major la U3-4 prin ExImBank — interesul geopolitic american în România este satisfăcut. SMR-ul poate fi oprit pe argumente tehnico-economice legitime și verificabile — costuri de 7 miliarde dolari pentru 462 MW este un cost pe kW instalat aberant, precedentul Idaho anulat există, și România poate invoca riscul tehnic și financiar ca argument suveran. 

      Nicio administrație americană serioasă nu poate contrazice public argumente de prudență financiară. 

      Dacă totuşi se va continua cu SMR, atunci, neapărat trebuie urmată 

      CONCLUZIA PRACTICĂ 

      Minim ce ar trebui negociat înainte de semnarea oricărui contract EPC este: drepturi de participare la comercializarea tehnologiei în Europa, cotă din royalties pentru certificarea CNCAN utilizată de NuScale în alte piețe, și cel puțin obligația de fabricație locală a componentelor non-nucleare. Fără acestea, România finanțează primul reactor de referință comercial al NuScale în Europa — un activ valoros pentru acționarii NuScale, nu pentru cetățenii români. 

      DE CE NU S-AU ANALIZAT CELE DE MAI SUS IN LOGICA PREZENTATÂ ? DE CE AM AJUNS IN SITUATIA ACTUALĂ ? 

      Probabil ca n-a avut cine ! sau, chiar dacă a fost explicat cumva, consecinţele înspăimîntător de dramatice pe termen lung pentru România, nu au fost înţelese iniţial (nu evit astfel de formulări in acest caz). 

      Sau vreun partid oarecare s-o fi gîndit că poate deveni el mare şi şi-a instructat miniştrii pe linie de partid ce să facă poate pentru interesele lor politice limitate (sau pentru interesele personale ale unora – căci şi asta este o formă de corupţie – politică, fără să-i pese de consecinţele pe termen foarte lung asupra ţării} 

      In orice caz, situaţia din present, este rezultatul degradării unui sistem care, cumva a finalizat 2 unităţi nucleare, a creat o infrastructură industrială, institute de cercetare, engineering, etc., dar cel mai important a existat o instituţie denumita CSEN (Comitetul de Stat pentru Energie Nucleara) , care a si realizat strategia şi Programul Nuclear Românesc. 

      Ce este interesant astăzi in România este faptul că nu se înţelege că a avea 2 unitati nucleare, nu însemnă că avem un Program Nuclear ! (de exemplu, un simplu cetăţean, nu ştie care este Programul Nuclear al României, Cartea Albă de exemplu), sau, a rămas în vigoare vechiul Program Nuclear al României, in prezent încă secretizat din cîte se spune ? Putem introduce noi, România, noi filiere (gen PWR) in locul PHWR ? 

      Nu se ştie de asemenea, dacă închiderea ciclului nuclear mai reprezintă o prioritate, sau nu, obiectiv cunoscut de orice student al sectiei de centrale nucleare a Politehnicii Bucureştene, asta apropos de deturnarea SMR de la obiectivele pe termen lung ale României. 

      In situaţia actuală, in care instituţii/institute responsabile specific cu energia nucleară şi mai ales populate cu experţi, nu prea mai există, am ajuns ca o simpla centrală nucleară, care in sistem, nu este altceva decit o simpla centrală producătoare de electricitate (adica SNN Nuclearelectrica SA) să se erijeze in “strategul” României care hotărăşte ce trebuie făcut. Ba chiar găsim prin media justificări puerile gen “Consiliul de Administaţie sau AGA au hotărît” deşi ştim bine cu toţii că Statul este acţionarul majoritar la SNN şi cam cum e cu Guvernanţa Corporativă in Romănia şi criticile Comisiei EU. Şi mai ştim, ce fel de manageri si reprezentanti prin CA avem, din punct de vedere calitativ şi profesional. închei cu un citat al unui profesionist in ale energiei nucleare in România cu ocazia unui workshop la Ottawa pe teme PHWR: 

      ”…as a general conclusion we can stress that it is obvious that without a political support, no national nuclear program is possible, but, too much political involvement in technical an economic aspects is not beneficial at all…” (Budan, 1998). 

      Energia nucleară in România s-a degradat în timpul ultimilor 20-25 de ani pînă la nivelul unui instrument jalnic de politică externă rudimentară, în mîna unor politicieni ignoranţi care nu înţeleg rolul unei diplomaţii energetice autentice in domeniul puternic al energiei în general şi nucleare în special şi consecinţele grave ale unor decizii luate în necunoştinţă de cauză pentru ţară şi proprii cetăţeni. 

      1.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
      (mesaj trimis de anonim în data de 16.07.2026, 12:03)

      Pentru prima data apare o prezentare corecta a acestei operatiuni (Nu Scale) care depaseste orice limita a logicii si bunului simt.

      In cuvinte mai simple proiectul Doicesti ar insemna plata efectiva de catre Romania(prin 

      NuclearoRelectri ca) a tuturor costurilor pentru un minireactor care in prezent nu exista decat in studii preliminare si care ar trebui proiectat ,construit si instalat la noi fara a exista o garantie ca experimentul tehnic va reusi sau nu. 

      Calculele financiare arata ca si in cazul in care ar reusi din punct de vedere tehnic costurile 

      sunt enorme si eventual consumatorii vor fi obligati sa plateasca nota. 

      Frica de santaj financiar si politic ne face sa tragem de timp si creste nota de plata. Cei care au muscat initial momeala nu mai apar in fata

      1.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
      (mesaj trimis de anonim în data de 16.07.2026, 12:10)

      Oamenii aia au doar un desen.Nici macar o macheta de test ,nu au.

      Daca pun un liceean bun, acum cu ajutorul AI iti creeaza fara probleme exact ce firmulita asta vinde.Prezentari in PPT,frumos colorate,prezentari vandute pe sute de milioane si miliarde de USD.

      Sunt sanse f.mari,daca ii pun la dispozitie liceeanului un buget de 100-150k de usd sa am si macheta in marime naturala ,printata 3D.Ceea ce m-ar face sa dinantez liceeanul roman,nu teparul de peste ocean. 

      1.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
      (mesaj trimis de anonim în data de 16.07.2026, 12:20)

      Klingonianul de la Antena 3 care se da mare patriot (un fel de Simion al televiziunii) il discredita pe Bolojan ca a indraznit sa semnaleze si sa rcritice teapa de la Doicesti.

      Cica strica parteneriatul strategic cu anericanii. 

      Asta este parteneriat strategic?  

      Este teapa. Cumparam cu bani multi pielea ursului din padure pentru ca Trump nu ofeta nimanui niciun parteneriat strategic. Este un individ lipsit de incredere si de scrupule.

      Vorbele lui nu au nicio valoare si nicio certitudine.