Raport ONU: Foametea şi malnutriţia infantilă cresc pentru al şaselea an consecutiv

Insecuritatea alimentară acută şi malnutriţia infantilă au crescut pentru al şaselea an consecutiv în 2024, împingând milioane de oameni în situaţii critice, în unele dintre cele mai vulnerabile regiuni ale lumii, conform Raportului global privind crizele alimentare (GRFC), publicat astăzi, conform unui comunicat Unicef.

Raportul arată că conflictele, şocurile economice, fenomenele climatice extreme şi strămutările forţate au continuat să provoace insecuritate alimentară şi malnutriţie în

întreaga lume, cu efecte catastrofale asupra multor regiuni deja fragile.

În 2024, peste 295 de milioane de persoane din 53 de ţări şi teritorii s-au confruntat cu

niveluri acute de foamete - o creştere de 13,7 milioane faţă de 2023. Foarte îngrijorătoare

este prevalenţa în agravare a insecurităţii alimentare acute, care se ridică acum la 22,6%

din populaţia evaluată. Acesta este al cincilea an consecutiv în care acest indicator a rămas

peste 20%.

Potrivit Unicef, numărul persoanelor care se confruntă cu foametea catastrofală (IPC/CH Faza 5) a crescut de peste două ori în aceeaşi perioadă, ajungând la 1,9 milioane - cel mai mare număr înregistrat de când GRFC a început monitorizarea în 2016.

Malnutriţia, în special în rândul copiilor, a atins niveluri extrem de ridicate, inclusiv în Fâşia

Gaza, Mali, Sudan şi Yemen. Aproape 38 de milioane de copii sub cinci ani au suferit de

malnutriţie acută în cursul a 26 de crize alimentare.

Raportul evidenţiază, de asemenea, o creştere accentuată a foametei determinată de

strămutările forţate, cu aproape 95 de milioane de persoane strămutate forţat - inclusiv

persoane strămutate intern (PSI), solicitanţi de azil şi refugiaţi - care trăiesc în ţări care se

confruntă cu crize alimentare, cum ar fi Republica Democrată Congo, Columbia, Sudan şi

Siria, dintr-un total la nivel mondial de 128 de milioane de persoane strămutate forţat.

"Acest Raport global privind crizele alimentare este un nou rechizitoriu ferm al unei lumi

care s-a abătut periculos de la parcursul corect", a declarat secretarul general al

Organizaţiei Naţiunilor Unite, Antonio Guterres. "Crizele de lungă durată sunt acum

agravate de o alta, mai recentă: reducerea dramatică a fondurilor umanitare vitale pentru

a răspunde acestor nevoi. Acesta este mai mult decât un eşec al sistemelor - este un eşec

al umanităţii. Foametea în secolul XXI este de neconceput. Nu putem răspunde la foamete

cu mâinile goale şi ignorând-o."

Conform comunicatului, principalii factori determinanţi ai insecurităţii alimentare acute şi ai malnutriţiei:

-Conflictele au rămas principalul factor de insecuritate alimentară acută, afectând

aproximativ 140 de milioane de persoane din 20 de ţări şi teritorii. Foametea a fost

confirmată în Sudan, în timp ce alte zone de criză cu persoane care se confruntă cu

niveluri catastrofale de insecuritate alimentară acută includ Fâşia Gaza, Sudanul de

Sud, Haiti şi Mali.

-Şocurile economice, inclusiv inflaţia şi devalorizarea monedei, au condus la

foamete în 15 ţări, afectând 59,4 milioane de persoane - aproape dublu faţă de

nivelurile pre-COVID 19, în ciuda unei scăderi modeste din 2023. Unele dintre cele

mai mari şi mai îndelungate crize alimentare au fost provocate în principal de

şocuri economice, inclusiv în Afganistan, Sudanul de Sud, Republica Arabă Siriană şi

Yemen.

-Fenomenele meteorologice extreme, în special secetele şi inundaţiile provocate de

El Niño, au împins 18 ţări în crize alimentare, afectând peste 96 de milioane de

persoane, cu efecte semnificative în Africa de Sud, Asia de Sud şi Cornul Africii.

Conform previziunilor GRFC, şocurile provocate de foamete vor persista probabil până în

2025, deoarece Reţeaua globală anticipează cea mai semnificativă reducere a finanţării

umanitare pentru crizele alimentare şi nutriţionale din istoria raportului.

Insecuritatea alimentară acută şi malnutriţia au crescut la niveluri record, însă finanţarea

globală înregistrează cea mai rapidă scădere din ultimii ani, iar avântul politic slăbeşte.

Întreruperea ciclului de creştere a foametei şi malnutriţiei necesită o resetare puternică -

una care să acorde prioritate acţiunilor bazate pe dovezi şi axate pe impact. Aceasta înseamnă punerea în comun a resurselor, extinderea a ceea ce funcţionează şi plasarea nevoilor şi vocilor comunităţilor afectate în centrul fiecărui răspuns.

Dincolo de ajutorul de urgenţă, Reţeaua Globală împotriva Crizelor Alimentare recomandă să se investească în sistemele alimentare locale şi în serviciile integrate de nutriţie pentru a aborda vulnerabilităţile pe termen lung şi pentru a consolida rezistenţa la şocuri - în special în regiunile predispuse la crize în care 70% din gospodăriile rurale depind de agricultură pentru subzistenţă şi trai.