Iuliana Rădoi (Ey România) - Cum alimentează incertitudinea riscul de fraudă

Organizaţiile din întreaga lume continuă să navigheze printr-o perioadă prelungită de incertitudine economică, caracterizată de presiuni inflaţioniste, tensiuni geopolitice, perturbări ale lanţurilor de aprovizionare, schimbări în dinamica comerţului şi volatilitate ridicată a pieţei. Ca urmare, multe organizaţii sunt supuse unei presiuni tot mai mari pentru a reduce costurile, a menţine profitabilitatea, a proteja fluxul de numerar şi a atinge obiective ambiţioase de performanţă într-un mediu de afaceri imprevizibil, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

Impactul acestor condiţii depăşeşte cu mult performanţa financiară. Incertitudinea economică poate influenţa semnificativ comportamentul angajaţilor, procesul decizional etic şi cultura organizaţională. Conform EY Global Integrity Report 2024, aproape 50% dintre respondenţi au indicat mediul macroeconomic drept cea mai importantă presiune externă care favorizează comportamentele neetice.

Studiile ACFE arată de asemenea că perioadele de stres economic coincid adesea cu o creştere a riscului de fraudă, pe măsură ce angajaţii şi managerii se confruntă cu preocupări legate de situaţia financiară personală, aşteptările privind performanţa şi siguranţa locului de muncă. În acelaşi timp, organizaţiile pot fi nevoite să funcţioneze cu resurse reduse, ceea ce poate genera vulnerabilităţi în procesele de supraveghere şi în sistemele de control intern.

Istoria a demonstrat că incertitudinea poate crea, de asemenea, condiţii care favorizează apariţia fraudei şi a comportamentelor necorespunzătoare. Pe măsură ce presiunea creşte, iar controalele sunt afectate de reducerea costurilor, cele trei elemente ale Triunghiului Fraudei - presiunea, oportunitatea şi raţionalizarea - devin mai pronunţate.

În cele ce urmează, sunt prezentate principalele mecanisme prin care incertitudinea amplifică riscul de fraudă, impactul fraudei nedetectate şi o serie de acţiuni practice pe care organizaţiile le pot implementa pentru a adresa aceste provocări.

Factorul uman: stresul financiar personal şi teama de pierdere a locului de muncă

Una dintre cele mai importante şi frecvent subestimate dimensiuni ale riscului de fraudă în perioade de incertitudine este situaţia financiară personală a angajaţilor. Atunci când costurile de trai cresc, veniturile gospodăriei scad sau nivelul îndatorării creşte, presiunea financiară poate deveni acută. Incertitudinea poate afecta nu doar personalul executiv, ci şi managerii şi directorii ale căror remuneraţii, bonusuri sau siguranţa locului de muncă sunt legate de indicatori de performanţă. Cercetările ACFE arată în mod constant că presiunea financiară personală reprezintă cel mai frecvent factor motivator al fraudei ocupaţionale, depăşind adesea influenţa lăcomiei sau a oportunităţii, luate separat.

Teama de pierdere a locului de muncă amplifică şi mai mult această presiune. Atunci când angajaţii consideră că postul lor este în pericol, justificări de tipul „s-ar putea să nu mai fiu aici în curând” sau „merit asta pentru stresul suportat” pot reduce barierele etice. În acest context, comportamentele necorespunzătoare sunt adesea percepute ca o reacţie de supravieţuire, mai degrabă decât ca o intenţie deliberată de a comite o faptă frauduloasă.

Integritate sub presiune şi semnalele transmise de conducere

Perioadele de incertitudine testează şi cultura organizaţională. Angajaţii sunt extrem de sensibili la comportamentul liderilor în momente dificile. Dacă presiunea pentru performanţă începe să depăşească importanţa consideraţiilor etice, comportamentele necorespunzătoare se pot manifesta rapid.

Raportul EY Global Integrity Report 2024 evidenţiază un decalaj tot mai mare între mesajele transmise de conducere şi comportamentele observate în practică. Aproape patru din zece respondenţi la nivel global au declarat că ar fi dispuşi să adopte comportamente neetice pentru a-şi îmbunătăţi perspectivele de carieră sau situaţia financiară. În medii caracterizate de incertitudine, astfel de semnale exercită o influenţă puternică asupra comportamentului angajaţilor şi asupra culturii organizaţionale.

Reducerea controalelor şi oportunitatea

În timp ce presiunea şi raţionalizarea cresc, organizaţiile se confruntă adesea cu medii de control reduse. Măsurile de reducere a costurilor, diminuarea personalului şi simplificarea proceselor pot reduce involuntar supravegherea şi separarea atribuţiilor. Constatările ACFE indică faptul că majoritatea cazurilor de fraudă ocupaţională implică fie lipsa controalelor, fie eludarea acestora de către management (management override).

Împreună cu anxietatea legată de siguranţa locului de muncă, controalele reduse creează oportunităţi pentru apariţia treptată a comportamentelor necorespunzătoare şi permit ca acestea să rămână nedetectate pentru perioade îndelungate de timp.

Frauda în achiziţii şi expunerea asociată terţilor

Perioadele de incertitudine sporesc vulnerabilitatea la fraude în procesul de achiziţii şi la fraude asociate terţilor. Presiunea de a asigura aprovizionarea, de a reduce costurile sau de a accelera deciziile comerciale poate slăbi procedurile de licitaţie şi procesele de due diligence.

Studiile şi experienţa practică în investigarea şi combaterea fraudelor arată în mod constant că relaţiile cu terţii reprezintă una dintre cele mai semnificative surse de risc de integritate. O parte importantă a incidentelor grave de integritate implică furnizori, intermediari sau alţi parteneri externi, ceea ce evidenţiază necesitatea menţinerii unor procese riguroase de monitorizare şi evaluare a terţilor, mai ales în perioade caracterizate de instabilitate şi incertitudine.

Raportarea financiară şi comportamentele motivate de supravieţuire

Presiunea economică şi preocupările legate de restructurare pot afecta şi raportarea financiară. Angajaţii şi managerii pot fi tentaţi să manipuleze rezultatele pentru a amâna măsurile corective, a proteja unităţile de afaceri sau a evita disponibilizările. Astfel de practici sunt adesea justificate ca măsuri temporare menite să ajute organizaţia să depăşească dificultăţile pe termen scurt. Cu toate acestea, dovezile provenite din crizele anterioare demonstrează că asemenea acţiuni tind frecvent să escaladeze şi să genereze, în cele din urmă, consecinţe financiare, juridice şi reputaţionale mult mai grave.

Modificarea apetitului la risc

Incertitudinea economică poate influenţa nu doar riscul de fraudă, ci şi comportamentul de asumare a riscurilor într-un sens mai larg. Cercetările din domeniul comportamental sugerează că oamenii sunt mai dispuşi să îşi asume riscuri atunci când încearcă să evite potenţiale pierderi, decât atunci când urmăresc obţinerea unor câştiguri (Kahneman & Tversky, 1979). Prin urmare, în perioade caracterizate de presiuni financiare, insecuritate privind locul de muncă sau performanţe în scădere, angajaţii şi managerii pot fi mai înclinaţi să ia decizii care, în condiţii normale, ar fi considerate excesiv de riscante sau nepotrivite.

Această modificare a toleranţei la risc poate contribui la apariţia unor comportamente necorespunzătoare, la eludarea controalelor interne, la raportări financiare agresive sau la alte forme de conduită lipsită de etică, pe măsură ce indivizii încearcă să evite consecinţele negative şi rezultatele nefavorabile (Elshaer et al., 2022).

Preţul ascuns al fraudei nedetectate

Una dintre cele mai mari provocări în gestionarea riscului de fraudă în perioade de incertitudine este faptul că efectele acesteia sunt rareori imediate. Frauda şi comportamentele necorespunzătoare rămân adesea nedetectate pentru perioade îndelungate, creând o falsă senzaţie de siguranţă şi impresia că riscurile sunt gestionate eficient.

Potrivit raportului ACFE Occupational Fraud 2026: Report to the Nations, o schemă tipică de fraudă ocupaţională rămâne nedetectată aproximativ 12 luni înainte să fie descoperită. În acest interval, organizaţiile înregistrează pierderi medii de 1,5 milioane USD, iar în unele cazuri pierderile pot ajunge până la 4 milioane USD. Raportul evidenţiază, de asemenea, că impactul financiar creşte semnificativ cu cât schema frauduloasă rămâne nedescoperită mai mult timp. Mai important, ACFE a constatat că organizaţiile care dispun de controale antifraudă bine implementate detectează fraudele mai rapid şi înregistrează pierderi considerabil mai mici ca urmare a acestora (ACFE, 2026).

Punerea în practică a lecţiilor învăţate: ce pot face organizaţiile

Înţelegerea relaţiei dintre incertitudine şi riscul de fraudă reprezintă doar primul pas. Organizaţiile care reuşesc să gestioneze cu succes medii volatile sunt cele care îşi adaptează în mod proactiv cadrele de gestionare a riscului de fraudă, în loc să presupună că mecanismele de control existente rămân suficiente.

• Adaptarea frecvenţei de evaluare a riscului de fraudă

Evaluările de risc efectuate în condiţii obişnuite de business îşi pot pierde rapid relevanţa atunci când presiunile economice, restructurările, reducerea forţei de muncă sau schimbările intervenite în modelul de afaceri modifică profilul de risc de fraudă al organizaţiei.

• Acordarea unei mai mari atenţii la semnalele care indică presiuni asupra angajaţilor

Organizaţiile ar trebui să acorde o atenţie deosebită indicatorilor de stres financiar, schimbărilor neobişnuite de comportament, tendinţei de a evita supravegherea, refuzului de a lua concediu sau semnelor de dezangajare profesională, astfel încât să poată interveni din timp, înainte ca eventualele comportamente frauduloase sau neetice să se manifeste.

• Asigurarea protejării controalelor-cheie în cadrul programelor de optimizare a costurilor

Iniţiativele de creştere a eficienţei şi de reducere a costurilor nu trebuie să afecteze controalele esenţiale, precum separarea atribuţiilor, mecanismele de aprobare, reconcilierea periodică a datelor şi procesele de revizuire realizate de management, acestea constituind, de multe ori, prima linie de apărare împotriva fraudei.

• Consolidarea supravegherii relaţiilor cu terţii

Aplicarea unor măsuri consolidate de verificare a terţilor, efectuarea periodică a controalelor de integritate, analiza potenţialelor conflicte de interese şi monitorizarea continuă a tranzacţiilor pot ajuta organizaţiile să identifice din timp riscurile asociate furnizorilor, distribuitorilor, agenţilor şi altor parteneri de afaceri.

• Încurajarea raportării neregulilor şi consolidarea mecanismelor de sesizare

Existenţa unor canale de raportare credibile şi accesibile, protejarea avertizorilor de integritate şi transmiterea constantă a mesajului că toate preocupările şi sesizările vor fi analizate în mod corect şi imparţial constituie măsuri esenţiale de protecţie, în special atunci când angajaţii se tem de represalii sau de riscul pierderii locului de muncă.

• Monitorizarea culturii organizaţionale cu aceeaşi atenţie ca cea acordată performanţei financiare

Liderii organizaţiei trebuie să reafirme în mod constant faptul că integritatea şi respectarea regulilor nu sunt negociabile, diminuând riscul ca angajaţii să considere comportamentele neetice drept soluţii acceptabile pentru a face faţă dificultăţilor economice.

Organizaţiile care identifică din timp riscurile emergente, menţin mecanisme eficiente de supraveghere, conservă controalele critice şi promovează o cultură a integrităţii sunt mult mai bine pregătite să prevină fraudele şi să îşi protejeze valoarea pe termen lung. În contexte caracterizate de incertitudine, managementul riscului de fraudă nu ar trebui privit ca un simplu exerciţiu de conformitate, ci ca un instrument strategic de creştere a rezilienţei organizaţionale, esenţial pentru protejarea performanţei, a încrederii şi a reputaţiei, atunci când vulnerabilităţile sunt cele mai ridicate.