250 de camere video, zero răspunsuri: misterul probelor şterse după infernul din Crans-Montana

Incendiul din noaptea de Revelion din staţiunea elveţiană Crans-Montana, soldat cu peste 40 de morţi şi aproximativ o sută de răniţi, riscă să devină nu doar una dintre cele mai grave tragedii recente din Alpi, ci şi un caz-şcoală despre eşec instituţional, dispariţia probelor şi fisurile periculoase din mecanismele de justiţie ale unui stat considerat, până acum, reper al rigoarei şi transparenţei, arată un articol publicat ieri de site-ul german Welt.

Sursa citată susţine că, la mai bine de trei săptămâni de la infernul care a mistuit barul şi lounge-ul „Le Constellation”, ancheta penală este deja umbrită de o revelaţie şocantă: imaginile esenţiale ale camerelor de supraveghere publice, care ar fi putut reconstitui lanţul exact al evenimentelor, au fost pierdute definitiv.

Potrivit informaţiilor obţinute de jurnaliştii germani, care citează surse elveţiene, în localitatea Crans-Montana, care dispune de aproximativ 250 camere de supraveghere, autorităţile au reuşit să securizeze doar un fragment limitat de înregistrări, strict între miezul nopţii şi ora 6 dimineaţa a primei zile din an, în timp ce întregul început al dezastrului - orele critice în care barul s-a umplut până la refuz, fapt ce a dus la depăşirea condiţiilor de siguranţă, şi momentul observării primelor semne de pericol - a fost şters automat după şapte zile.

Deşi regulamentul poliţiei elveţiene prevede explicit posibilitatea suspendării ştergerii automate în cazuri de anchetă penală, această excepţie nu a fost aplicată, afirmă sursa citată. Mai grav, Parchetul din cantonul Valais a solicitat extinderea accesului la imagini abia în 15 ianuarie 2026, când datele erau deja pierdute, fapt confirmat inclusiv de comandantul poliţiei, care a admis că nu mai are acces la materialele video.

Această cronologie ridică semne de întrebare serioase, cu atât mai mult cu cât avocaţii victimelor ar fi cerut încă din primele zile conservarea tuturor înregistrărilor relevante, avertizând asupra riscului distrugerii probelor. Ordinul iniţial al Parchetului, emis chiar pe 1 ianuarie, prevedea securizarea şi analizarea imaginilor, însă fără a indica un interval clar, o ambiguitate care s-a dovedit fatală pentru aflarea adevărului. Într-un dosar în care fiecare minut contează, lipsa de precizie administrativă s-a transformat practic într-un potenţial scut pentru vinovaţi.

Şi mai tulburător este faptul că lipsesc complet şi imaginile de supraveghere din interiorul şi exteriorul barului „Le Constellation”, susţin jurnaliştii germani de la Welt. Nu mai puţin de unsprezece camere ar fi trebuit să filmeze continuu spaţiul, însă toate s-au oprit simultan cu câteva minute înainte de izbucnirea incendiului. Explicaţia oferită de proprietarul localului, Jacques Moretti, în faţa anchetatorilor, este că sistemul s-ar fi blocat şi nu a mai putut fi resetat. Coincidenţa este, pentru mulţi observatori, greu de digerat, mai ales în condiţiile în care legislaţia elveţiană permite, în caz de suspiciune de infracţiune gravă, păstrarea imaginilor video până la 100 de zile. Neclaritatea privind momentul şi responsabilitatea aplicării acestei reguli devine acum o vulnerabilitate majoră a anchetei.

Cazul nu se desfăşoară însă doar pe coordonatele tehnice ale dispariţiei probelor. El capătă rapid o dimensiune internaţională şi politică. Autorităţile de la Roma - cele mai multe dintre victime erau cetăţeni italieni - au criticat public modul în care sunt gestionate investigaţiile şi au cerut constituirea unor echipe comune de anchetă. Presa italiană, inclusiv „La Repubblica”, a adus în atenţie detalii care amplifică suspiciunile, precum eliberarea lui Jacques Moretti din arest preventiv în schimbul unei cauţiuni de 200.000 de franci elveţieni, bani despre care s-a relatat că ar fi venit din Dubai, de la un „prieten anonim”. Instanţa a preferat formula mai vagă de „prieten apropiat”, fără alte explicaţii publice, alimentând percepţia unei opacităţi greu de justificat într-un dosar de asemenea amploare.

Pe acest fundal, ies la iveală şi elemente din trecutul localului şi al proprietarilor săi care conturează un tablou îngrijorător. Potrivit relatărilor din presa italiană şi elveţiană, în ultimii doi ani ar fi avut loc cel puţin alte două incendii în spaţii deţinute sau operate de Moretti, fără ca acestea să declanşeze controale riguroase de securitate. Un turist francez ar fi documentat chiar cu doi ani în urmă un început de incendiu la aceeaşi plafonare fonoabsorbantă care, în noaptea de Revelion, a ars violent, transformând barul într-o capcană mortală. Atunci, focul a fost stins la timp. Acum, consecinţele au fost devastatoare.

Construcţia plafonului ridică, la rândul ei, semne de întrebare grave. Instalată în 2015 chiar de către Moretti, împreună cu un muncitor fără contract legal, structura a devenit un element central al anchetei. Proprietarul fusese deja condamnat în 2016 pentru muncă la negru, iar în audierile recente a refuzat să dezvăluie identitatea lucrătorului implicat, invocând dorinţa de a-l „proteja”. Procurorii încearcă acum să îl identifice, în încercarea de a stabili dacă materialele şi montajul au respectat normele de siguranţă sau dacă au contribuit decisiv la propagarea rapidă a flăcărilor.

Între timp, avocaţii victimelor avertizează asupra riscului de influenţare a probelor, în contextul în care soţii Moretti se află la reşedinţa lor şi ar avea contacte cu reprezentanţii autorităţilor locale. Fiecare informaţie nouă pare să adâncească prăpastia dintre aşteptarea publică de justiţie şi realitatea unei anchete marcate de întârzieri, lacune şi decizii discutabile. Într-o tragedie care a lăsat familii întregi îndoliate şi o comunitate traumatizată, dispariţia imaginilor de supraveghere nu este doar o problemă tehnică, ci un simbol al unei anchete care riscă să rateze exact ceea ce promitea: adevărul complet despre cum şi de ce o noapte de sărbătoare s-a transformat într-un infern.