UE a ajuns la un acord istoric privind prima lege anticorupţie

Legiuitorii Uniunii Europene au ajuns la un acord privind prima reglementare la nivel comunitar destinată combaterii corupţiei, după concesii menite să ofere statelor membre mai multă libertate în aplicarea normelor, relatează POLITICO, de la care transmitem cele ce urmează.

Proiectul de lege, negociat timp de peste doi ani, stabileşte definiţii comune pentru infracţiuni, pedepse minime şi măsuri preventive în toate statele membre. Textul final, prezentat marţi seara, a fost adoptat în aceeaşi zi în care Bruxelles-ul era zguduit de unul dintre cele mai grave scandaluri de corupţie din istoria recentă a instituţiilor europene.

Versiunea convenită este, însă, mult mai slabă decât propunerea iniţială a Comisiei Europene şi ambiţiile Parlamentului European, fiind caracterizată prin sancţiuni minime reduse, clauze opţionale şi formulări care permit o interpretare largă la nivel naţional. „Consiliul nu a dorit acest proiect de lege. Au luptat pentru fiecare centimetru de teren”, afirmă eurodeputata Raquel García Hermida-van der Walle, explicând că guvernele au refuzat armonizarea unor elemente din dreptul penal.

Cea mai disputată prevedere a fost recunoaşterea infracţiunii de „abuz în serviciu”, respinsă de Italia după ce premierul Giorgia Meloni a eliminat-o din legislaţia naţională în 2024. Germania şi Ţările de Jos s-au opus, de asemenea. Negociatorii au ajuns la un compromis prin eliminarea acestei menţiuni şi introducerea unei formulări generale, prin care ţările sunt obligate să considere drept infracţiuni anumite încălcări grave ale legii comise de funcţionari în exercitarea atribuţiilor lor.

În pofida concesiilor, García susţine că Parlamentul a reuşit să introducă cerinţe ample de prevenire a corupţiei. Statele membre au la dispoziţie doi ani pentru transpunerea legislaţiei şi încă un an pentru a prezenta Comisiei planurile naţionale aferente.

Textul include pentru prima dată definiţii comune ale principalelor forme de corupţie, de la mita în sectorul public şi privat, la deturnarea de fonduri, traficul de influenţă, îmbogăţirea prin fapte de corupţie, obstrucţionarea justiţiei, tăinuirea şi incitarea. Negociatorii subliniază că o terminologie unitară va facilita cooperarea judiciară şi monitorizarea statelor de către Bruxelles.

Criticii avertizează însă că legea este insuficientă. Nick Aïossa, reprezentant al Transparency International, consideră că textul final este departe de ceea ce ar fi necesar pentru a combate corupţia în cele 27 de state membre, acuzând guvernele de presiuni pentru diminuarea ambiţiilor iniţiale. Europarlamentarul Mariusz Kamiñski remarcă absenţa obligativităţii înfiinţării unor autorităţi anticorupţie independente, întrebând cum poate UE solicita Ucrainei să menţină independenţa instituţiilor sale anticorupţie dacă nu impune acelaşi standard în interiorul blocului comunitar.

Raquel García descrie actul normativ drept un prim pas, afirmând că următoarele măsuri ar trebui să includă instituirea unui organism de etică pentru funcţionarii UE, proiect blocat în prezent de majoritatea de dreapta din Parlament. Comisia Europeană urmează să prezinte o nouă strategie anticorupţie la începutul anului 2026.