Partenerii Rusiei îi cumpără petrolul, dar nu îi împrumută bani

Cumpărătorii străini de petrol şi gaze acoperă mai puţin de jumătate din costul războiului rusesc, iar bani cu împrumut nu îi dau deloc. Nu există, în relatările verificabile din 2026, nicio linie de credit deschisă statului rus sau băncilor ruseşti de un guvern ori de o bancă dintr-un stat BRICS. Băncile chineze restrâng chiar şi plăţile comerciale. Sprijinul extern este mare, dar nu este hotărâtor şi nu este finanţare - iar de aici urmează că restul trebuie luat dinăuntru.

• Cât acoperă, de fapt, cumpărătorii străini

Cheltuiala militară a Rusiei pentru 2026 este de 16.000 de miliarde de ruble, potrivit Institutului de la Stockholm pentru Cercetarea Păcii.

Curtea de Conturi a Rusiei estima în iunie veniturile bugetului federal din petrol şi gaze pentru întregul an la 7.800 de miliarde, cifră relatată de The New Voice of Ukraine la 17 iunie.

Atât cât plătesc cumpărătorii străini pentru petrolul şi gazul rusesc, adunat şi ajuns la buget, acoperă mai puţin de jumătate din cheltuiala militară a anului.

Ponderea a scăzut mult.

În primele şapte luni ale anului, veniturile din petrol şi gaze au fost de 4.595 de miliarde de ruble, în scădere cu 16,8% faţă de anul trecut, iar celelalte venituri au fost de 17.518 miliarde, potrivit Ministerului rus de Finanţe, prin Interfax, (11 august).

Petrolul şi gazele aduc astăzi a cincea parte din veniturile bugetului federal.

Înainte de război aduceau mai bine de o treime.

• Cine cumpără

China a devenit, în 2026, primul client.

Importurile chineze de ţiţei rusesc pe cale maritimă au atins un nivel record de 1,86 milioane de barili pe zi în ianuarie, cu 46% peste ianuarie 2025, iar Rusia a depăşit Arabia Saudită ca principal furnizor al Chinei, potrivit datelor firmei de analiză Kpler, citate de OilPrice la 7 februarie.

În august, importurile chineze erau estimate de Kpler la 1,25 milioane de barili pe zi.

De la începutul războiului, China a cumpărat energie rusească de peste 230 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor citate de The Moscow Times la 4 februarie.

India a anunţat că se retrage şi nu s-a retras.

La începutul lunii februarie, preşedintele american Donald Trump a anunţat un acord comercial prin care tarifele asupra mărfurilor indiene scădeau de la 50% la 18%, în schimbul opririi cumpărărilor de petrol rusesc. Reuters relata la 8 februarie că Indian Oil, Bharat Petroleum şi Reliance Industries refuzau ofertele pentru livrări în martie şi aprilie, iar importurile indiene au scăzut la 1,04 milioane de barili pe zi în februarie, de la 1,84 milioane în noiembrie, potrivit Kpler.

Războiul din jurul Iranului şi blocada porturilor iraniene au întors mişcarea: ambasadorul rus la Delhi, Denis Alipov, a confirmat pentru postul indian NDTV că India cumpără din nou mult petrol rusesc, într-un interviu relatat de CNBC la 23 aprilie.

În august, importurile indiene erau estimate de Kpler la 1,87 milioane de barili pe zi, după 2,79 milioane în iulie.

• Ce nu fac aceiaşi parteneri

Partenerii Rusieinu o împrumută.

Băncile chineze restrâng chiar şi plăţile comerciale. Alexandr Vediahin, prim-vicepreşedinte al consiliului de administraţie al Sberbank, a spus la Forumul Economic Internaţional de la Sankt Petersburg că în infrastructura de plăţi apar întreruperi în mod constant, iar South China Morning Post scria la 5 iunie că băncile chineze cântăresc permanent riscul de a-şi pierde accesul la sistemul financiar în dolari. Băncile chineze de mărime medie refuză să confirme acreditivele emise de bănci ruseşti. O parte însemnată a plăţilor trece prin intermediari din Hong Kong, Kazahstan, Kârgâzstan, Emiratele Arabe Unite şi Turcia.

Uniunea Europeană a luat act de acest circuit.

În pachetul al 21-lea de sancţiuni, adoptat în august, a adăugat 51 de entităţi în anexa IV a Regulamentului 833, între care intermediari din China şi Hong Kong, India, Kazahstan, Kârgâzstan, Turcia şi Emiratele Arabe Unite, consideraţi că înlesnesc ocolirea controlului la export pentru microelectronică, maşini-unelte cu comandă numerică şi echipamente de prelucrare a semiconductorilor; analiza pachetului aparţine casei de avocatură Skadden.

În aprilie, prin pachetul al 20-lea, Uniunea interzisese exportul unor tehnologii sensibile către Kârgâzstan.

• De ce clientul nu devine creditor

Deosebirea este economică, nu politică, şi de aceea nu se schimbă prin declaraţii comune şi fotografii de la summituri.

A cumpăra petrol rusesc cu discount aduce un câştig imediat şi măsurabil, iar riscul se mărgineşte la marfa şi la nava respectivă.

A împrumuta bani unui stat sancţionat înseamnă a-ţi pune în joc accesul propriu la sistemul de plăţi în dolari, pentru un randament nesigur şi pe termen lung.

Partenerii Rusiei iau câştigul şi ocolesc riscul.

Nici băncile de stat chineze nu fac excepţie, iar dovada nu stă în comunicate, ci în plăţile refuzate.

Din acest motiv, sprijinul acesta nu poate fi transformat, printr-o hotărâre politică, în ceea ce îi lipseşte Rusiei: bani împrumutaţi.

• Ce urmează de aici

Rezultă situaţia descrisă în articolul principal al studiului (vezi Rusia a epuizat trei dintre cele patru surse de finanţare a războiului).

Fiindcă nu există creditor extern şi fiindcă piaţa internă a datoriei publice s-a închis în iulie, partea neacoperită a bugetului trebuie luată din economisirea internă. Iar cealaltă jumătate a costului războiului, cea pe care cumpărătorii străini nu o acoperă, a fost dintotdeauna luată de la contribuabilul rus.

Rămâne şi un risc asupra părţii care astăzi funcţionează.

Senatul american a trecut cu 86 de voturi contra 12 primul obstacol de procedură pentru legea numită Lindsey O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act of 2026, care prevede tarife de până la 100% pentru primii cinci cumpărători de petrol şi gaze ruseşti. China şi India sunt în centrul proiectului; ceilalţi trei au fost identificaţi în presă drept Slovacia, Ungaria şi Azerbaidjan, potrivit unei analize a Atlantic Council.

Dacă legea trece şi se aplică, presiunea se mută pe venituri.

Efectul ar fi puternic, dar tot nu hotărâtor: chiar oprite cu totul, cumpărările străine ar tăia sub jumătate din bugetul militar rus.

Cealaltă jumătate se ia din buzunarul rusesc, iar acolo nicio sancţiune occidentală nu ajunge.

Citeşte Rusia a epuizat trei dintre cele patru surse de finanţare a războiului