Reuters: Războiul din Iran ajunge într-un blocaj economic costisitor

Guvernul iranian se află sub asediu economic, dar deţine puterea şi consideră timpul în favoarea sa, la şase luni de la atacul forţelor americane şi israeliene soldat cu uciderea liderului suprem şi rănirea gravă a succesorului său, scrie Reuters.

Ameninţarea formulată de Donald Trump, preşedintele american, cu noi sancţiuni paralizante asupra Iranului se confruntă cu o problemă fundamentală. Teheranul pariază pe refuzul decizional al liderului de la Casa Albă privind aplicarea agresivă a sancţiunilor secundare asupra ţărilor responsabile de menţinerea economiei iraniene, precum China şi India, notează publicaţia.

Cele mai recente măsuri ale Washingtonului, anunţate luni, marchează o nouă fază în conflictul început pe 28 februarie. Câmpul de luptă se mută de la rachete şi atacuri aeriene la veniturile din petrol ale Iranului, la bănci şi la partenerii săi comerciali, transmite agenţia de presă.

Scott Bessent, secretarul Trezoreriei, a declarat intenţia Statelor Unite ale Americii privind tăierea surselor financiare vitale pentru economia iraniană. Un blocaj naval condus de SUA restricţionează în acest timp exporturile de petrol ale Teheranului şi accesul la valută forte, conform sursei citate.

„Administraţia încearcă, într-un fel disperat, să găsească o cale de ieşire din această situaţie”, a declarat Aaron David Miller, fost diplomat american şi cercetător principal la Carnegie Endowment, informează publicaţia.

Scott Bessent, secretarul Trezoreriei, a invocat debarcările din Franţa din Ziua Z a anului 1944 la anunţarea sancţiunilor. „Pentru mine, aceasta nu este Ziua Z. Este Ziua Disperării. Nu cred că administraţia este cu nimic mai aproape de a găsi o cale de ieşire din această situaţie”, a declarat Aaron David Miller, fost diplomat american şi cercetător principal la Carnegie Endowment, notează agenţia de presă.

Michael Knights, director de cercetare la Horizon Engage, a afirmat importanţa majoră a blocadei în comparaţie cu sancţiunile. Provocarea imediată a Iranului nu mai constă în supravieţuirea sub presiunea economică, ci în ieşirea din această situaţie, transmite sursa citată.

Teheranul s-a adaptat timp de decenii la sancţiuni şi a suportat campaniile anterioare de presiune maximă fără modificarea comportamentului. Presiunea economică tot mai mare sporeşte motivaţia Iranului pentru creşterea costului confruntării, prin exercitarea de presiuni asupra statelor din Golf, în special asupra Arabiei Saudite, pentru forţarea Washingtonului spre o soluţie diplomatică, conform publicaţiei.

Michael Knights, director de cercetare la Horizon Engage, anticipează opţiunea Iranului privind adoptarea modelului folosit de aliaţii houthi în Marea Roşie, cu atacuri periodice, negocieri intermitente şi o campanie prelungită de destabilizare. Lipsa unui război total permite vizarea transportului maritim, a porturilor, a infrastructurii energetice şi a altor active critice, cu scopul agravării conflictului pentru statele din Golf, notează agenţia de presă.

Washingtonul respinge această evaluare şi afirmă înclinarea balanţei puterii în favoarea sa, informează sursa citată.

„Economia iraniană se află în cădere liberă, iar armata regimului a fost decimată”, a declarat Tommy Pigott, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA. „Preşedintele Trump deţine toate atuurile, iar noi tăiem toate sursele financiare de supravieţuire care i-au mai rămas regimului”, a afirmat Tommy Pigott, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, transmite publicaţia.

Alan Eyre, fost diplomat american, a pus sub semnul întrebării sprijinul internaţional şi aparatul birocratic al Washingtonului necesare pentru respectarea sancţiunilor, conform agenţiei de presă.

Fostul diplomat a afirmat că ultimele măsuri se bazează pe ameninţări publice în locul unei diplomaţii susţinute cu aliaţii, spre deosebire de campania multilaterală anterioară acordului nuclear din 2015. Acel acord a limitat programul nuclear iranian în schimbul ridicării sancţiunilor, notează sursa citată.

Oficialii iranieni resping strategia SUA şi o consideră o repetare a unui scenariu eşuat. Un înalt oficial iranian a afirmat refuzul unor ţări precum China privind încetarea cooperării cu Iranul exclusiv pentru servirea intereselor americane, informează publicaţia.

Anumiţi analişti politici susţin prezenţa unei deficienţe profunde în această strategie. Sancţiunile au forţat rareori guverne din ţări precum Coreea de Nord, Rusia sau Iranul la abandonarea obiectivelor esenţiale pentru supravieţuirea lor, transmite agenţia de presă.

Un înalt oficial iranian a afirmat convingerea Teheranului referitoare la obiectivul Washingtonului privind alimentarea nemulţumirii interne. Speranţa transformării dificultăţilor economice în tulburări politice urmează un nou eşec, similar situaţiei din primul mandat al lui Donald Trump, preşedintele american, conform sursei citate.

„Dacă presiunea creşte, se va schimba şi abordarea Iranului”, a spus un înalt oficial iranian. Guvernele arabe din Golf au înţeles riscul major la care se expun prin exercitarea unei presiuni suplimentare asupra Teheranului, notează publicaţia.

Cea mai mare ameninţare pentru conducătorii Iranului o reprezintă riscul degenerării dificultăţilor economice în tulburări de masă, informează agenţia de presă.

Inflaţia anuală a atins 66% în luna iulie, iar preţurile de consum au fost cu 87,9% mai mari comparativ cu anul precedent. Preţurile alimentelor au crescut cu 128% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor Centrului de Statistică al Iranului, transmite sursa citată.

„Problemele noastre s-au multiplicat de câteva ori, în timp ce veniturile noastre au scăzut, de asemenea”, a declarat Masoud Pezeshkian, preşedintele Iranului, conform agenţiei de presă.

Nemulţumirile economice au degenerat în proteste la nivel naţional în ultimii ani. Gărzile Revoluţiei şi miliţia Basij au reprimat demonstraţiile din luna ianuarie, acţiuni soldate cu mii de morţi, notează publicaţia.

Numirea lui Hossein Taeb, conducătorul Basij şi artizan al represiunilor anterioare, reprezintă un semn clar al îngrijorării oficialităţilor cu privire la noi tulburări. Conducătorii clerici au mobilizat în repetate rânduri această forţă paramilitară pentru reprimarea protestelor, informează sursa citată.

Sancţiunile agravează pagubele economice ale Iranului fără obligarea conducătorilor la schimbarea cursului, fapt care evidenţiază un paradox al strategiei Washingtonului. Conducerea iraniană a răspuns la tulburările interne cu represiune şi la presiunea externă cu ameninţări de represalii în străinătate, transmite agenţia de presă.

Calculul este deosebit de delicat pentru statele din Golf, conform publicaţiei.

Aceste state preferă presiunea economică şi diplomatică în locul unui nou război. Ele se tem de capacitatea Iranului pentru perturbarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz, rută blocată anterior de Teheran cu efectul creşterii preţurilor globale la petrol, notează sursa citată.

Abdulaziz Sager, preşedintele Centrului de Cercetare al Golfului, a afirmat neîncrederea guvernelor din Golf în capacitatea sancţiunilor pentru schimbarea rapidă a comportamentului iranian, din cauza rezilienţei conducerii şi a controlului intern, informează agenţia de presă.

O schimbare politică semnificativă sau prăbuşirea conducerii teocratice a Iranului se produce lent şi dificil, transmite publicaţia.

Lipsa unei soluţii decisive prin negocieri mediate generează un impas periculos, conform sursei citate.

Washingtonul doreşte renunţarea Iranului la influenţa asupra Strâmtorii Ormuz fără un rol în gestionarea căii navigabile, iar Iranul vrea ridicarea blocadei navale americane fără impresia capitulării. Statele din Golf cer ţinerea conflictului sub control fără victoria Iranului, notează agenţia de presă.