Preţurile de transfer în 2026: reguli mai stricte pentru întocmirea dosarului

ANAF a publicat, pe 2 iulie, două Ordine care schimbă în mod semnificativ modul în care companiile vor trebui să gestioneze preţurile de transfer începând cu tranzacţiile aferente anului 2026. Primul transformă dosarul preţurilor de transfer într-o obligaţie anuală de raportare electronică pentru marii contribuabili, iar al doilea recalibrează regulile privind acordurile de preţ în avans (APA), deschizând posibilitatea de a obţine certitudine fiscală şi pentru tranzacţii deja derulate, prin mecanismul de roll-back, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

Pentru companiile cu tranzacţii relevante cu persoane afiliate schimbările cresc nivelul de conformare cerut, dar pe de altă parte oferă un instrument prin care efortul suplimentar poate fi transformat într-un avantaj.

Dosarul preţurilor de transfer trebuie pregătit indiferent dacă este sau nu iniţiată o inspecţie, în condiţii specifice

Până acum, marii contribuabili pregăteau dosarul preţurilor de transfer şi îl prezentau autorităţilor fiscale doar atunci când erau solicitaţi să o facă, de regulă în contextul unei inspecţii fiscale. Începând cu anul 2026, dosarul va trebui întocmit anual şi depus electronic la ANAF, prin Spaţiul Privat Virtual (SPV), într-un termen specific.

Ce se schimbă?

• obligaţia marilor contribuabili de a întocmi anual şi de a depune electronic dosarul preţurilor de transfer, nu doar de a-l prezenta la solicitarea autorităţilor fiscale;

• revizuirea pragurilor de documentare, care vor fi evaluate la nivelul fiecărei tranzacţii individuale cu fiecare persoană afiliată;

• extinderea semnificativă a conţinutului dosarului şi a informaţiilor care trebuie documentate;

• cerinţe mult mai detaliate privind studiile de comparabilitate şi documentaţia-suport aferentă;

• introducerea unor formate standardizate de raportare a tranzacţiilor cu persoane afiliate.

Ce înseamnă în practică?

În primul rând, un termen fix de depunere, care elimină posibilitatea de a amâna pregătirea dosarului până la o eventuală solicitare din partea autorităţilor. În al doilea rând, un volum de muncă semnificativ mai mare: dosarul va trebui să conţină o analiză distinctă pentru fiecare tranzacţie cu fiecare persoană afiliată care depăşeşte noile praguri, susţinută de studii de comparabilitate mai detaliate şi raportată într-un format standardizat. În al treilea rând, o transparenţă mult mai mare faţă de autorităţile fiscale, care vor avea, pentru prima dată, o imagine anuală şi completă a tuturor tranzacţiilor cu părţi afiliate.

Ne aşteptăm ca aceste informaţii să stea la baza unor analize de risc mult mai detaliate, efectuate de ANAF înainte de declanşarea efectivă a inspecţiilor fiscale, la un nivel granular, pe sectoare şi industrii specifice. În lipsa unui dosar conform, ANAF poate considera, în mod arbitrar, că preţurile de transfer nu reflectă valoarea de piaţă şi poate impune ajustări, cu impozite suplimentare, dobânzi şi penalităţi aferente.

Având în vedere impactul potenţial al noilor reguli, este necesară o evaluare din timp a situaţiei existente, pentru identificarea eventualelor discrepanţe şi planificarea măsurilor necesare pentru conformare, precum efectuarea de ajustări voluntare ale preţurilor de transfer, acolo unde este cazul, şi pregătirea temeinică a politicilor de preţuri de transfer pentru tranzacţiile pe care intenţionaţi să le derulaţi în perioada următoare.

Acordul de preţ în avans (APA): o oportunitate strategică, inclusiv pentru trecut

În paralel, regulile privind acordurile de preţ în avans au fost actualizate printr-un nou Ordin ANAF, cu scopul declarat de a clarifica procedura şi de a extinde posibilităţile de utilizare a acestui instrument.

Principalele modificări:

• posibilitatea aplicării unui APA şi pentru perioade fiscale anterioare (roll-back), de până la 5 ani, în anumite condiţii;

• cerinţe mai detaliate privind documentaţia şi studiile de comparabilitate care stau la baza solicitării;

• formalizarea interacţiunii cu ANAF pe parcursul procedurii, inclusiv prin discuţii preliminare şi etape suplimentare de clarificare.

Noile reguli pot face din procedura APA o opţiune mult mai atractivă pentru contribuabilii care îşi doresc un grad ridicat de certitudine fiscală şi vor să reducă riscul disputelor privind preţurile de transfer.

În acest context, poate fi evaluată oportunitatea utilizării unui APA, inclusiv pentru tranzacţii deja implementate, acolo unde sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de noul cadru procedural, pentru a obţine certitudine fiscală şi a evita eventuale dispute cu autorităţile fiscale.

În concluzie, noile reglementări confirmă tendinţa autorităţilor fiscale de a acorda o atenţie sporită tranzacţiilor intragrup şi documentării preţurilor de transfer. În acest context, evaluarea din timp a impactului noilor cerinţe şi implementarea unei strategii adecvate de conformare devin esenţiale pentru limitarea riscurilor fiscale şi administrative. Printr-o abordare proactivă, companiile pot transforma noile cerinţe de conformare într-un instrument de creştere a certitudinii fiscale şi de reducere a riscurilor asociate controalelor viitoare.