Retailerii, victime colaterale ale impozitului din energie

Ruxandra Târlescu, Partener şi Leader Tax & Legal PwC România, şi Ana Maria Iordache, Partener D&B David şi Baias, transmit, într-un comunicat remis redacţiei, un punct de vedere privind aplicarea impozitului suplimentar pe cifra de afaceri (ICAS) în cazul unor categorii de contribuabili care nu fac parte din sectorul petrol şi gaze, dar ajung să fie afectaţi din cauza activităţilor secundare desfăşurate. Potrivit sursei citate: „Retailerii alimentari şi de bricolaj (DIY - do it yourself), importatorii şi dealerii auto, precum şi companiile din sectorul agribusiness ajung să datoreze, în mod incidental, impozitul specific pe cifra de afaceri (ICAS), deşi acesta a fost conceput pentru sectorul petrolului şi gazelor naturale. Cum au ajuns în această situaţie? Aceşti contribuabili comercializează, pe lângă activitatea principală, produse precum lubrifianţi şi lichide de răcire pentru autovehicule, brichete, cărbuni pentru grătar, lemne de foc sau alţi combustibili. Prin urmare, desfăşoară şi activităţi secundare încadrate în coduri CAEN asociate sectorului de petrolul şi gaze naturale, ceea ce îi aduce, formal, sub incidenţa ICAS”.

Mai mult, Sursa citată face o analiză a situaţiei şi menţionează:

„Iniţial, ICAS a fost introdus în 2024 prin Codul fiscal pentru persoanele juridice care desfăşoară activitate în sectoarele de petrol şi gaze naturale şi au o cifră de afaceri de peste 50 milioane euro. Ulterior, prin Ordinul nr. 5433/2023 au fost indicate codurile CAEN vizate de acest impozit.

Începând cu 31 ianuarie 2025, ICAS a fost modificat prin Ordonanţa nr. 3/2025 care a inclus direct în Codul Fiscal codurile CAEN pentru care se aplică ICAS, cu precizarea expresă că anumite activităţi - precum vânzarea combustibililor solizi, a naftalinei, a uleiului pentru încălzire, a produselor lubrifiante şi de răcire - sunt exceptate de la plata ICAS, în cazul în care acestea nu constituie activitatea principală a contribuabilului.

Deşi Ordonanţa 3/2025 clarifică situaţia începând cu anul 2025, pentru anul 2024, dispoziţiile legale în vigoare sunt susceptibile de interpretare, în special în privinţa companiilor care desfăşoară activităţi marginale, corespunzătoare codurilor CAEN menţionate în Ordinul nr. 5433/2023. . Având în vedere că ICAS se datorează prin excepţie de la impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) în practică au fost observate două tipuri de situaţii:

-Companiile profitabile, care datorează fie impozit pe profit (CIT), fie IMCA, dar în cazul cărora IMCA nu depăşeşte semnificativ nivelul CIT, ar fi cele mai afectate dacă s-ar introduce obligaţia plăţii ICAS pentru 2024. Această modificare ar genera pentru ele o povară fiscală suplimentară semnificativă.

-Companii mai puţin profitabile, sau chiar pe pierdere, care datorează în prezent IMCA, semnificativ mai mare decât CIT, ar putea, dimpotrivă, beneficia de aplicarea ICAS în locul IMCA, datorită cotei mai reduse (0,5% faţă de 1%)

Potrivit unui răspuns emis de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) către Camera Consultanţilor Fiscali, autorităţile fiscale consideră că, pentru anul 2024, obligaţia de plată a ICAS se extinde şi asupra companiilor care realizează venituri - chiar şi marginale - din activităţi aferente codurilor CAEN vizate de Ordin. Mai mult, din această perspectivă, impozitul s-ar datora asupra întregii valori a veniturilor obţinute de societate, indiferent de ponderea activităţilor aferente codurilor respective.

Această abordare ridică semne de intrebare cu privire la temeiul legal al aplicării ICAS pentru anul 2024. În lipsa unei reglementări explicite în textul Codului Fiscal, aplicarea impozitului în baza unui ordin, act normativ cu putere ierarhica inferioara legii, poate fi considerată problematică, având în vedere principiul ierarhiei actelor normative şi prevederile constituţionale potrivit cărora impozitele se stabilesc exclusiv prin lege.

Astfel, textul legal (art. 18^3 din Codul fiscal, forma în vigoare pentru anul 2024) şi raţiunea reglementării vizează în mod clar impozitarea suplimentară a companiilor din sectorul petrol şi gaze naturale. Acesta face referire exclusiv la „persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale”, fără a extinde obligaţia de plată la alte entităţi comerciale care pot avea incidental coduri CAEN similare. Or. un ordin emis de Ministerul Finanţelor (Ordinul nr. 5433/2023) nu poate modifica sau extinde domeniul de aplicare al legii (Codul Fiscal) întrucât ar încalcă principiul ierarhiei actelor normative (o lege are forţa superioară unui ordin). Mai mult, art. 138 din Constituţie prevede în mod expres că impozitele se stabilesc numai prin lege şi nu prin acte normative cu putere inferioară (Ordin).

In plus, deşi Ordonanţa nr. 3/2025 are aceeaşi valoare juridică ca Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi are ca scop oficial modificarea acestuia, considerăm că, în esenţă, actul normativ a fost adoptat pentru a corecta o dispoziţie anterioară care era nelegală sau chiar neconstituţională. Asa cum se precizează în nota de fundamentare a acestei ordonante, produse precum combustibili solizi, naftalină, ulei pentru încălzire, petrol lampant, hidrogen, produse lubrifiante şi de răcire nu ar trebui să fie supuse impozitului ICAS. În acelaşi timp, codurile 4671 - [...], 4681 - [...], 4730 - [...] / 4730 - [...], cuprind şi bunuri care nu aparţin domeniului petrolier, cum ar fi: lemnele de foc, brichete, peleţi, cărbune, naftalină, ulei lubrifiant, antigel - pentru care contribuabilii respectivi nu ar trebui să fie în sfera de impozitare.

Nu în ultimul rând, aplicarea generalizată a ICAS pentru anul 2024 tuturor companiilor care au înscris în obiectul de activitate, principal sau secundar, codurile CAEN menţionate în Ordin ar trebui evitată. Aceasta deoarece interpretarea aplicabilităţii codurilor CAEN necesită, în multe situaţii, o analiză individuală. Spre exemplu, trebuie analizat in detaliu dacă se realizează comerţ cu ridicata sau cu amănuntul, dacă produsele vândute ar putea intra sub un alt cod CAEN sau care este semnificatia noţiunii de "magazine specializate" evidenţiată în cadrul unuia dintre codurile CAEN menţionat de Ordin, etc). Acestea trebuie analizate de la caz la caz”.

Aceeaşi sursă concluzionează:

„În concluzie, in lipsa unor clarificări suplimentare, aplicarea ICAS în anul 2024 rămâne un subiect interpretabil. Pe de o parte, există opinia exprimată de MFP conform căreia impozitul este datorat de toate companiile încadrate în codurile CAEN menţionate în Ordinul nr. 5433/2023. Pe de altă parte, se pot aduce argumente juridice şi de tehnică legislativă potrivit cărora aplicarea ICAS în baza unui ordin nu ar respecta normele de tehnica legislative si principiile constitutionale.

În acest context, este de dorit ca autorităţile să emită o poziţie clară şi oficială care să ofere contribuabililor predictibilitate şi securitate juridică, fie în sensul consolidării actualei interpretări legislative, fie printr-o eventuală reconsiderare a aplicabilităţii ICAS în perioada anterioară modificărilor legislative din 2025”.