Într-o perioadă în care Europa traversează poate cea mai tensionată etapă geopolitică din ultimele decenii, asistăm la o serie de atacuri concertate, insidioase şi toxice asupra relaţiei dintre România şi Franţa, o alianţă istorică profundă, construită pe valori comune, respect reciproc şi un angajament ferm pentru democraţie. Aceste atacuri nu sunt întâmplătoare, nu sunt simple opinii izolate, ci reprezintă rezultatul unei strategii bine gândite, perfid implementate de proxii Federaţiei Ruse care operează în România sub acoperirea patriotismului fals, a suveranismului mimat şi a unei retorici antieuropene atent calibrate. Urmăriţi cu atenţie mesajele din ultimul an transmise de liderii AUR, POT, SOS, mai ales de George Simion, Diana Iovanovici Şoşoacă şi Călin Georgescu şi veţi observa criticile aduse constant la adresa Franţei, care şi-ar fi pierdut în opinia lor filonul religios creştin, valorile democratice şi care ar fi intervenit în alegerile parlamentare şi prezidenţiale din ţara noastră.
Ţinta principală a acestor campanii de manipulare este preşedintele francez Emmanuel Macron, care susţine o Europă puternică, unită, capabilă să reziste presiunii autoritarismului rusesc şi care a pledat deschis pentru o susţinere neclintită a Ucrainei. Macron a devenit o problemă pentru Kremlin pentru că este vocal, ferm, implicat. Or, acest tip de lider nu are voie să fie popular într-o Românie pe care Moscova o vrea divizată, fragilă şi izolată. De aceea, atacurile proxilor ruşi se concentrează pe Macron, pe parteneriatul franco-român, pe orice tentativă de coeziune occidentală.
Aceşti vectori de influenţă care proliferează în spaţiul public românesc, fie că vorbim despre aşa-zişi analişti politici, jurnalişti, influenceri travestiţi în formatori de opinie sau pseudo-politicieni cu agende obscure, promovează constant ideea că Franţa ne trădează, că Macron are planuri ascunse, că Occidentul ne foloseşte. În realitate, această naraţiune nu face altceva decât să submineze încrederea populaţiei în aliaţii strategici ai României şi să slăbească frontul comun european împotriva imperialismului rusesc. Este o tactică clasică de dezinformare, exportată cu cinism din laboratoarele Kremlinului, adaptată specificului local prin figuri aparent autohtone, dar profund dependente de influenţa estică.
Practic, proxii Kremlinului din ţara noastră încearcă ştergerea memoriei istorice, pentru că tocmai trecutul stă mărturie cât de importantă a fost Franţa pentru destinul naţional al României. Astfel, după Războiul Crimeei, care a avut loc în anul 1856, Franţa condusă de Napoleon al III-lea a jucat un rol esenţial în redesenarea echilibrelor europene. Prin sprijinul hotărât al Parisului, a fost susţinută şi validată la nivel european ideea Unirii Principatelor Române. Conferinţa de pace de la Paris şi consultările diplomatice purtate sub egida Franţei au fost decisive pentru crearea unei structuri politice comune între Moldova şi Ţara Românească. Fără girul lui Napoleon al III-lea, Alexandru Ioan Cuza nu ar fi fost niciodată recunoscut ca domnitor unic al ambelor principate române. Acesta a fost începutul unei relaţii bilaterale bazate pe încredere şi solidaritate, continuată pe parcursul istoriei cu o consistenţă rară în relaţiile internaţionale.
După războiul de independenţă de la 1877, la Conferinţa de Pace de la Berlin din 1878, într-un moment tensionat în care marile puteri erau mai preocupate de propriile agende decât de drepturile tinerilor actori regionali, Franţa a fost printre puţinele state care au susţinut deschis cauza României, cerând respectarea suveranităţii şi demnităţii acestui nou stat. Vocea Parisului s-a făcut auzită atunci când era mai mare nevoie de ea şi nu a fost pentru ultima oară.
În primul Război Mondial, Franţa nu doar că a susţinut intrarea României în alianţa cu Antanta, dar a oferit ajutor direct. Generalul Henri Mathias Berthelot a fost trimis în România pentru a reorganiza şi instrui armata română după retragerea în Moldova. Sub comanda şi prin viziunea sa militară, trupele române au fost reechipate, instruite şi transformate într-o forţă capabilă să reziste şi să contraatace în campania din 1917. Berthelot nu a fost doar un strateg francez, ci un simbol viu al fraternităţii dintre cele două popoare, devenind un erou al românilor, respectat şi iubit ca un eliberator.
Iar după încheierea primului Război Mondial, la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, preşedintele francez Georges Clemenceau, supranumit „Tigrul”, a fost una dintre figurile-cheie care au susţinut legitimitatea revendicărilor teritoriale româneşti. După audeinţa acordată reginei Maria, Georges Clemenceau a sprijinit recunoaşterea internaţională a Unirii Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei cu România, ceea ce a dus la semnarea tratatelor de la Versailles şi Trianon, acte fundamentale care au consfinţit România Mare. A fost un moment istoric de afirmare naţională, posibil şi datorită sprijinului hotărât şi principial al Franţei.
Celor de mai sus se adaugă sprijinul acordat de Franţa pentru ţara noastră după Al Doilea Război Mondial, susţinerea pe care am primit-o de la Paris atunci când România a dorit aderarea la Uniunea Europeană şi NATO, precum şi ajutorul oferit pentru intrarea în spaţiul Schengen.
Toate aceste fapte sunt astăzi ignorate, atacate sau rescrise de către cei care, sub masca patriotismului, servesc interesele unei puteri străine. Se mizează pe emoţie, pe frustrare, pe un discurs naţionalist golit de conţinut, dar plin de resentimente şi nostalgii periculoase. Se exploatează temerile legitime ale oamenilor pentru a le planta suspiciuni, neîncredere, ură. Iar în acest tablou, orice voce lucidă, orice gest de solidaritate cu Franţa sau cu liderii europeni devine rapid ţinta discreditării. Este o operaţiune de manipulare psihologică în toată regula, cu scopul de a rupe România de valorile occidentale, de a o transforma într-un pion docil într-un joc geopolitic care o expune şi o degradează.
Nu este vorba doar despre o campanie de imagine anti-Macron. Este un atac direct la adresa poziţionării strategice a României în interiorul UE şi NATO. Este o încercare disperată de a ne împinge spre o zonă gri, unde influenţa rusă devine dominantă şi unde solidaritatea europeană este înlocuită cu obedienţă faţă de dictatură. Cei care rostogolesc aceste mesaje nu sunt naţionalişti, ci trădători deghizaţi, care folosesc drapelul pentru a-l murdări. Atacul asupra relaţiei cu Franţa este doar un pas într-o strategie amplă de destabilizare, iar tăcerea în faţa acestui asalt devine complicitate.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2025, 06:08)
Da, este adevarat, dar fara sprijinul Frantei de atunci. Ca acum se pare ca este invers, cu sprijinul Frantei de acum, Romania azi, maine, nu va mai exista. Romania nu trebuie sa se implice in razboiul vesticilor cu Rusia.
1.1. ha, ha (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Coriolan în data de 14.07.2025, 06:35)
De ce? Că așa vrea Rusia? Că așa vrea Putin care tocmai a desemnat Franța drept principalul inamic european?
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2025, 06:43)
În logica ta e mai bine sa fim vecini cu rusii care nu accepta civilizația occidentala si liberatatea, decât cu ucrainieinii care vor sa fie occidentali. Ai erori de logica și nu înțelegi cât rău ne-au făcut noua romanilor rusii. Noi am apărut ca stat tocmai pentru a bloca extinderea stăpânirii rusești. Suntem occidentali și nu avem nici o legătură cu modul lor prostesc de a înțelege lumea.
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2025, 06:46)
Fă diferența între implicare în război și sprijinirea/colaborarea diplomatica și economică a vecinilor și aliatilor care împărtășești aceleași valori.
Pare ca propaganda aia, de care vorbește în articol, a funcționat un pic la tine.
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2025, 06:58)
Războiul va fi câștigat de Putin. România va avea granița cu rusii... greu de înțeles de politicienii romani și europeni.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2025, 06:44)
Napoleon al III-lea ar merita o statuie în fiecare oraș al României.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2025, 06:54)
Pe cine interesează aceasta zi ?
Vai de noi....