SUPLIMENT DIKE Despre (in)stabilitate fiscală

Una dintre primele solicitări adresate de mediul de afaceri decidenţilor politici este cea cu privire la crearea unui cadru fiscal stabil, predictibil, fără de care este dificil sau chiar imposibil de construit bugete anuale realiste, ca să nu mai vorbim de strategii de business multianuale, pe termen mediu sau lung.

Pe lângă modificări de cote sau de mod de calcul al bazei impozabile care afectează planificarea şi strategiile companiilor, modificările legislaţiei fiscale au şi un cost ascuns, niciodată luat în calcul atunci când astfel de modificări sunt decise: costurile de conformare. Orice modificare a legislaţiei fiscale (Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, RO e-Case de marcat, RO e-Factura, RO e-TVA, RO e-Transport etc.) implică modificări ale sistemelor informatice ale companiilor, modificări ce determină costuri semnificative la nivelul tuturor celor peste 1 milion de contribuabili activi. Şi numai din acest motiv - având în vedere provocările la care este supusă economia în contextul global deloc prietenos - ar trebui să impună decidenţilor moderaţie în ceea ce priveşte frecvenţa modificărilor.

Din păcate, acest lucru nu se întâmplă, dimpotrivă!

Doar în ultimele 100 de zile (decembrie 2025 - 9 martie 2026), Codul fiscal a fost modificat de 8 ori:

- OUG nr. 68/08.12.2025, a modificat Titlul VIII - ccize şi alte taxe speciale;

- Legea nr. 239/15.12.2025, a modificat semnificativ atât Codul fiscal (Titlul II -Impozit pe profit, Titlul IV - Impozit pe venit, Titlul V - Contribuţii sociale, Titlul IX - Impozite şi taxe locale), Codul de procedură fiscală (reguli noi cu privire la eşalonări, vânzarea la licitaţie a bunurilor confiscate), dar şi Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale (capital social minim majorat, reguli noi pentru companiile cu activ net negativ);

- OUG nr. 78/17.12.2025, a modificat din nou Titlul IX - Impozite şi taxe locale, fiind de fapt o modificare a modificărilor publicate cu doar 2 zile înainte...

- OUG nr. 89/24.12.2025 (celebra deja ordonanţă „trenuleţ”, adoptată la fiecare sfârşit de an) a modificat din nou Codul fiscal (Titlul II - Impozitul pe profit, Titlul II^1 - Impozite speciale, Titlul III - Impozitul pe venitul microîntreprinderilor, Titlul IV - Impozit pe venit, Titlul VIII - Accize, Titlul IX - Impozite şi taxe locale), OUG nr. 120/2021 (RO e-Factura), OUG nr. 70/2024 (RO e-TVA), Codul de procedură fiscală. Din nou, modificările aduse Titlului IX sunt corecţii ale modificărilor aduse acestuia prin Legea nr. 239/2025...

- OUG nr. 7/25.02.2026, a modificat din nou Codul fiscal (Titlul IX - Impozite şi taxe locale) şi Codul de procedură fiscală;

- OUG nr. 8/25.02.2026, pe lângă unele măsuri „de relansare economică”, a modificat din nou Codul fiscal (Titlul II - Impozit pe profit, Titlul III - Impozit pe venitul microîntreprinderilor, Titlul III - Impozit pe venit, Titlul IV - Contribuţii sociale, Titlul VII - Taxa pe valoarea adăugată);

- OUG nr. 9/27.02.2026, a modificat din nou Titlul IX - Impozite şi taxe locale din Codul fiscal;

- OUG nr.13/09.03.2026, va corecta câteva greşeli sesizate în modificările aduse Codului fiscal (Titlul IX - Accize) şi Codului de procedură fiscală şi va „îndulci” reglementările de la RO e-TVA. Ştim că a fost aprobată în şedinţă de guvern pe data de 5 martie, dar la data la care scriu (9 martie) nu fusese încă publicată în Monitorul Oficial.

Avem modificări.

Avem modificări ale modificărilor.

În cazul obligaţiei de înregistrare a punctelor de lucru, avem chiar şi modificări ale modificărilor ce fuseseră deja modificate şi probabil că vom mai avea aici încă o modificare.

Avem chiar şi o situaţie în care una dintre modificări a fost introdusă fără măsuri tranzitorii: OUG nr. 7/24.02.2026 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial nr. 146 din 25.02.2026, în condiţiile în care Monitorul Oficial a fost publicat la ora 23:19, iar nerespectarea obligaţiei nou-introduse (prezentarea certificatului fiscal de la DITL şi de către cumpărător) fiind sancţionată cu nulitatea de drept a contractelor semnate. Deci contractele semnate pe 25 februarie ar fi nule de drept...

Noi credem că e deja prea mult! Această avalanşă de modificări nu numai că bulversează complet mediul de afaceri şi generează insecuritate juridică pentru actele întocmite de contribuabili, generează costuri de conformare - de multe ori inutile (precum obligaţia agenţilor economici ce deţin autorizaţii de antrepozit fiscal de a obţine autorizaţii noi sau obligaţia comercianţilor angro de astfel de produse de a depune garanţii, deşi nu sunt plătitori de accize) -, dar subminează chiar încrederea contribuabililor (cetăţeni sau companii) în responsabilitatea actului de guvernare, ceea ce, în actualul context geopolitic extrem de delicat, este un pericol chiar mai mare decât pericolele pe care războaiele din jurul nostru le generează.