Proiect de lege: impozit dublu pentru clădirile fără autorizaţie

Într-un context de presiune bugetară extremă, marcat de obligaţia reducerii deficitului public de la aproape 8% din PIB la sub 3% până în 2031, Guvernul mută deliberat centrul de greutate al finanţării publice spre nivelul local, nu prin austeritate declarativă, ci printr-o repoziţionare structurală a surselor de venit şi a mecanismelor de utilizare a patrimoniului public, potrivit unui proiect de lege postat în transparenţă decizională pe site-ul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. Practic, prin respectivul proiect de act normativ autorităţile locale sunt transformate din simpli administratori dependenţi de transferuri centrale în actori fiscali activi, cu acces direct la venituri recurente, predictibile şi legal consolidate.

Iniţiativa legislativă a Guvernului propune una dintre cele mai ample reconfigurări ale relaţiei fiscale dintre cetăţean, autorităţile locale şi stat din ultimii ani, combinând măsuri de creştere a veniturilor unităţilor administrativ-teritoriale cu instrumente de control, sancţiune şi colectare care extind semnificativ capacitatea administraţiilor locale de a identifica, impozita şi urmări bunuri, venituri şi obligaţii restante. Dincolo de formulările tehnice, proiectul conturează o filozofie fiscală explicită: lărgirea bazei de impozitare, eliminarea zonelor gri din evidenţele locale şi folosirea tuturor pârghiilor administrative şi tehnologice disponibile pentru a transforma proprietatea, activitatea economică şi mobilitatea într-un circuit fiscal complet trasabil

• Proprietarii clădirilor fără autorizaţie de construcţie, supuşi supraimpozitării

Una dintre cele mai sensibile şi cu impact direct asupra populaţiei este reglementarea privind clădirile edificate fără autorizaţie de construire sau cu încălcarea acesteia. Proiectul elimină orice ambiguitate în privinţa obligaţiei de declarare şi introduce un regim fiscal punitiv, distinct de sancţiunile din domeniul disciplinei în construcţii. Textul propus stabileşte explicit că „declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea acesteia”, iar nedeclararea atrage majorări succesive ale impozitului, „cu 30% pentru fiecare interval de întârziere sau fracţie de interval de 6 luni de întârziere”

Dincolo de acest mecanism gradual, proiectul introduce însă o sancţiune fiscală de fond, cu efect pe termen lung, prin dublarea impozitului pe o perioadă extinsă. Textul de lege prevede fără echivoc: „Pentru lucrările realizate fără autorizaţie de construire, cu excepţia celor edificate anterior datei de 1 august 2001, valoarea de impozitare se calculează în raport cu suprafaţa clădirii executate şi se stabileşte un impozit majorat cu o cotă de 100% faţă de valoarea de impozitare stabilită conform legii, pentru o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor constatării”

Practic, proprietarii clădirilor neautorizate intră într-un regim fiscal de penalizare continuă, care se adaugă celorlalte consecinţe administrative şi contravenţionale.

Pentru ca aceste măsuri să nu rămână teoretice, proiectul acordă autorităţilor locale instrumente extinse de identificare şi probare a construcţiilor nedeclarate, inclusiv prin utilizarea tehnologiilor de supraveghere aeriană. Textul prevede explicit că „în vederea identificării clădirilor edificate cu sau fără autorizaţie de construire şi neînscrise în evidenţele fiscale, autorităţile administraţiei publice locale efectuează inspecţii atât pe teren, cât şi pe baza de imagini satelitare, fotogrametrie sau prin utilizarea aeronavelor fără pilot la bord (drone)”, iar „imaginile obţinute pot fi utilizate ca probe pentru aplicarea sancţiunilor privind disciplina în construcţii şi pentru impunerea din oficiu a clădirilor”

Acest mecanism, corelat cu accesul la datele ANCPI şi cu interoperabilitatea sistemelor, mută fiscalitatea imobiliară într-o zonă de control permanent, în care declararea voluntară este înlocuită de identificarea activă.

Proiectul întăreşte, în paralel, controlul fiscal asupra transferurilor de proprietate, aliniind procedurile de înstrăinare la obiectivul de colectare integrală a obligaţiilor locale. Regimul propus reconfirmă obligativitatea achitării tuturor datoriilor către bugetul local anterior transferului dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor şi mijloacelor de transport şi stabileşte sancţiunea maximă în cazul nerespectării. Textul prevede că actele de înstrăinare încheiate fără respectarea acestor obligaţii „sunt considerate nule de drept”, iar verificarea situaţiei fiscale poate fi realizată inclusiv prin mijloace electronice, în cadrul cooperării dintre autorităţile fiscale centrale şi locale. În acest fel, transferul de proprietate devine un filtru fiscal obligatoriu, iar piaţa imobiliară este condiţionată direct de disciplina fiscală.

• Listele de debitori vor fi publicate inclusiv în Monitorul Oficial

Un alt pilon al proiectului îl reprezintă introducerea şi extinderea unor mecanisme de presiune administrativă pentru recuperarea creanţelor bugetare locale. Proiectul permite publicarea listelor de debitori, inclusiv în Monitorul Oficial Local, cu date de identificare pentru persoane fizice şi juridice, ca instrument de stimulare a conformării voluntare, dar deschide şi posibilitatea cesionării creanţelor fiscale către executori judecătoreşti sau operatori economici specializaţi în recuperarea creanţelor. Textul precizează explicit că „cesiunea creanţelor fiscale nu exonerează contribuabilii de la obligaţiile de plată, acestea fiind datorate cesionarului”, iar sumele recuperate rămân creanţe bugetare, supuse regimului de executare silită. Este o schimbare de paradigmă care aduce în zona fiscalităţii locale practici specifice pieţei de recuperare a creanţelor.

În completarea acestor măsuri, proiectul introduce instrumente de constrângere indirectă, inclusiv în domeniul circulaţiei rutiere. Neachitarea amenzilor contravenţionale într-un termen stabilit poate conduce la restricţii privind exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prin mecanisme de notificare şi interoperabilitate între sistemele autorităţilor locale şi cele ale Ministerului Afacerilor Interne, consolidând ideea că obligaţiile fiscale locale sunt legate de exercitarea unor drepturi cotidiene.

• 80% din redevenţele încasate rămân la bugetul local

Pe componenta de venituri, proiectul propune şi măsuri cu impact pozitiv pentru bugetele locale, în special prin redistribuirea redevenţelor obţinute din exploatarea terenurilor agricole aflate în proprietatea statului. Textul modifică regimul actual şi stabileşte că „redevenţa obţinută prin concesionare, din activităţi de exploatare a terenurilor agricole aflate în proprietatea statului reprezintă venit al bugetului de stat, din care se defalcă trimestrial” în proporţie de „40% la bugetul local al judeţului”, „40% la bugetul local al comunei, oraşului sau municipiului” pe teritoriul căruia se desfăşoară activitatea şi „20% la bugetul de stat”, cu alocarea efectivă către unităţile administrativ-teritoriale realizată de Ministerul Finanţelor până la data de 25 a lunii următoare încheierii trimestrului în care sumele au fost încasate. Această modificare creează o sursă suplimentară de venit pentru comunităţile locale, corelată direct cu exploatarea resurselor de pe teritoriul lor.

Regimul patrimoniului public şi privat al statului este, la rândul său, reconfigurat pentru a permite autorităţilor locale să preia bunuri imobile neutilizate sau insuficient valorificate, dar cu obligaţii financiare clare. Proiectul introduce o procedură explicită pentru identificarea bunurilor din domeniul privat al statului aflate pe raza unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru iniţierea transferului acestora, însă stabileşte că „plata contravalorii bunului se realizează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii de trecere”. În cazul bunurilor destinate deservirii unui interes public local, plata poate fi eşalonată pe o perioadă de până la 10 ani, cu condiţia achitării unei prime tranşe de minimum 25% şi cu actualizarea sumelor în funcţie de indicele preţurilor de consum, sumele respective făcându-se venit la bugetul de stat, iar neplata atrăgând accesorii şi executare silită. Totodată, proiectul prevede obligaţia intabulării bunurilor dobândite şi notarea unor interdicţii până la plata integrală, consolidând poziţia statului ca creditor.

• Operatorii locaţiilor de jocuri de noroc vor solicita autorizaţie de funcţionare de la primărie

Un capitol distinct, cu impact economic şi social semnificativ, îl reprezintă modificarea regimului jocurilor de noroc. Proiectul transferă decizia privind desfăşurarea acestor activităţi la nivelul consiliilor locale, care pot hotărî dacă permit sau nu jocurile de noroc pe teritoriul lor şi pot condiţiona desfăşurarea acestora de obţinerea unei autorizaţii anuale de funcţionare. Textul este explicit: „Consiliul local decide, prin hotărâre, dacă pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă se pot desfăşura activităţi de jocuri de noroc”, iar în cazul autorizării, autoritatea locală stabileşte „cuantumul taxei locale datorate pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, calculată în funcţie de suprafaţa spaţiului”, taxa fiind achitată în termen de 30 de zile de la emiterea autorizaţiei. Această măsură conferă autorităţilor locale atât pârghii de control urbanistic şi social, cât şi un instrument fiscal suplimentar.

Privit în ansamblu, proiectul de lege aflat în transparenţă decizională nu se limitează la ajustări punctuale, ci configurează un sistem integrat de creştere a veniturilor locale, bazat pe extinderea bazei de impozitare, pe tehnologizarea controlului fiscal şi pe condiţionarea exercitării unor drepturi de îndeplinirea obligaţiilor bugetare.

La prima vedere se pare că avem de-a face cu un proiect care va produce efecte structurale asupra proprietăţii, pieţei imobiliare, relaţiei dintre contribuabil şi administraţie şi asupra modului în care comunităţile locale îşi finanţează funcţionarea, iar dezbaterea publică ce urmează va trebui să clarifice dacă echilibrul dintre interesul fiscal al statului şi drepturile contribuabililor este unul sustenabil pe termen lung.

Menţionăm că, potrivit textului publicat pe site-ul MDLPA, acesta se află în consultare publică timp de 10 zile de la data publicării - 13 ianuarie 2026, iar eventualele amendamente şi propuneri pot fi trimise către ministerul respectiv.