Poziţia AUR faţă de întâlnirea preşedinţilor Americii, Donald Trump, şi al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin

AUR anunţă, într-un comunicat remis redacţiei, că salută reuniunea celor doi preşedinţi, Donald Trump şi Vladimir Putin, şi sprijină eforturile pentru oprirea războiului din Ucraina care aduce atâta suferinţă poporului vecin şi generează atâtea distrugeri statutului ucrainean.

Sursa citată precizează:

„La fel ca şi Summitul NATO din Olanda (Haga, 24-25 iunie 2025), reuniunea celor doi preşedinţi din 15 august 2025 a demonstrat, în mod limpede, că Statele Unite ale Americii rămân singurul actor relevant în materie de securitate în spaţiul euroatlantic, unicul capabil să joace un rol relevant la nivel global;

Ţinând seama de acest adevăr incontestabil, AUR solicită imperios autorităţilor române să adopte următoarele poziţii de principiu:

- să resuscite Parteneriatul strategic cu SUA, singurul garant real de securitate al ţării noastre, alături de apartenenţa la NATO (chemarea ambasadorului României de la Washington ar fi un prim pas!);

- să accepte că NATO este singura structură militară capabilă să ne apere în faţa unei agresiuni externe, iar adevăratul lider al organizaţiei rămâne SUA;

- să îşi coordoneze cu SUA: politica de apărare; poziţia faţă de conflictul din Ucraina; poziţia faţă de criza din Orientul Mijlociu şi Apropiat sau participarea la ReArm Europe;

- să renunţe la a mai urma liderii europeni în politica globală şi de securitate, dată fiind lipsa de relevanţă a acestora la nivel global; ambiţiile mari nu pot compensa abilităţi sau capabilităţi mici;

- să abandoneze ideea de a căuta alternative iluzorii la NATO, respectiv implicarea în proiecte de tip ReArm, menite să promoveze o aşa zisă „armată europeană”, pentru că: 1. acest proiect european concurează şi dublează cheltuielile pe linie NATO şi 2. pune accentul pe achiziţii europene de armament, în detrimentul celor americane.

- UE nu trebuie să se ocupe de problema de securitate a europenilor, în afara structurilor NATO sau al parteneriatului cu SUA. Este inutil, dublează eforturile, şi oricum nu poate compensa nici material, nici profesional nici în termeni de descurajare eventualii inamici. Asumarea de către UE, sub egida Bruxelles-ului, a problematicii de apărare a continetului european este o veritabilă sinucidere strategică a continentului nostru.

În ceea ce priveşte atitudinea concretă faţă de problematica ucraineană, AUR deplânge poziţia României de actor pasiv, irelevant, în acest dosar, indiferent de faptul că România are cea mai mare graniţă europeană cu statul ucrainean. Este un eşec evident şi ruşinos de politică externă.

În contextul negocierilor americano-ruse, AUR solicită autorităţilor române o poziţionare activă pe dosarul ucrainean, bazată pe o consultare naţională, care să plece de la două premise majore:

- Coordonarea poziţiei României cu partenerul strategic american pe acest dosar şi renunţarea la poziţia pasivă, de subordonare, faţă de actorii europeni, care, în pofida retoricii, s-au dovedit incapabili să oprească războiul din Ucraina;

- Elaborarea şi definirea unei poziţii a României în cadrul UE, coordonată cu partenerul american, pentru elaborarea unui Tratat de Pace European extins în care să fie incluse şi clauze referitoare la graniţa de Est a spaţiului euro-atlantic, respectiv frontiera cu R. Moldova. România trebuie să propună şi să susţină ideea, la toate forurile internaţionale, că singura garanţie de prosperitate şi securitate pe termen mediu şi lung pentru cetăţenii R. Moldova este reunirea cu România în cadrul UE şi NATO.

- Elaborarea unei poziţii concrete, constructive şi eficiente, în ceea ce priveşte proiectul unui hub regional pentru reconstrucţia Ucrainei. Nimeni nu a definit până acum, la nivelul statutului român, ce ar însemna o asemenea postură, care ar fi rolul Bucureştiului şi valoarea adăugată pe care ţara noastră o poate aduce în acest proiect. Şi pe această dimensiune, România este tot pasivă şi irelevantă la nivel european.

- AUR solicită autorităţilor române ca, în orice discuţie care vizează Ucraina, să nu uite de situaţia minorităţii române din ţara vecină, care poate deveni liantul de bază al relaţiilor - dar şi un veritabil barometru -, al relaţiilor bilaterale dintre Bucureşti şi Kiev. Drepturile etnice şi religoase ale românilor nu sunt o opţiune benevolă, ci o obligaţie europeană pe care trebuie să şi-o asume abbele state, necondiţionat”.