Un exerciţiu de psihologie abisală pe spinarea poporului român

Nu cred să greşesc prea mult, ba chiar deloc, dacă spun că în "psihologia poporului român", "Preşedintele României" nu este nici o funcţie administrativă, nici o instituţie a statului, mai general, nu este un obiect. Nu poate fi decît un OM, în carne şi oase, un om aparte, cu o misiune anume!! Una arhetipală, pe cît de veche, pe atît de importantă pentru comunitate. Dar, ce zic eu importantă, Esenţială. Definitorie. Vitală. Aceea de Păstor, de Baci! Nici nu este de mirare: eternitatea noastră s-a născut la ţară, o ştim de la Blaga, iar "Mioriţa" este labirintul cel mai expresiv şi complet al mitologiei şi al psihologiei noastre colective. Ia deschideţi domniile voastre cartea de şcoală la drama "Apus de Soare", a lui Delavrancea, şi recitiţi monologul lui Ştefan, adresat nu atît celor care stau de veghe la patul lui de moarte, cît viitorimii. Nu li se adresează ca deţinător absolut al puterii, ca Domn, nu ca Tată sau Soţ, nu ca mai învăţat, înţelept sau hîrşîit într-ale vieţii, nu ca biruitor conducător de oşti, nu ca diplomat şi mijlocitor al înţelegerilor cu mai marii lumii, nu ca harnic închinător al lui Dumnezeu şi ctitor al atîtor frumoase Case întru slujirea lui. Rolul prin care îşi defineşte întreaga existenţă este altul: "Ţineţi minte vorbele mele, care v-am fost Baci pîn' la adînci bătrîneţe, că Moldova nu este a mea... ci a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor". Va să zică, Baci!!! Avem un Baci în ceruri şi El are grija sufletelor noastre. Avem unul şi aici, pe Pămînt, aşa cere nevoia! Cel de jos este Unsul Aceluia de Sus şi trebuie să poarte grija patimilor noastre lumeşti. Nu individual, bucată cu bucată, ci colectiv, ca supra-entitate, ca fiinţă socială colectivă, cu sufletul, conştiinţa şi destinul ei aparte.

Cînd rolul acesta încape pe mîna unor necopţi, netoţi, neisprăviţi, nechemaţi etc., atunci...! Atunci, ceea ce se întîmplă, ne spune tot înţelepciunea populară, printr-o istorioară pe care nu ştiu de ce educaţiunea noastră oficială ţine să o prezinte doar ţîncilor de grădiniţă. Adică, ştiu de ce, dar vorbesc cu perdea, nu voi să isplic lucrul formal, ca să nu vă ruşinez! Vezi vorba lui Jupîn Dumitrache, bunăoară! Snoava se cheamă "Petrică şi lupul" şi are o minunată versiune muzicală (fără cuvinte, desigur), datorată lui Serghei Prokofiev. Acolo, "baciul" necopt şi nechibzuit găseşte de cuviinţă "să se joace" cu suflarea satului, ţipînd ca din gură de şarpe că a venit lupul la oi! Lupul însă, ioc. Petrică se amuză de mama focului pe seama spaimei şi suflării grele a celor care alergaseră peste deal cu furci şi cu topoare, să-i sară în ajutor. O dată aşa, altă dată tot aşa. Pînă într-o zi cînd lupul şi-a luat în serios foamea şi a dat iama între oile satului. Cele păstorite de Petrică. A alergat el cît l-au ţinut picioarele şi a strigat din toţi rărunchii... lupul, lupul... dar în sat nimeni nu s-a mai sinchisit de zarva lui. Rezultatul? Petrică abia a scăpat de fălcile fiarei, nu însă şi bună parte dintre oile satului! Morala nu e chiar atît de simplă pe cît o cîntă unii, dar măcar o parte din ea este, oricum, evidentă!

În acest punct am ajuns în miezul dilemei noastre electorale. Scenariul cu care s-a plecat la "filmări" prevedea că Lupul vine la stînă, Petrică strigă cît îl ţine gura după ajutor, sătenii vin cu furci, sape şi topoare. Lupul este obligat să plece flămînd, cu coada între picioare. Varianta originală, Iliescu contra Vadim. Primul remake, Băsescu contra Năstase. Al doilea remake, Iohannis contra Ponta. Konec filma! Nu se ştie prea bine cum, însă anul acesta, pe platoul de filmare, a ajuns alt scenariu. Broasca se străduie din răsputeri să se umfle, ca să arate cam cît boul sau, dacă preferaţi, şoricelul, mergînd în urma elefantului, vrea să ne convingă că tropăie cam tot atît de tare cît pahidermul! În primul scenariu, A, cîştigă satul, oile şi Petrică, pierde lupul. În cel de al doilea, B, cîştigă Elefantul, dar nu ştim ce se întîmplă nici cu oile, nici cu satul. Ştim în schimb că nimeni nu mai ia în seamă şoricelul.

Ei, acum să vă văd, cum staţi cu intuiţiile psiho-abisale! Care dintre scenarii va fi mai atractiv, acum, în mai 2025? Care dintre ele răspunde mai bine coordonatelor definitorii, cerinţelor, nevoilor, spaimelor, dorinţelor, pulsiunilor non-logice, pseudo-logice sau ilogice ale celor cu votul în mînă? Cum se va comporta acest actor colectiv? Aproape sigur sau cel mai probabil, nu va merge la grămadă, în aceeaşi direcţie. Se va împărţi între cele două scenarii, A şi B. Acum abia, întrebarea de o mie de puncte: cum este fracţia A/B? Supraunitară, subunitară sau atît de aproape de unitate, încît să poată fi "reglată din şurubelniţă" de cei care "supraveghează bunul mers al alegerilor"?