Comisia Europeană: România gestionează deficitar deşeurile textile

România gestionează ineficient deşeurile textile, iar majoritatea hainelor scoase din uz ajung la groapa de gunoi sau sunt incinerate. Situaţia a fost evidenţiată şi de Asociaţia Română pentru Reutilizare şi Reciclare Textile (ARETEX), printr-un raport care arăta că în România se aruncă anual aproximativ 160.000 de tone de deşeuri textile, conform unui studiu publicat recent de Joint Research Centre (JRC), serviciul ştiinţific al Comisiei Europene.

Analiza europeană, realizată în colaborare cu Fundaţia pentru Economie Circulară şi cu sprijinul Humana People to People Italia, INCIEN (Cehia) şi INCDTP (România), a comparat fluxurile de textile din Italia, Cehia şi România. În ţara noastră, arată JRC, doar 8-16% dintre textile sunt colectate separat, iar restul ajung amestecate cu deşeurile menajere, se contaminează şi sunt imposibil de refolosit, fiind compromisă astfel valoarea economică a bunurilor textile reutilizabile.

Raportul JRC subliniază importanţa sortării corecte şi procesării prealabile pentru reutilizare şi reciclare, cu accentul pus pe prioritizarea reutilizării, ca soluţie principală pentru tranziţie către o economie circulară. Lipsa acestor procese conduce la contaminarea şi scăderea valorii materialelor, mai ales atunci când textilele sunt colectate împreună cu deşeurile municipale mixte.

Deşi studiul concluzionează că majoritatea deşeurilor textile pot fi reciclate, reprezentanţii ARETEX susţin că realitatea practică nu confirmă acest lucru deoarece aceasta depinde, printre altele, şi de un sistem eficient de colectare şi sortare, atât la nivelul gospodăriilor, cât şi al centrelor specializate. Astfel, textilele provenite de la utilizatori după consumul iniţial au o valoare mult mai mică de reciclare, în schimb deşeurile industriale post consum, atunci când sunt sortate în funcţie de compoziţia materialului, culoare sau tip de cusătură, au un potenţial mult mai mare de reciclare.

Datele furnizate în 2024 de ARETEX indicau o rată de reutilizare şi reciclare de doar 6-8% în România, precum şi un volum extrem de redus al colectării separate, cuprins între 0,5 şi 0,7 kilograme de textile per locuitor, anual.

În studiul comparativ european, Italia a raportat cea mai mare rată de reutilizare internă, de circa 25%, în timp ce Republica Cehă a înregistrat cel mai scăzut procent (circa 2%), majoritatea textilelor colectate fiind exportate fie ca haine second-hand, fie pentru reciclare industrială. România se situează între cele două, cu indicatori care arată că achiziţiile de haine second-hand devin tot mai populare, însă infrastructura pentru colectarea şi reutilizarea internă rămâne foarte limitată. Potrivit estimărilor ARETEX, în România, rata combinată de reutilizare şi reciclare este de sub 10%.

Zoltan Gundisch, preşedintele ARETEX, a declarat că: „Cele două seturi de date - studiul JRC şi cifrele ARETEX - spun aceeaşi poveste: România transformă masiv textilele în deşeuri menajere. Este important să înţelegem că economia circulară în domeniul textil nu se va întâmpla de la sine. Trebuie proiectată, finanţată şi susţinută prin politici inteligente şi prin încredere publică. Avem nevoie cât mai rapid de un sistem clar de raportare şi monitorizare a traseului textilelor: ce se colectează, ce se reutilizează, ce se reciclează, ce ajunge la incinerare sau în gropile de gunoi. Doar astfel putem măsura impactul real şi construi politici eficiente”.

Pentru a evita riscul de neconformare cu noua Directivă Deşeuri a UE, ARETEX formulează o serie de recomandări şi solicită adoptarea unor măsuri urgente. În primul rând, în cazul deşeurilor textile, colectarea să aibă ca prioritate scopul de reutilizare, fapt ce necesită o abordare distinctă faţă de celelalte fluxuri de deşeuri, întrucât degradarea calităţii acestora determină o scădere semnificativă a potenţialului de reutilizare. Ca măsură concretă, colectarea textilelor ar trebui să fie delegată unor operatori specializaţi şi nu operatorilor care gestionează deşeurile menajere, aşa cum se face în prezent.

În plus, există o nevoie stringentă de a se investi în infrastructura de containere de colectare, precum şi în tehnologii avansate de sortare şi reciclare. În acest sens, este esenţială introducerea cât mai rapidă a schemei de Responsabilitate Extinsă a Producătorului (REP), prin care banii colectaţi de la producători să fie direcţionaţi către sortatori, în scop de reutilizare, şi către reciclatori. ARETEX solicită totodată eliminarea plafonului de 150 de euro pentru importurile online scutite de taxe, un mecanism care favorizează piaţa de ultra-fast fashion şi consumul nesustenabil. În paralel, ar trebui asigurat un acces facil pe piaţă pentru produsele reutilizabile şi adoptate măsuri ferme împotriva importurilor ilegale de textile.

Produsele second-hand se află sub o presiune economică dublă: pe de o parte, din cauza pieţei de ultra-fast fashion importate online la preţuri foarte mici, adesea fără taxe vamale, iar, pe de altă parte, lipsa subvenţiilor sau a stimulentelor pentru centrele de sortare pentru reutilizare si reciclare.

Publicarea studiului JRC vine într-un moment important: pe 9 septembrie 2025, Parlamentul European a adoptat noua Directivă-cadru privind deşeurile, care, pentru prima dată, tratează textilele ca o categorie distinctă, stabilind obligaţii clare pentru statele membre.

Colectarea separată a textilelor a devenit obligatorie în UE de la 1 ianuarie 2025, iar, în termen de 30 de luni, fiecare stat trebuie să implementeze schemele de Responsabilitate Extinsă a Producătorului (REP), un mecanism prin care producătorii şi comercianţii de textile vor acoperi costurile de colectare, sortare şi reciclare a deşeurilor textile.

Noua directivă acoperă o gamă largă de produse: de la îmbrăcăminte şi încălţăminte, la lenjerii, perdele şi pături. Totodată, introduce criterii pentru stabilirea clară a momentului în care un produs vestimentar încetează să fie reutilizabil şi devine deşeu. Ţările membre pot ajusta contribuţiile financiare ale producătorilor în funcţie de gradul de sustenabilitate al produselor şi de apartenenţa acestora la segmentul de fast sau ultra-fast fashion.